5,226 matches
-
și cea care se ridică din pământ (Apoc. 13); balaurul pe care stă marea desfrânată (Apoc. 17). Monografia tiranului eshatologic poate fi obținută prin juxtapunerea celor câteva „portrete schiță” simbolice, realizate de Duhul Sfânt, autorul divin al Apocalipsei. „Toate [fiarele] simbolizează forțele răului, dar fiecare dintre ele aduce o lumină aparte asupra forțelor care se dezlănțuie împotriva omenirii.” Începutul domniei lui Anticrist este marcat printr‑un eveniment bine determinat - momentul în care diavolul este aruncat pe pământ, eveniment care se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsa, anume Domițian. «Celălalt încă nu a venit»: vorbește de Nerva; «și când va veni, puțin trebuie să rămână»: el a avut doi ani întregi de domniei” (13, 2). Până aici se face identificarea celor „șapte capete” ale fiarei, care simbolizează Imperiul Roman: Titus, Vespasian, Othon, Vitellius, Galba, Domițian, Nerva. Urmează identificarea Anticristului însuși cu cel de‑al optulea împărat: Et bestia quam uidisti de septem est, verset pe care M. Dulaey îl traduce: „Iar fiara pe care ai văzut‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi omorâți cei doi martori menționați în capitolul 11 al Apocalipsei. Asupra acestui punct, apologetul ezită, vorbind când de un singur profet eshatologic (Ilie), când de un tandem de profeți (începând cu versul 856). În opinia Martei Sordi, Ilie ar simboliza aici un personaj real, respectiv, senatorul creștin Astyrius, de care Eusebiu vorbește într‑un fragment din cartea a VII‑a a H.E. (16‑17): Acesta era membru al Senatului Romei, prieten al împăraților și cunoscut printre toți pentru originea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu o a doua „vârstă de aur” (saeculum aureum). După ce lumea se va sfârși, iar necredincioșii vor fi șterși din istoria omenirii, ne vom întoarce la condiția paradisiacă (7, 2). Acest cerc temporal este limitat, așadar, de două „vârste atemporale”, simbolizate prin cifrele 0 și 7. Lactanțiu este, și el, unul dintre adepții teoriei „săptămânii milenare”, teorie care desființează erorile caldeene și platoniciene. Cele șase milenii se află sub semnul răului, în cel de‑al șaptelea mileniu se va reinstaura binele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Am văzut că prima parte respinge chiar tradiția care consideră profețiile lui Daniel ca referindu‑se la parusia finală, pe când a doua parte se ocupă în primul rând (dar nu exclusiv) de mărturiile provenind din NT. Augustin consideră că cele simbolizate în VT s‑au împlinit deja în realitățile descrise de NT, iar aceste realități devin, la rândul lor, imagini profetice (de prim rang) pentru realitățile eshatologice. VT „transferă”, dacă putem spune astfel, conținutul său profetic NT. Această secțiune prezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru mai târziu. Din aceeași carte, a XX‑a, cel puțin alte două fragmente merită luate în considerație. Primul este un scurt comentariu anticristologic al viziunii celor patru fiare din Cartea lui Daniel (cap. 7). Augustin reia datele tradiției: fiarele simbolizează cele patru imperii; cornul cel mic îl reprezintă pe Anticrist; în privința semnificației celor zece regi, el aduce un amendament important. Întâlnim din nou o cifră perfectă, 10. Aceasta ar simboliza „totalitatea împăraților” romani (20, 13, 1). Ea trebuie interpretată în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cartea lui Daniel (cap. 7). Augustin reia datele tradiției: fiarele simbolizează cele patru imperii; cornul cel mic îl reprezintă pe Anticrist; în privința semnificației celor zece regi, el aduce un amendament important. Întâlnim din nou o cifră perfectă, 10. Aceasta ar simboliza „totalitatea împăraților” romani (20, 13, 1). Ea trebuie interpretată în sens alegoric, ca și millenium‑ul. Al doilea fragment, mai amplu, se referă la 2Tes. 2,1‑11 (20,19). Nu există nici o îndoială pentru exegetul nostru că apostolul se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Comentariul la Daniel oferă, de asemenea, foarte frumoase exemple pentru nivelul „metaforic” sau anagogic. Același simbol al celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele care se aflau în fața lui, arătând astfel că el va distruge deodată trei din cei zece regi. Îl numește „corn mic”, pentru că acesta se va naște dintr‑un trib iudaic mic. „Vizibil”, pentru că va ajunge renumit după aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
corn, potrivit judecății făcute, cel de‑al patrulea imperiu a fost distrus, „iar trupul fiarei a fost dat focului”. Se cuvine să precizăm că nu fiara în întregime a fost dată focului, ci numai „trupul său”. Într‑adevăr, de vreme ce „fiara” simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință, și, pe de alta, cei care săvârșesc răul - cei „duhovnicești” și cei „trupești”, după cum îi numește Scriptura de obicei - iată de ce, în același fel, [profetul] a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
harul Duhului să înceteze cu totul să lucreze. Într‑adevăr, cum ar fi posibil ca uneltirile aceluia să fie dejucate, dacă ar lipsi ajutorul Duhului? Pe de altă parte, nici un alt imperiu nu va urma celui roman. Dumnezeiescul Daniel a simbolizat Imperiul Roman prin cea de‑a patra fiară. Pe capul ei a crescut cornul cel mic care poartă război cu sfinții. În fragmentul citat, dumnezeiescul apostol vorbește de același [personaj]. Eu însă cred că dumnezeiescul apostol nu se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aduce, dar, în momentul în care ia în mâinile sale cădelnița, îi apare pe frunte o pată de lepră. Autorul apocrifei a combinat 2Cr. 26,19‑20 cu Apoc.12, 16 (semnul de pe mâna dreaptă, semnul Anticristului). Lepra și pilozitatea simbolizează deopotrivă necurăția. Într‑adevăr, pentru a se curăți, leprosul trebuie să‑și tundă „tot părul său, al capului și al bărbii”, inclusiv sprâncenele (Lev. 14,9). Dar sprâncenele Anticristului vor fi neobișnuit de mari, ajungând până la urechi, și asemenea sprâncenelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Φ4< <2ΔφΒ≅4Η ϑΗ ΒΔς>γ4Η ®:≅∴∀Η ♣Π≅ΛΦ4<. . În Epistola către Filipeni, Policarp al Smirnei se mulțumește să reia admonestările din cele două epistole ale lui Ioan. În acord cu spusele acestui Părinte Apostolic de la sfârșitul secolului I, Anticristul simbolizează ereticul prin excelență: el neagă întruparea lui Dumnezeu în Isus Cristos, schimbă voit sensul cuvintelor rostite de Isus, în fine, neagă Învierea și Judecata de Apoi. Policarp îi are drept țintă pe docetiști. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 206‑220 și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vedem toate acestea” (cartea 7, PG 81, 1429C). . Iată un alt exemplu de interpretare anagogică despre a patra fiară: „Se cuvine să precizăm că nu fiara în întregime a fost dată focului, ci numai «trupul său». Într‑adevăr, de vreme ce «fiara» simbolizează întregul imperiu, în care există, pe de o parte, cei care trăiesc în credință, și, pe de alta, cei care săvârșesc răul - cei «duhovnicești» și cei «trupești», după cum îi numește Scriptura de obicei,- iată de ce, în același fel, [profetul] a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise pe Dumnezeu...” Contrastele „eului” ating apogeul... „răcnea ca un leu rănit de moarte, fără glas și fără speranță...” (capitolul 5) Griforu („animal politic tenace”) și Generalul, spre exemplu, personaje-cheie în acest roman, simbolizează Maleficul, deoarece „au părăsit calea cea dreaptă... și au apucat calea lui Balaam...” (Petru 2.5) Așa ne explicăm cum au devenit ei „robii stricăciunii” (Petru 2.19) și, firește, înțelegem, în subtext, cum aceste tipologii umane (de fapt, inumane
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Internaționala mai speră încă în clasele muncitoare, franceză și germană, că acestea vor ști să facă presiuni asupra guvernelor respective pentru ca Germania să tempereze Austria, iar Franța, Rusia. A doua zi, J. Jaurès este asasinat de către un regalist, moartea sa simbolizînd sfîrșitul unei perioade din istoria socialismului european, grăbind totodată, cu ocazia funeraliilor sale, constituirea unei politici de Uniune sacră. Ar fi putut oare marele tribun să împiedice războiul? Întrebare la care este greu de dat un răspuns, dar este sigur
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de Albarda, îi vine rîndul lui C. Huysmans să acceadă la președinția organizației muribunde: numele său, care amintește de eșecurile din Primul Război mondial, asociază acestui faliment inițial o a doua catastrofă pe care toată lumea o simte ca iminentă. El simbolizează în mod tragic acest nou naufragiu al internaționalismului. Ultima reuniune a Biroului ISM se va ține la Bruxelles, în 3 aprilie 1940, unde va fi redactat un program de "Reconstrucție a Europei", precum și un apel pentru ziua de 1 Mai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
În Franța, SFIO se află în prag de fragmentare, în timpul Congresului său de la Nantes (mai 1939), între pacifiști reprezentați în principal de secretarul administrativ, Paul Faure, precum și de numeroase cadre și parlamentari ai Partidului și partizanii unei politici de fermitate, simbolizată de Léon Blum și de o manieră mai clară, dar aflați în minoritate, de Jean Zyromski. Această divizare se regăsește și în Belgia, între președintele POB-ului, H. de Man pacifist sub masca neutralității și alți conducători, ca de exemplu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest demers îi poate stopa declinul, căci așa cum o arată alegerile municipale din mai 1990, cu un scor de 24% din voturi, pierde aproximativ 5 procente față de alegerile precedente. Cu cîțiva ani înainte de 1989, cele două partide, francez și italian, simbolizau această criză profundă a comunismului, atît prin spectaculosul regres al unuia, cît și prin schimbarea de identitate a celuilalt. Nu putem intra aici în detalii, privind evoluția celorlalte partide comuniste vest-europene: este suficient să menționăm că aproape toate se află
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
organizației prestigiu. Acționînd astfel, IS își asigură de asemenea și sprijinul a două partide cu disponibilități financiare, care se angajează ferm în susținerea acțiunii sale. Accesul lui W. Brandt la conducerea Internaționalei în 1974, acesta a părăsit cancelaria de la Bonn simbolizează în egală măsură dorința de continuare a politicii de destindere față de lumea comunistă, inițiată de responsabilul SPD cu șapte ani în urmă. În sfîrșit, începînd din 1970, Internaționala încetează să mai fie o organizație, în principal europeană, pentru a deveni
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
spre conținut are ca deziderat facilitarea accesului la conținutul implicit al poveștii, punându-și problema înțelesului adânc al relatării sau al unui anumit fragment al său - ce transmite, ce trăsături sau motive personale apar în fragmentul respectiv sau ce anume simbolizează o imagine pentru care optează naratorul. La cealaltă extremă a spectrului, anumite lecturi ignoră conținutul poveștii vieții referindu-se în exclusivitate la forma sa: structura intrigii, secvențializarea evenimentelor, relația lor cu axa temporală, complexitatea și coerența lor, sentimentele evocate de
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o metodologie de cercetare la S. Fl. Marian”. În 15 octombrie, am participat la Muzeul Județean, la vernisajul expoziției retrospective de desene a pictorului Mircea Teodorescu (din Broșteni). E un mare artist. Temele predilecte: zborul păsărilor și geneza viorii, care simbolizează tendința spre înălțare spirituală, spre sublim. Pictorul a murit acum câțiva ani. Operele sale sunt adevărate eseuri în arta plastică, cu viziuni care amintesc de Leonardo da Vinci. După închiderea expoziției, desenele vor rămâne în proprietatea Muzeului județean. Prilej pentru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe, frunze și flori a arborelui iar spiritul de vigurosul trunchi ce-și prelungește substanța în ascunsa rădăcină. Astfel, precum coroana arborelui este lovită cel mai intens de apriga furtună dar impactul și rezistența la intensitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Constantinopol mai sînt încă ridicate și alte edificii, precum Sf. Irina, cu două cupole, și mai ales Biserica Sfinților Apostoli, care va fi complet distrusă în 1453, odată cu cucerirea orașului de către turci; prin bogăția și dimensiunea sa, însă, Sf. Sofia simbolizează puterea Imperiului și a creștinismului în Răsărit. Recucerirea militară a Italiei și instalarea la Ravenna a unei adevărate curți în jurul exarhului au fost însoțite de răspîn-direa în peninsulă a artei și civilizației bizantine. La Ravenna, devenită a doua capitală a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
învingător al bulgarilor și poate cel mai mare dintre împărații bizantini. Să trecem la importanța operei interne, marcată de o regularitate a succesiunii dinastice și o întărire a statului. Puterea împăratului autocrat, campion al ortodoxiei religioase, se afirmă din ce în ce mai mult, simbolizată printr-un ceremonial riguros codificat. Împărații macedoneni sînt, pe de altă parte, preocupați de pericolul pe care-1 constituie, atît pentru echilibrul social, cît și pentru perenitatea domniei lor, consolidarea marii proprietăți laice și ecleziastice în detrimentul țărănimii libere. Astfel, în 922
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]