5,963 matches
-
celui răposat, e unul... ,,deschis"123. 2.6. Slavici și literatura realist-naturalistă Personajele acestei nuvele, potrivit datelor pe care ni le oferă textul scriitorului, pot fi văzute ca elemente ale unei scheme naturaliste. Sugestia eredității sau a bolii în familie; sinuciderea văzută ca probă a instabilității psihice, a slăbiciunii de caracter sau ca semn al unei zestre genetice încărcate trimit, fără îndoială, la naturalism. Autor moralist, Slavici iubește simetriile și, în general, geometria relațiilor umane. Această "chemare" a sa de care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
naratorul s-a înșelat sau ne-a înșelat. Iorgovan nu putea fi decât fiul lui Busuioc. Între cei doi cel mai puternic trebuia să rămână tatăl. Rivalitatea lor ciudată va alimenta depresia lui Iorgovan și va duce în final la sinuciderea acestuia. Busuioc își va îngropa fiul "pas cu pas" inducându-i permanent ideea că tot ceea ce face este spre binele acestuia, chiar și atunci când intră în flagrantă contradicție cu dorințele tânărului. Nevolnicia e o trăsătură definitorie în egală măsură a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fierarul găsește în sine puterea să pornească de la început după ce a așezat lucrurile în albia lor. Tragedia trăită până la epuizarea resurselor sufletești nu e micșorată de ultima zvâcnire de viață a celor care decid să meargă mai departe. Ba dimpotrivă. Sinuciderea lui Iorgu Armaș, a lui Lică, a lui Iorgovan sau a Sevastei nu emoționează mai mult. Ceea ce contează e asumarea responsabilității pentru fapte, decizii, vini fie chiar aparente, și consecințele lor. Eroii aceștia știu să plătească prețul ordinii stricate cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acela care capotează în fața încercărilor pe care i le pune în față viața. Ion Breazu nota în prefața amintită la Nuvelele lui Slavici, punându-i alături pe Ghiță și pe Iorgovan: "Ghiță măcar sfârșește măreț, tragic. Iorgovan, urmărit de ideea sinuciderii, nu are tăria să săvârșească acest act cu hotărâre și sfârșește stupid, așa cum a trăit. Asemenea oameni nu știu nici să trăiască, nici să moară. Nu fac nici o cinste naturii umane"207. Unde se ascunde măreția în execuția în stil
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
revolta brusc împotriva unei ordini suportate de mult timp, aceasta fără ca în ordinea nouă ce-i este impusă sa existe o agravare vizibilă, și chiar dacă această nouă ordine marchează o ameliorare. Istoricii societăților negro-americane din secolul trecut ne informează că sinuciderile printre cei eliberați de jugul sclaviei au fost cele mai numeroase. În general, cele mai puternice revolte muncitorești nu au pornit din mediile cel mai dur afectate de mizerie. Dimpotrivă, cel mai adesea, marile spaime sociale care au zguduit societățile
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale moralei și ale religiei Henri Bergson, Eseu despre datele imediate ale conștiinței Henri Bergson, Teoria rîsului Leon Bloy, Mîntuirea prin evrei. Sîngele săracului Dan Botta, Unduire și moarte Thomas Carlyle, Cultul Eroilor Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației Emile Durkheim, Despre sinucidere Jules de Gaultier, Bovarismul Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei Vasile Lovinescu, Incantația sîngelui Vasile Lovinescu, Mitul sfîșiat Vasile Lovinescu, Monarhul ascuns Marcel Mauss, Eseu despre dar Marian Papahagi, Fața și reversul Marcel Petrișor, Gogol Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
În aceast cheie explic antropologul cele mai acute și grave dezechilibre ale secolului trecut, dezechilibre vecine cu neurastenia spune acesta. Romanticii au vorbit mereu de rul secolului, de inanitatea vieții, de singurtatea omului. Dup cum se știe, mai spune Ralea, sinuciderea direct de tip Werther, ori aceea indirect prin intoxicație cu alcool, ca la Musset, Edgar Poe sau Gerard de Nerval, a fost oarecum starea fireasc a acestei dezadaptri. Individualismul, susține el, creease o stare de adânc tristețe, angoas cum i-
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
1995, p. 118) Un al treilea motiv are în vedere spațiul public, cel care este copleșit astăzi de "problemele particulare ale persoanelor publice" (Zygmunt Bauman); dominat de mass-media, spațiul public a fost acuzat că aduce în prim-plan scene violente (sinucideri, accidente mortale, conflicte între bande de interlopi etc.), că exagerează violența pentru că se "caută" sau se "vinde" bine, dar un asemenea câmp al violențelor, în calitate de stimul-declanșator al agresivității poate fi controlat doar de către instituții specializate ale statului (poliția, de exemplu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și radicalizează așadar pesimismul schopenhauerian într-o adevărată "metafizică a entropiei", din care își derivă în mod sistematic întreaga gândire: filozofia naturii, filozofia istoriei supusă legii universale a durerii, politica și etica sa eudaimonistă, care susține maxima virginității și recomandă sinuciderea ca negare radicală a voinței. În această alegere radicală el vede posibilitatea unei "mântuiri a existenței", speranța înșelată de a putea la sfârșit să "privești în ochi Nimicul absolut"62. Cu o riguroasă coerență, fără a aștepta capriciul Naturii Mame
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ne-o poate da opera sociologului francez, Émile Durkheim. Combătând tezele individualiste, pe care le respingea pe fondul psihologismului lor, Durkheim susținea prioritatea societății față de individ. Mai ales în Formele elementare ale vieții religioase, dar încă de la apariția lucrării Despre sinucidere (1897), el elaborase o teorie a "conștiinței colective" ca formă a teoriei culturale. După părerea lui, în orice societate există o "conștiință colectivă" alcătuită din reprezentări colective, idealuri și sentimente comune tuturor indivizilor acestei societăți. Conștiința aceasta colectivă precede individul
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
deosebiri și în privința pedepselor și recompenselor. În Statele Unite, de pildă, pentru o crimă poți fi condamnat la moarte, pe când, în România, cea mai gravă sentință pentru aceeași faptă este închisoarea pe viață. "Acte precum încălcarea regulilor de politețe sau onoare, sinuciderile, alcoolismul și drogurile, avorturile și prostituția, violează anumite norme sociale și morale și sunt repudiate de societate, dar ele diferă sensibil de cele care lezează proprietate privată, integritatea și siguranța indivizilor, ordinea socială și normativă. Din această perspectivă, este deviant
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
contemporane), cele mai multe explicații sociale vor indica drept cauza principală a schimbărilor și problemelor sociale individul. Șomajul este interpretat ca un semn al dezinteresului indivizilor față de muncă și efort și nu ca o problemă socială cu cauze sociale (naționale sau globale); sinuciderea va avea întotdeauna o cauză ce trebuie căutată în biografia autorului și nu va fi privită în raport cu anomia socială (așa cum ne-a propus É. Durkheim). "Valorile sunt asociate cu și definite de către cei care dețin cea mai mare putere socială
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
El Salvador și Columbia. Apropierea de polul valorilor tradiționale nu înseamnă doar prețuirea religiozității, ci și îmbrățișarea unor credințe asociate cu "importanța legăturii dintre părinți și copii, supunerea față de autoritate, standarde absolute și valori familiale tradiționale, respingerea divorțului, avortului, eutanasiei și sinuciderii. Aceste societăți au nivele foarte ridicate ale mândriei naționale și un caracter naționalist. Societățile cu valori rațional-seculare au preferințe opuse față de toate aceste aspecte menționate"189. A doua axă, a valorilor supraviețuirii vs. valorile exprimării sinelui, exprimă variația transculturală în
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
un extaz” (p.212). Ea devine pentru Pavel Anicet mai mult decât un act de voință, dominând întreaga parte a treia (mai puțin întinsă decât celelalte două - are numai șase capitole), într-un amestec de dramatic și tragic. Deși intenția sinuciderii se profilează clar încă din capitolul al doilea al părții a treia prin folosirea viitorului în ipostaza sa de timp al certitudinii (,,Mi se pare că acolo voi întâlni unitatea primordială, voi fi unul, unul singur, voi fi și atât
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
atenuată însă de mutarea obiectivului pe un alt cadru, în care Petru Anicet îi citește Norei pagini din jurnalul personal, ca într-un joc nevinovat de copii. Și apoi, încetul cu încetul, scenele acestea se pierd în lungul monolog de dinaintea sinuciderii propriu-zise, amestec de ludic și grotesc, de extaz și agonie reunite într o unică și nesfârșită clipă. După o lectură atentă a romanului, observăm că, deși complexă, structura lasă impresia de fragmentare a firului epic, de artificialitate a evoluției conflictului
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
o desfășurare repetată, sub formă de monolog, a unor adevărate secvențe anticipative ce pune în evidență imaginația creatoare a personajelor. Iată, spre exemplu, forma halucinantă pe care o iau în mintea lui Pavel Anicet impresiile subconștiente provocate de încercarea de sinucidere a lui Teodoru: ,, «Mi-e foame, domnule, n-am mâncat de două zile.» Fața e palidă și poartă rochia lui Ghighi. Domnul vrea s-o sprijine; o dramă familială, poate, sau o nenorocire în dragoste, trebuie să-i dau ceva
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
pe apă, fără direcție, fără scop, străduindu-se doar să se mențină la suprafață, suferind și murind până la urmă, asta e tot... În Arta romanului, Milan Kundera se înscrie în aceeași direcție, făcând o comparație între cele două acte de sinucidere, cea a lui Werther și cea a Anei Karenina. La Goethe, "Werther e îndrăgostit de soția prietenului lui. Nu poate să-și trădeze prietenul, însă nici nu poate renunța la iubirea lui, așa că se sinucide." (1986: 79); cu alte cuvinte
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a lui Werther și cea a Anei Karenina. La Goethe, "Werther e îndrăgostit de soția prietenului lui. Nu poate să-și trădeze prietenul, însă nici nu poate renunța la iubirea lui, așa că se sinucide." (1986: 79); cu alte cuvinte, actul sinuciderii este aici "transparent precum o ecuație matematică" (1986: 79). Pentru vechii romancieri, mobilul, sesizabil în mod rațional, determină apariția unui act care va provoca un altul și așa mai departe. Aventura este povestirea, adică "înlănțuirea actelor vizibil cauzală" (1986: 79
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vechii romancieri, mobilul, sesizabil în mod rațional, determină apariția unui act care va provoca un altul și așa mai departe. Aventura este povestirea, adică "înlănțuirea actelor vizibil cauzală" (1986: 79). Faptul că nu putem, în schimb, să explicăm cu adevărat sinuciderea Anei Karenina, marchează foarte clar diferența dintre narațiunea clasică și romanul lui Tolstoi, care pune în lumină "aspectul din afara oricărei cauzei, neluat în calcul, chiar misterios, al acțiunii umane." (1986: 79) Pentru a oferi un exemplu, să analizăm acest rezumat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
germanofili”. Merită, de asemenea reținut că... “Iără să aibă niciun fel de simpatie pentru Germania nazistă”, reputatul critic “considera intolerabilă o victorie rusească...” Iată cum omul Eugen Lovinescu s-a lăsat dominat, uneori de gesturi sinistre (îl “bântuiau gânduri de sinucidere”), însă tonul sarcastic, justițiar al istoricul Lucian Boia nu iartă: “n-a mai fost cazul: a murit (16.07.1943) cu un an înainte de intrarea Armatei Roșii în România”. (p. 214) Pasaje relevante sunt acordate de cercetătorul Lucian Boia, pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
succesul lui Cioran, un autor depresiv, mai potrivit sfârșitului de lume. Eu, de pildă, l-am iubit cel mai mult în anii '80, de parcă mi-ar fi anunțat finalul. Iar când eram foarte depresiv, reciteam câteva pagini din Întâlniri cu sinuciderea și-mi reveneam, avea rol de antidot. Din fericire, la începutul anilor '90, se bucura de succes la tineri și Eliade care, dincolo de erorile și limitele sale, măcar e un spirit constructiv, întemeietor. Îmi amintesc că am scris câteva articole
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
poate despărți de moștenirea spirituală în general. Pentru Ovidiu, Gallus nu reprezintă numai un cântăreț al Licoridelor; ci și, mai ales, un om liber care, la beție, lasă să-i scape cuvinte compromițătoare, care aveau să-i provoace până la urmă sinuciderea. Ovidiu pare să stabilească un paralelism: Gallus și-a primit tristul destin, nu pentru că a cântat Licoridele, ci pentru felul său liber de a vorbi despre persoana imperială. Sulmonezul aproape că vrea să sugereze că și lui, nu faptul că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urma să fie redat casei strămoșești. Maximus i s-a destăinuit Marciei, soția sa, iar aceasta Liviei. A aflat Augustus, și la puțin timp după, când Maximus s-a stins, au fost înțelese gemetele Marciei din timpul funeraliilor (a fost sinucidere?) care se acuza pe sine de catastrofa soțului". Așadar, Fabius și-ar fi încheiat viața dubium an quaesita morte între 14 mai și 19 august (data morții lui Augustus). Groag 412 observă că "dacă se consideră această tradiție drept istorică
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
istoricul grec Timagene a fost acuzat, prin anii 23-22 î.H., din cauza spiritului antiroman din operele sale și a trebuit să se refugieze la Asinius Pollio, care-și arăta independența republicană. Cf. alte persecuții împotriva autorilor de libelli infamanti, cauza sinuciderii lui Labienus și a exilului, terminat tragic, al lui Cassius Severus, în S. D'ELIA, op. cit., p. 145, cu bibliografia relativă. 135 Ibid., p. 108. 136 Ibid., p. 106. 137 TAC., Ann., VI, 11; HIER., Chron. ad a. 1991. 138
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și la care nu m-am gândit că s-ar putea întâmpla. De când sunt în Pont, nu a existat nimic mai dureros care să-mi ajungă la urechi și mă rog să nu-mi parvină nimic altceva." (Ibid., 3-6) Nenorocire, sinucidere, omucidere sau moarte naturală prematură. 181 Cf. GERTH, art. 77) Iunius Gallius, în RE: col. 1035-1039; V. USSANI, op. cit., p. 463; A. ROSTAGNI, op. cit., II, p. 345. 182 Cf. S. D'ELIA, op. cit., p. 108. 183 Nu ținem cont de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]