3,862 matches
-
clasă a burgheziei nou înfiripate. Presa timpului și grupurile politice treceau de la o tabără la alta în funcție de cum vechile partide sau facțiuni ale acestora se pronunțau pro sau contra intrării României în război. Proletariatul stimulat de acțiunile de propagandă ale socialiștilor au închegat câteva acțiuni și greve în București și Galați, împotriva războiului, militând pentru pace. Octav Băncilă a susținut poziția proletariatului, deci a socialiștilor, în paginile ziarului Lupta: Octav Băncilă a organizat în data de 1 noiembrie 1915 o mare
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
se pronunțau pro sau contra intrării României în război. Proletariatul stimulat de acțiunile de propagandă ale socialiștilor au închegat câteva acțiuni și greve în București și Galați, împotriva războiului, militând pentru pace. Octav Băncilă a susținut poziția proletariatului, deci a socialiștilor, în paginile ziarului Lupta: Octav Băncilă a organizat în data de 1 noiembrie 1915 o mare expoziție la București. Una dintre vedetele expoziției a fost lucrarea intitulată "Pax", care înfățișează un muncitor vânjos a cărui musculatură este lăsată să se
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
anul următor, 1900, Gheorghe Panaiteanu-Bardasare a decedat. Cu ocazia expoziției pe care Octav Băncilă a organizat-o în anul 1914 la Ateneul Român din București, galeria de la Ateneu a fost vizitată și de ministrul Vasile Morțun care era susținător al socialiștilor. Acesta trecuse de curând, împreună cu „"gruparea generoșilor"” pe care-o conducea, la Partidul Liberal și a făcut carieră cu această trădare politică. Ministrul Morțun, mare latifundiar, a privit lucrarea intitulată "" și a observat mâncarea țăranului din tablou și a spus
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
livadă de portocali din cartierul Abu Kabir. Între victime s-au aflat scriitorul ebraic Yossef Haiym Brenner și câțiva prieteni ai săi. Pretextul măcelului fusese două demonstrații de 1 mai - cea a unor evrei comuniști și cea a unor evrei socialiști , și ciocnirea dintre cele doua groupuri de manifestanți la periferia Yaffei. Incidentul a fost interpretat de agiatorii arabi drept o amenintare a necredincioșilor și a bolșevicilor asupra ordinii și a moravurilor arabe. După izbucnirea pogromului antievreiesc cunoscut în istoriografia israeliană
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
din South Wales, când muncitorii au preluat controlul asupra orașului pentru cinci zile, până când au fost înfrânți și masacrați de soldați. Se spune că steagul revoltei lor ar fi fost o cămașă înmuiată de Dic Penderyn în sânge de vițel. Socialiștii și republicanii radicali din timpul Revoluției din 1848 din Franța au adoptat steagul roșu ca simbol ostentativ al "sângelui muncitorilor furioși". Sprijinitorii mai modereatei A doua Republică Franceză, care a fost înființată în prima fază a revoluției, au preferat ca
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
mod tradițional culorii. În ultimele decenii ale secolului trecut, partidele social-democrate au început să se îndepărteze de practica folosirii simbolului steagului roșu, dar aceste partide încă mai folosesc ca simbol "pătratul roșu", așa cum este cazul SPD-ului sau a Partidului Socialiștilor Europeni. Steagul roșu a fost simbolul Partidului Laburist Britanic de la întemeiere până al conferința din 1986, când a fost înlocuit de "trandafirul roșu". Trandafirul roșu a fost adoptat mai apoi de diferite partide social-democrate sau socialiste europene. Laburiștii britanici cântău
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
Mormântul Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105. "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cum se numea monumentul la inaugurare, a fost construit în cinstea militanților revoluționari socialiști. Ironia sorții face ca, pentru a se putea încadra în termenul de predare foarte scurt, arhitecții s-au "inspirat" în proporție de 99% tocmai din proiectul lui Samurcaș, supervizat de Antonescu. Monumentul, conceput ca o necropolă, este format dintr-o
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
contemporani și, în special, pe revoluționarii americani. Cărțile sale au provocat un progres al deismului în America, dar pe un interval mai lung de timp i-a inspirat pe radicalii clasei muncitoare din SUA și Marea Britanie. Liberalii, libertarienii, feministele, democrați socialiștii, anarhiștii, liber-cugetătorii și progresivistii l-au citat pe Thomas Pâine că intelectual influent. Critică acestuia la adresa religiei organizate și apologia gândirii raționale a influențat mulți britanici liber-cugetători ai secolului XIX și ai secolului XX, precum William Cobbet, George Holyoake, Charles
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
în Siberia, de unde a evadat. S-a reîntors în Germania, unde s-a implicat într-un scandal financiar compromițător. Bolșevicii l-au învinuit de o fraudă în valoare de 130.000 de mărci. Incidentul i-a stricat relația cu liderii socialiști, între care Rosa Luxemburg, articolele sale nemaiputând fi publicate în gazetele lor. Sosit în 1910, Gelfand-Parvus a activat ca jurnalist până în 1914 și a avut contacte cu diferite grupări socialiste din Imperiul Otoman. A fost reprezentantul în Constantinopol al firmei
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
Roman - d. 30 iulie 1919, comuna Broșteni, județul Neamț) a fost un publicist, colecționar de artă și om politic român. El a devenit primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888, trecând apoi în anul 1899 la liberali, cu "gruparea socialiștilor generoși". A avut funcții de ministru în guvernele liberale ale lui Dimitrie A. Sturdza și Ion I.C. Brătianu. s-a născut la data de 30 noiembrie 1860, în orașul Roman (astăzi în județul Neamț), într-o familie de oameni bogați
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
și religios la 27 februarie 1883 cu Cornelia Morțun, la Roman, iar în luna aprilie au plecat împreună la Bruxelles. S-a întors în România în anul 1884 fără a avea vreo diplomă universitară, dar cu un renume de militant socialist, datorat faptului că se numărase printre fondatorii Cercului socialist român din Paris, care a editat revista ""Dacia viitoare"" (1883). Inițial s-a stabilit la București, dar s-a mutat la scurtă vreme în Iași, unde în 1885, a preluat direcția
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Muncitorul" (1887—1888), "Ciocoiul" (1889), "Înainte" (1891). De asemenea, a colaborat la numeroase ziare și reviste din epocă cu articole, versuri și proză. În anul 1887, opoziția conservatoare a organizat o manifestație ostilă Regelui Carol I, Vasile Morțun împreună cu toți socialiștii ieșeni, au apelat la toți partizanii lor din mahalale (în special din Tătărași și Nicolina), în frunte cu studenții socialiști, organizând o contramanifestație și explicându-și această linie printr-un manifest . În anul 1888, Vasile G. Morțun a devenit primul
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
versuri și proză. În anul 1887, opoziția conservatoare a organizat o manifestație ostilă Regelui Carol I, Vasile Morțun împreună cu toți socialiștii ieșeni, au apelat la toți partizanii lor din mahalale (în special din Tătărași și Nicolina), în frunte cu studenții socialiști, organizând o contramanifestație și explicându-și această linie printr-un manifest . În anul 1888, Vasile G. Morțun a devenit primul deputat socialist în Parlamentul României, fiind reales și la alegerile următoare în Colegiul al II-lea Roman (1891, 1895). În calitate de
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
dânsu-și seama că prin Partidul Socialist nu-și poate rezolva revendicările. Acest lucru s-a întâmplat abia peste cinci ani, la 9 februarie 1899, când generoșii au părăsit mișcarea socialistă, serbându-se acest eveniment printr-un banchet dat de foștii socialiști și de alți tineri, care până atunci nu făcuseră politică. Deși a fost dezavuat de către ceilalți socialiști pentru această mutare politică, treptat și alții dintre cei rămași i-au dat dreptate (cum este cazul deputatului socialist Ioan Nădejde care a
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
peste cinci ani, la 9 februarie 1899, când generoșii au părăsit mișcarea socialistă, serbându-se acest eveniment printr-un banchet dat de foștii socialiști și de alți tineri, care până atunci nu făcuseră politică. Deși a fost dezavuat de către ceilalți socialiști pentru această mutare politică, treptat și alții dintre cei rămași i-au dat dreptate (cum este cazul deputatului socialist Ioan Nădejde care a trecut și el la liberali în 1903), dându-și seama că mișcarea socialistă începuse să devină o
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Cristian Rakovski (pe numele adevărat Krăstio Gheorghev Stancev, în bulgară: Кръстьо Раковски, în rusă: Христиан Георгиевич Раковский, transliterat: Hristian Gheorghevici Rakovski, n. 1 august 1873, Kotel, Bulgaria - d. 11 septembrie 1941, Oriol, Rusia) a fost un militant socialist și apoi comunist bulgar, de profesie medic, stabilit în România și în Rusia, politician și diplomat sovietic. A activat ca socialist în Bulgaria, Elveția, Germania, Franța, Rusia și România, apoi în conducerea Cominternului. A deținut în trei rânduri - în noiembrie
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Hristian Gheorghevici Rakovski, n. 1 august 1873, Kotel, Bulgaria - d. 11 septembrie 1941, Oriol, Rusia) a fost un militant socialist și apoi comunist bulgar, de profesie medic, stabilit în România și în Rusia, politician și diplomat sovietic. A activat ca socialist în Bulgaria, Elveția, Germania, Franța, Rusia și România, apoi în conducerea Cominternului. A deținut în trei rânduri - în noiembrie 1918, în ianuarie-decembrie 1919, și apoi între anii 1920 - 1923 funcția de prim-ministru al Ucrainei sovietice. S-a remarcat și
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
ca unul din liderii Cominternului, să fie implicat în mișcarea socialistă de stânga din România. Foarte ostili regimului și ideii "României Mari", Rakovski și Zinoviev nu au văzut cu ochi buni poziția patriotică în favoarea Romaniei Mari a unora din militanții socialiști ca Ioan Flueraș, Iosif Jumanca, Constantin Popovici, Leon Ghelerter și cu ocazia aderării Partidului Socialist din România la Comintern au cerut și obținut excluderea acestora din partid. Rakovski a coordonat numeroase sabotaje impotriva Romaniei avandu-l ca executant pe cunoscutul
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
în Campania Gallipoli (1915), etc.) se încadra în planurile sale colonialiste în care fiecare ajutor era salutar în cadrul războiului care se pregătea. În cadrul mișcării de renaștere națională au colaborat și rivalizat evrei cu orientări politice diferite: naționaliști romantici, liberali și socialiști clasici, evrei religioși cu evrei laici, bigoți cu atei. Mulți ne-evrei, indivizi, grupări, congregații, din motive religioase, romantice, dintr-un spirit de dreptate istorică, din compasiune față de împilarea și suferințele evreilor și chiar din interese politice au sprijinit revenirea
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
sufocat libera expresie a spiritului uman, și cel mai grav, a adus prejudicii incalculabile moralei colective prin proliferarea legilor dar disprețul pentru Lege.” - Keith Hitchins. În mai 1921 aripa de extremă stângă a PSDR, profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist-Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR). Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar. Printre membrii inițiali s-
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
5% din voturi și trimiterea a cinci deputați (printre care și Lucrețiu Pătrășcanu) în parlament. Rezultatul era cu atât mai remarcabil cu cât BMT reușise să înscrie candidați în mai puțin de jumătate din județe. La aceleași alegeri din 1931 socialiștii (social-democrații) obținuseră și ei aproape 100.000 de voturi, ceea ce însemna că partidele muncitorești obțineau împreună în jur de 6% din voturi. Totuși, politicienii vremii, luați prin surprindere de succesul comuniștilor, au invocat niște vicii de procedură pentru a-i
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
inegalitățile sociale erau în creștere, în timp ce guvernul provizoriu devenea tot mai mult o organizație autocratică, care era pe punctul de a ceda ispitei să se transforme într-un guvern militar. Dezertorii se reîntorceau în orașe pentru a se alătura muncitorilor socialiști nemulțumiți, cărora le ceda de cele mai multe ori armele aduse de pe front. Condițiile proaste de viață din orașe erau terenul fertil de dezvoltarea a mișcărilor revoluționare. În timpul revoluției, bolevicii au adoptat sloganuri populare: "Toată puterea, Sovietelor!" sau "Pământ, pace și pâine
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
a fost cu Hitler, ci cu locotenenții săi, Rudolf Hess, Julius Streicher și Hermann Esser care, după cum spuneau ei, administrau prost partidul în lipsa lui Hitler. În 1925, Goebbels publică o scrisoare deschisă "prietenilor mei de la stânga", îndemnând la unitate între socialiști și naziști împotriva capitalismului. “Dumneavoastră și eu”, spunea Goebbels, “luptăm unii împotriva celorlalți, cu toate că nu suntem cu adevărat dușmani”. În februarie 1926, după ce a terminat să lucreze la "Mein Kampf", Hitler a revenit brusc în partid. A convocat o întâlnire
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Adolf Hitler, te iubesc pentru că ești în același timp măreț cât și simplu, ceea ce eu numesc geniu” Fest scrie: În toamna anului 1926, Hitler l-a făcut pe Goebbels Gauleiter-ul (lider de partid) Berlinului, capitala Germaniei, o "fortăreață" a socialiștilor și comuniștilor. Aici și-a descoperit talentul ca propagandist scriind opere precum "A doua revoluție" și "Lenin sau Hitler". și a avut și posibilitatea de a-și pune în practică ideile bazate pe violență prin acțiunile de stradă pe care
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
erau cinice: “Propaganda este bună atunci când duce la succes și este rea când nu reușește să îndeplinească rezultatele dorite”, scria el. “Nu e misiunea propagandei să fie inteligentă, misiunea sa este să aducă succes”. Printre țintele sale favorite erau liderii socialiști Hermann Müller și Carl Severing, și Bernhard Weiss, președintele evreu al poliției berlineze. Atunci când un prieten l-a criticat pentru că îl denigrează pe Weiss, un om cu o reputație militară exemplară, “el a explicat cinic că nu era interesat cât
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]