6,537 matches
-
să le întîlnească în viitoarele câteva zile, Ho diábolos ascultă zâmbind un timp, din penumbră, flecărelile ucenicelor, demobilizate după ziua de muncă, despre modul în care considerau ele că trebuia să arate membrul viril al Diavolului. Lung și gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau, cu cel mai gălăgios patos, vreo două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumitale disconforturi pecuniare. Dorința și rugămintea mea cea arzătoare sunt să accepți să devii moștenitorul meu!!... 252 DANIEL BĂNULESCU Francis Macomber"), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva, cartea de vizită, însiropată cu declarații amoroase, aparținând Mariei Curie, o listă cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul D-lui Joyce, mantaua lui Lindbergh, peruca lui Groucho, carnețelul de bal al Lilianei Gish, o eșarfă a Zeldei, câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zile? - Singura parte cu adevărat bună a unei melodrame e că pică întotdeauna la țanc... E un semn că o melodramă n-a fost atât de ieftină, dacă în momentul în care te pregătești să te amuzi mai copios pe socoteala ei... observi că melodrama și-a și luat tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky. Conversară despre copleșitoarea superioritate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu asta se ocupase dumnealui în cele două săptămâni ale mijlocului lunii aprilie. Diminețile le dormea, deșteptîndu-se, hăt, către amiază. Către seară, se înscria pe lungul său drum către liceu. Iar noaptea trăia poezii. Cu ai IF-ului (neținîndu-l în socoteală pe Sucu), împlinind consemnele, nu se mai văzuse. Nu scrisese cărți poștale, nu primise telefoane, nu pusese nici măcar mâna pe telefon. În schimb, de-a lungul celor două săptămâni ale trimestrului al III-lea, dăduse iama prin aproape toate iubitele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și halbele cu bere mediocră, în compania unui poet guraliv. De vreo 50 de ani. Cu barba și mustățile impunător de albe. Și care, pe motiv că publicase vreo 40 de volume de versuri, își petrecu întreaga după-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor, recitîndu-le stihuri din lirica sa tâmpită și neascunzîndu-le încîntarea sa zgomotoasă sa că avea de-a face cu doi proști. Poetul impunător bău multă votcă, amestecată cu quik-cola, pe care, spre sfârșit, jumătate nu pregetă să o verse pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa nici să caligrafieze ca lumea, o zbârcea la socoteli și, peste toate, nu învățase toată viața lui o poezie. M-am apucat și l-am învățat și poezie. Am dat aceeași atenție tratamentului lui, ca și tratamentului meu. L-am supraalimentat. L-am înzdrăvenit. Am făcut din el un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea singură, de pregnanța unui poem: " Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea. Să-i ucidă cu pietre. Sângele lor să cadă asupra lor." Nemaipunând la socoteală că și Isaia, la rândul său, în cartea sa, la capitolul 8, versetul 19, nu se dăduse la o parte și întărise: Dacă vi se va zice însă: "Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurtă ezitare fata i-a răspuns avocățește, fără să-l privească dar îmbujorându-se: - Nu am fost eu, probabil m-ai confundat! - Probabil! A răspuns el, indiferent și a lăsat cum a dorit ea; nu trebuia să-i dea lui socoteală. Oricum era cel mai scump hotel din Iași. Au făcut economii și după ce au plătit nașul la întoarcere, nu cheltuise suta de lei, dar a fost integrat fără probleme în gașca celor mari. Când ei, cei mari au terminat facultatea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
femeile carel însoțeau, nu atingeau nici pe departe frumusețea fostei soții însă pentru el nu frumusețea conta< ele obțineau de la el ceva și trebuiau să-l plătească, asta îi era meseria. Nu a ținut la fiu niciodată, poate doar cu socotelile unui om foarte ocupat și preocupat numai de el, cu toate că Gigi l-a iubit. Până a plecat în Israel a fost pentru unii dintre prietenii lui Laur un idol. Peste câteva zile Mioara, una din surorile lui Marinică, îl abordează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre Grivița, să-și ridice o casă când n-o mai putea să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din gura lui, răsărea soarele. Înmormântase mulți, era singur, sărac și silnic. Între sprâncenele negre i se săpase semnul posomorârii. Avea ochii duși în fundul capului. În ei mocnea mereu un foc neostenit. Iute și mânios, nu se lăsa înșelat la socoteli. Când se mai întindea câte unul la vorbă, ridica o palmă grea. Era de ajuns. Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grumazurile și dădu din cap: - Marfă proastă. Trebuie să-i ținem la îngrășat ca să luăm ceva. Ăia știu să scoată sufletul din ei, și-atît. Încolo, paște, murgule, iarbă verde! Mama lor de nemîncați! Păi animalul, bă ucenicule, se ține cu socoteală, trebuie să-i dai și lui. Că și mașina, n-o ungi? Ptiu, privește la iepșoara asta, numai coaste, te uiți prin ea... Haide, că avem treabă. Și se urcă și el. S-au oprit tocmai în câmpul Dudeștiului, la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pa Lina de limbă. Cu el nu era chip de vorbit, părea omul dracului. Au aflat de pe la lucrători și gunoieri ce voiau să știe. Se dusese vestea - că așa e gura lumii, slobodă. Toți îl vorbeau cu patimă și dușmănie. Socoteala nu era rea, se gândea Chirică. Când ai bani, tot pe rachiu îi dai, să mai uiți. Pentru ei nu era altă scăpare. Se sculau dimineața la cinci, se spălau la pompă, în stradă, îmbucau ceva la repezeală, și gata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni. Crescuse negustori. Îi aduceau daruri, picau cu nevestele, petreceau. Se uita Stere. Mai avea și el puțin. Îi dăduse mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai ai vreo nevoie vreodată, știi unde mă găsești. Nevoia se ivise mai devreme decât crezuse. După nuntă, ridicase prăvălia cea nouă și cam isprăvise banii. I-ar fi trebuit vreo zece mii de lei ca să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cârciumă în față, odăi de dormit, magazii, tot, o mulțime de parale m-a costat. - Așa e când faci avere... Și râse mîngîindu-și sprâncenele subțiri. - Am vândut vinul, cu ce mi-a mai adus muierea, tot în cărămizi am băgat. Socoteala n-a prea ieșit. Se oprise puțin, să vadă dacă jupânul pricepuse. Cam greu, că acesta se gândea la altele. El tot bătea șaua! - Acum, că s-a mărit prăvălia, trebuie capital mai mare. Zece mii de lei dacă aș avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-aia crește. Îl știi cu leafă, fă-i loc în carnet! Azi îi dai, mîine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu le mai dai și, când i-ai obișnuit, e greu să-i mai dezveți. Socotelile știi cum se fac. Tragi din condei. Din șase, ies șaisprezece. Ce, adică, dacă ei ar fi în locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loc în carnet! Azi îi dai, mîine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu le mai dai și, când i-ai obișnuit, e greu să-i mai dezveți. Socotelile știi cum se fac. Tragi din condei. Din șase, ies șaisprezece. Ce, adică, dacă ei ar fi în locul tău, n-ar face la fel? Dacă le place, că n-o să cânte cocoșul tău pe gardul lor! N-ai să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privit făina și zahărul și au început să cumpere. Se apropia Pastele și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
amestecase și ea: - De ce să le dai, Stere, pe datorie? 90 - Nu fi proastă. Tot la mine trag. Băutura e ca lucru de leac: și de te-ai făcut sănătos, tot ai mai vrea. Și, apoi, îi mai încurc la socoteală: bea unul cinci țuici, eu îi trec șase. El de unde să știe? La plată, zic: "Atîta face!" Dă, că nu simte. Jupânul meu spunea, Dumnezeu să-l țină: "Lasă pe alții să se înghesuie la petreceri. Tu strânge bani și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să bage de seamă. Untarul venea la timp nepotrivit, devreme. Dacă dădea de Stere, arunca țuica pe gât cât ai clipi, răsturna piesele de aramă pe tejghea, și pe aici ți-e drumul. Când o găsea pe ea, se încurca socoteala. Femeii nu-i trecuse prin cap una ca asta la început, dar prea era focos Cristu. Aruncau văpăi ochii lui, și pe fruntea netedă, lustruită, zărea o umbră. Alt chip de român, și o apuca și pe ea un fel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la față, cu dinții căzuți, tot căutîndu-se prin buzunarele pline de polițe și chitanțe. Împrumuta bani. Îți dădea cinci, îi înapoiai șapte. Nimeni nu știa de unde picase. N-ar fi iertat nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu nutreț, o bătea pe burta caldă, u potrivea hamurile și fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit primăvara. Dar asta însemna că iar n-o să doarmă destul, că începea hîrțuiala. La patru, când se întorcea, după ce dădea socoteala jupânului, trebuia să spele căruța, să-i curețe arcurile de noroi, lasă țesălatul calului, maturatul grajdului și altele; ieșea sufletul din el. Numai că se obișnuise. La cinci de dimineață, pornea cu căruța plină pe poarta brutăriei. Jupânul îi număra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de dambilușca lui, pe care o lovea cu biciul, în timp ce mesteca miezul pufos, făcut mai apoi cocă în burtă. Auzea Mielu, îi era milă, le-ar fi dat de pomană o pitușcă, dar cine-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se risipească ceva. După ce termina cu număratul, deschidea ușa căruței, pe care avea însemnați datornicii cu creta. Punea și linia. Ăștia erau săracii Cuța-ridei de plăteau la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu iasă greșeală. Buuun! îi mai rămâneau și lui câțiva mărunței. Îi aduna într-o cârpă murdară și-i ascundea sub brâul gros. Aia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]