4,438 matches
-
urnesc din locul meu; căci aceasta mi se Întâmplă uneori și În somn și, cine știe, același lucru s-ar putea Întâmpla chiar de n-aș avea corp; așa că, În loc să Înțeleg să vorbesc doar despre acțiunea gândirii mele sau șdespreț simțire, altfel spus despre cunoașterea ce o am În mine, care face să-mi pară că văd sau că merg, doar această concluzie este atât de absolut adevărată Încât nu mă pot Îndoi de ea, deoarece se raportează sufletului, singurul care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ș...ț dar din cauză că noi simțim, sau mai degrabă că simțurile noastre ne Îndeamnă adesea să sesizăm clar și distinct o materie Întinsă În lungime, lărgime și adâncime, ale cărei particule au figuri și mișcări diverse, din care se nasc simțirile ce le avem despre culori, mirosuri, durere etc., ș...ț deoarece concepem această materie ca diferită de Dumnezeu și de gândirea noastră, ne pare că ideea pe care o avem despre ea se formează În noi provocată de corpurile din
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
urnesc din locul meu; căci aceasta mi se Întâmplă uneori și În somn, și, cine știe, același lucru s-ar putea Întâmpla chiar de n-aș avea corp; așa că În loc să Înțeleg să vorbesc doar despre acțiunea gândirii mele sau șdespreț simțire, altfel spus despre cunoașterea ce o am În mine, care face să-mi pară că văd sau că merg, doar această concluzie este atât de absolut adevărată, Încât nu mă pot Îndoi de ea, deoarece se raportează sufletului, singurul care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
face asta; dar din cauză că noi simțim, sau mai degrabă că simțurile noastre ne Îndeamnă adesea să sesizăm clar și distinct o materie Întinsă În lungime, lărgime și adâncime, ale cărei particule au figuri și mișcări diverse, din care se nasc simțirile ce le avem despre culori, mirosuri, durere, etc. Dacă Dumnezeu ar arăta sufletului nostru, În mod nemijlocit, prin el Însuși, ideea acestei materii Întinse, sau de-ar fi permis să fie provocată În noi doar prin ceva ce n-ar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nostru este unit cu un corp În același fel, trebuie să tragem concluzia că un corp anume este mai strâns unit cu sufletul nostru decât oricare altele ce sunt În lume, deoarece simțim cu claritate că durerea și alte nenumărate simțiri ne vin fără să le fi prevăzut, iar sufletul nostru, printr-o cunoaștere care-i este firească, socotește că aceste simțiri nu pornesc din el prin aceea că e un lucru care gândește, ci fiindcă e unit cu un lucru
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cu sufletul nostru decât oricare altele ce sunt În lume, deoarece simțim cu claritate că durerea și alte nenumărate simțiri ne vin fără să le fi prevăzut, iar sufletul nostru, printr-o cunoaștere care-i este firească, socotește că aceste simțiri nu pornesc din el prin aceea că e un lucru care gândește, ci fiindcă e unit cu un lucru Întins care se mișcă prin dispunerea organelor sale, care, de fapt, se numește corpul unui om. Dar nu e aici locul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
maselor”. Acestea sunt „învățământul de atelier”, „munca în comun”, „casele de economii bazate pe reciprocitate”, „asociațiile tinerești”, „asociațiile de cultură populară”, „universitatea populară”, bibliotecile populare, „asociațiile de gimnastică”. Sistemul educației cetățenești are deci scopul final de a „deștepta puterea de simțire” în rândurile tineretului, de a trezi în fiecare individ „simțul că el trebuie să fie un membru activ în societate”. Un reprezentant de seamă al pedagogiei sociale este Émile Durkheim (1858-1917), pentru care „educația este ceva eminamente social, prin originile
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
totală. „În Școala Superioară, îndeamnă Stanciu Stoian, gospodarul să învețe să ducă o viață sănătoasă, să gospodărească bine și să știe pe ce lume se află.” (Stoian, 1938, p. 85) Educația civică, estetică, contactul cu literatura populară, crede el, „desmorțesc simțirea, o lărgesc și dau minții alte perspective”. În țara noastră și în perioada aceea, gândea pedagogul Stanciu Stoian, „educația civică și educația estetică vor putea să scoată din moravuri și atitudini slugărnicia și superstiția, resturi ale unui regim neomenos lăsat
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o dă sentimentul trecerii timpului. Iată-l pe Ion Pillat din poemul,,Aici sosi pe vremuri" invocând trecerea generațiilor: "Și iarăși bem cafea de Mocca,/ Și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca/ La balurile populare." Romantic ca simțire, prin forma mentis, poetul este un spirit clasic, echilibrat, înclinat spre frumusețile eterne, un sensibil care receptează zvonurile naturii, chemările, tăcerile și culorile ce ne tulbură prin spectaculosul și prin trăirea intimă si discretă. Al. Andrițoiu este un poet livresc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Rodul 1 se constituie ca un simbol inclus în motivele citate (dragostea, viața, moartea, timpul, trecerea lui etc.), dar și cu largi deschideri spre sentimente aflate sub imperiul suferinței: singurătatea, insatisfacția, senzualitatea, răul, spuse direct sau încifrat, cu o tulburătoare simțire. Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se adună cu-nveliș, îți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eram curioasă să văd ce mi-a reușit într-adevăr la această întâlnire. Eram mai ales curioasă de problemele de conținut, dacă ele au fost înțelese, dacă au fost înțelese corect, dacă am reușit să mișc ceva în gândirea și simțirea elevilor mei. Și, foarte important pentru mine, dacă după această întâlnire vor mai medita la cele discutate. Se pare că da. Cred că am reușit să focalizez întrebările-problemă spre ceea ce mi-am propus. Cred că întrebările tari au fost: * Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
primesc coli de hârtie și o mulțime de cuvinte-cheie pe care sunt îndrumați să le folosească într-o formă grafică prin care să reprezinte ascensiunea omului de la "chip" la asemănarea cu Dumnezeu. Cuvintele-cheie vor fi: Dumnezeu, omul, suflet, trup, rațiune, simțire, voință, credință, fapte bune, mântuire, desăvârșire, sfințenie, biserică, chip, asemănare. După elaborarea lucrărilor, câte un reprezentant al fiecărei grupe va veni în față, prezentând celorlalți schema realizată. La sfârșit, se va descoperi care era forma cea mai potrivită de folosire
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
se-ntâmpla și se vedea pe scenă trebuia să arate și ce nu se vedea și nu se auzea și de fapt alcătuia fața nevăzută a lumii... Fiindcă nu toți spectatorii sunt egali în înălțime și greutate, în gânduri și simțiri, contorsionați fiind ei și de darwinismul economic, politic și moral la zi, Alexa Visarion încerca să anihileze întâi strategiile de manipulare ale diversiunilor ideologice, ca apoi să le pună în fața spectatorilor adevărata față nevăzută a lunii! Nu-i era prea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării la paroxism sau înghețarea ei. Lupta lui ca regizor sau scenarist cu capcana mimesis-ului ne trimite frecvent la estetica muzicală din care mimesis-ul este alungat mai mult decât în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
gândesc, în primul rând, ca el să fie o noutate, ci să poată fi văzută și simțită piesa în toate fibrele și în toate adâncimile ei; să poată fi o structură vie pentru a stimula prin sensuri inedite gândirea și simțirea spectatorilor. Ne-ați mărturisit o foarte frumoasă profesiune de credință! Dar vă chestionasem asupra unui lucru practic: cum realizați concret intențiile dumneavoastră artistice? Una din problemele montării textelor caragialiene este de a nu confunda "vulgaritatea" lumii și a eroilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
multe ori, atât în Anglia cât și în America, dar piesa pe care o vedeam acum îmi prilejuia șocul unei revelații teribile. Fiecare amănunt scenic a fost definit cu acuitate, dobândind o precizie care ți se întipărește pe retină, în simțire, în adâncul sufletului. Visarion a reușit să dea muzicalitate comportamentului, să facă gesturile să cânte, se poate spune că el a realizat încarnarea unei disonanțe, făcându-ne să simțim viața cu o nouă intensitate"1. Din umbra acestui "măreț" citat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sale, transformate sui generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fără spirit critic, problematic, a unor idei convergente cu interesele anumitor grupuri umane, care sunt implicate în susținerea diverselor regimuri politice. În instituțiile "civice", cu efect de îndoctrinare, umanul și ideile tind să devină un tot unitar. Un soi de simțire și gândire într-un mod mental. În acest proces de psihologie colectivă, diferențele sunt estompate, spiritul de gintă (ideatică și politică) se întărește, devenind un cuget de simțiri și de gândiri... Lumea elitistă europeană nu e atât de departe de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
umanul și ideile tind să devină un tot unitar. Un soi de simțire și gândire într-un mod mental. În acest proces de psihologie colectivă, diferențele sunt estompate, spiritul de gintă (ideatică și politică) se întărește, devenind un cuget de simțiri și de gândiri... Lumea elitistă europeană nu e atât de departe de spiritul lui Idi Amin. Aceste legi (moderne) exclud și izolează oamenii cu ale lor idei și cunoașteri contrare celor oficiale ale puterii-cunoaștere. Pentru cunoașterea oficializată, pentru regimurile social-politice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
semiotica sui generis a exprimării relațiilor cu umanul, despre natura "elocvenței" stinse a zidurilor de la simbolismul primar ("Acolo, în acele trepte, i se părea ascunsă toată problema casei noi, cu nemulțumirile și necazurile ei"), pînă la analogiile substitutive ("casa de simțire", "clădirea ființei"), literatura Hortensiei Papadat-Bengescu oferă o rețea densă de reprezentări. Componentă relațională exprimată într-un sens literal și unul metaforic, asocierea "casei de zid" cu "casa de simțire" poate fi considerat un topos fondator pentru imaginarul romanesc bengescian. Privit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu nemulțumirile și necazurile ei"), pînă la analogiile substitutive ("casa de simțire", "clădirea ființei"), literatura Hortensiei Papadat-Bengescu oferă o rețea densă de reprezentări. Componentă relațională exprimată într-un sens literal și unul metaforic, asocierea "casei de zid" cu "casa de simțire" poate fi considerat un topos fondator pentru imaginarul romanesc bengescian. Privit din perspectiva "limbajului" imaginii, ciclul Hallipilor nu ar face decît să înscrie încă o contribuție la poetica realismului, dominat de visul obiectivității și pretenția de a restitui o amprentă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de vedere pe care romanul își construiește viziunea: "Și Mini clătină capul plină de milă pentru acei exploratori care nu au găsit punctul fix de miră, de unde să îmbrățișeze totul. Numai de pe un loc pe lume poți lărgi nemăsurat cucerirea simțirii și cunoașterii tale. Ca și acel punct mic de pe pînza filmului, acel centru de lumină, care treptat crește, se mărește, se apropie, se desfășoară, lărgește orizontul, cuprinde tot și pe tine deodată." Fără să conțină explicit trimterea la "dispozitivul / filmic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
continuă a "aderențelor" între ființă și casa fetiș, între sufletul exaltat și "sufletul" Cetății adaugă noi accente modului existențial "alveolar" pe care personajele romanelor îl configurează inconștient și îl reiterează. Ca și raportul dintre "casa de zid și casa de simțire", variantele tematice apar într-o dublă expresie. Cochilia sau scoica elemente ale izotopiei studiate numesc metaforic fie "domiciliul sufletesc", fie pe cel material, ...flotant. Prima ocurență o descrie pe Mini, în protecția egoistă: "De ce pierduse azi atîta timp, în loc să rămînă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dublă expresie. Cochilia sau scoica elemente ale izotopiei studiate numesc metaforic fie "domiciliul sufletesc", fie pe cel material, ...flotant. Prima ocurență o descrie pe Mini, în protecția egoistă: "De ce pierduse azi atîta timp, în loc să rămînă în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirii, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă!" În cazul ei, spirala "de var" a cochiliei ("Cercul de izolare, care o aureola în mod obicinuit, părea întunecat...") e o treaptă în structurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]