28,739 matches
-
Articolele Autorului C Ă Ț E L U L Un cățel de cartier, deprins a tot umbla, S-a rătăcit și-a ajuns la căsuța mea. S-a așezat pe labe lângă ușă, a bătut În ritm, de darabană, ca soldații-n scut: Lovea cu sfârcul cozii mici în panoplie, Prin asta mă vestea, îmi aducea solie: Că el, cățelul străzii, o vizită îmi face; I-ar prinde bine, și tare mult i-ar place Un coltuc de pâine, un os
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
și nici n-au auzit de ei. Spre dimineață ajunse în mahalaua Rușilor la târgul de vite de joia și se prezentă la jandarmerie. -Ce vrei dumneata, omule, de ne deranjezi cu noaptea-n cap?- îl luă la rost un soldat care picota pe bancă. -Domnule jandarm, să-ți spun pățania mea! -Ce pățanie, frate? -Un țigan, pe nume Polizache, a venit la mine... -De unde ești dumneata? -Din satul Bucov, plasa Slăvești! -Stai colea jos pe bancă să dai o
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
apariția / sferei. Nașterea, apogeul / și moartea. // Ca și cum eu aș fi fost ele. (SAlf, 139 sqq.). VII. Treapta roșie a demnității teluric-celeste: Roșu vertical (1967). În volumul «Roșu vertical», imaginile încep să câștige - programatic - „o densitate aparte“, ca în poemul Un soldat..., unde se reia, din Obiecte cosmice, motivul „norului-parașută“, în plasticizant-revelatoriul „ciorchin de ochi atârnând de nori“ (supra), „ciorchinul“ fiind substituit de „seria vertical-onirică a soldaților“, închipuind o „infinită coloană peregrină“ în arealul dintre sfera-cer și „centrul-de-pământ“: Un soldat ținându-se
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
volumul «Roșu vertical», imaginile încep să câștige - programatic - „o densitate aparte“, ca în poemul Un soldat..., unde se reia, din Obiecte cosmice, motivul „norului-parașută“, în plasticizant-revelatoriul „ciorchin de ochi atârnând de nori“ (supra), „ciorchinul“ fiind substituit de „seria vertical-onirică a soldaților“, închipuind o „infinită coloană peregrină“ în arealul dintre sfera-cer și „centrul-de-pământ“: Un soldat ținându-se cu mâinile / de marginea unui nor... / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
poemul Un soldat..., unde se reia, din Obiecte cosmice, motivul „norului-parașută“, în plasticizant-revelatoriul „ciorchin de ochi atârnând de nori“ (supra), „ciorchinul“ fiind substituit de „seria vertical-onirică a soldaților“, închipuind o „infinită coloană peregrină“ în arealul dintre sfera-cer și „centrul-de-pământ“: Un soldat ținându-se cu mâinile / de marginea unui nor... / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
nori“ (supra), „ciorchinul“ fiind substituit de „seria vertical-onirică a soldaților“, închipuind o „infinită coloană peregrină“ în arealul dintre sfera-cer și „centrul-de-pământ“: Un soldat ținându-se cu mâinile / de marginea unui nor... / De bocancii lui, cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și sângele pierdut, / și durerea. // Deschid ochii, mă uit. / Coloana de soldați nu se mai vede. / Probabil că vântul a-mpins-o / cu nor cu tot, în altă parte. (SRv, 70 sq.). VIII. Treapta „ninsorii cu ochi de pești“ și a „îngerului-cărții- propulsoare“: Oul și sfera (1967). Un spațiu oniric, conectat plastic
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ne ghidează pașii cu un cuvânt nespus 24.07.2014 într-o oglindă din mine iese-un mine-ntr-o oglindă cu ochi căprui sau verde-ntunecat am inima în carne foc în tindă rigoarea-mi curge-n trup bătrân soldat mănânc din mămăliga poeziei felie cu felie timp blocat mă-nfrupt în vis în patul amneziei și mă-nvelesc cu cerul deportat aș vrea să-mi fac seppuku de mă doare cu nemurirea să mă iau la sfadă de ce să
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
puțin timp în urmă pe treptele pretoriului, în urma căruia fusese dus la fierăria fortăreței Antonia. Acel gest al procuratorului avea să-l simtă imediat pe propria piele căci în momentul în care cercul înroșit în foc fusese alipit pe braț, soldatul ținu pecetea de fier înfierbântat până la roșu, mult mai mult decât ar fi fost necesar, iar apăsarea fu atât de puternică încât atunci când fierul fu tras cu rapiditate înapoi, își pierduse cunoștința din cauza durerii. Țipase din toți rărunchii, ținut de
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
e adevărată. Ajunul Crăciunului, din anul 1914. Trecuseră doar cinci luni de lupte și atacuri zadarnice de la declanșarea războiului și se pierduse aproape un milion de vieți omenești. Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și că soldații vor putea face Crăciunul împreună cu familiile a fost înlocuită, treptat, cu deznădejdea. Traiul îngrozitor de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, de șobolani care colcăiau, răspândind boli, infestând mâncarea, apoi
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
declanșarea războiului și se pierduse aproape un milion de vieți omenești. Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și că soldații vor putea face Crăciunul împreună cu familiile a fost înlocuită, treptat, cu deznădejdea. Traiul îngrozitor de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, de șobolani care colcăiau, răspândind boli, infestând mâncarea, apoi febra tifoidă, holera și dizenteria făcând ravagii, vremea ploioasă și frigul pătrunzând până în oase - erau tot atat de necruțători
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
omeniri e o cumplită și absurdă întrecere între Rău și Bine, între Tiranie și Libertate. Dar ei știau că trebuie să-și păstreze credința într-un adevăr sublim: Răul triumfă la început, dar finalul aparține victoriei Binelui. Pentru ridicarea moralului, soldaților li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... In Ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți, în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate față în față, în tranșee atât
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
înșiși, în zone ale sufletului conștientizate mai rar sau mai puțin¬? Și tocmai atunci, când Nașterea Domnului ia amploarea unui act cosmic, germanii au pus brazi împodobiți pe deasupra tranșeelor. Privindu-și imitațiile de podoabe din pom - simple lampioane de hârtie - soldații s-au simțit dintr-odată cuprinși de febra Sărbatorii Păcii și au început să cânte „Stille Nacht, Heilige Nacht”, „O Tannenbaum”. Uneori se deslușea câte o voce mai vajnică, transmițând urarea de sărbători fericite părții adverse. Și acest proces tainic
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
Au prins a se auzi cântece de pe cealaltă parte a frontului, în alte limbi, dar în același spirit al păcii, al iertării, al împăcării, al armoniei de care toți simțeau o firească nevoie. A urmat un moment absolut răvășitor: câțiva soldați germani au ieșit neînarmați din adăposturile lor și s-au îndreptat spre pozitiile inamice, cântând și ducând cu ei crengi de brad cu ornamente de Crăciun. Tabăra, inamică până cu un minut înainte, acum era cuprinsă de aceeași sfioșenie a
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
în tranșee. El a tras două gloanțe în aer și războiul începuse", își amintea căpitanul britanic Charles „Buffalo Bill" Stockwell. Superiorii au ținut în secret această întâmplare, pentru a nu tulbura opinia publică, dar scrisorile și fragmentele de jurnal ale soldaților au ajuns în mâinile presei și vestea s-a răspândit, uluind lumea. Nici până astăzi nu se vorbește în niciun manual de istorie despre acest „Armistițiu de Crăciun” de pe front. In logica îngustă a celor care au declanșat acest măcel
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
Midwest, South. Președintele Barack Obama a declarat pentru NBC News că a aprobat în regim de urgență cererea guvernatorului Robert Bentley pentru sprijin federal și a trimis déj� echipe de asistență și căutare a supraviețuitorilor din Alabama, precum și 1400 de soldați din Garda Națională. În mesajul adresat Guvernatorului Bentley, presedintele Barack Obama a spus: „Michelle și cu mine prezentăm sincere condoleanțe și avem păreri de rău profunde pentru familiile celor care și-au pierdut viața din cauza tornadelor, care au maturat Alabama
TORNADELE UCIGAŞE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349617_a_350946]
-
pace, cosmeticale. • Nicio pace nu se câștigă fără o luptă acerbă. • Lumea ar fi plicticoasă, de n-ar fi bătălii spectaculoase. • Istoria geme de conflicte și încă altele stau la rând în instincte. • Pacea e fragilă, războiul, crud. După război, soldații își numără rănile, generalii, medaliile! • Printre mine și ruine, vezi nebunia ce a fost și încă vine. Sunt prea multe arme în arsenale și prea puține voci care să stea în cale. • Când iubirea se va revărsa din noi, nu
GÂNDURI REBELE (5) – DESPRE PACE ŞI RĂZBOI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349693_a_351022]
-
Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR" , ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ... I. Budapesta, Hotel “Gellert”, 23 august 1919, ora 12:30: - Toadere, vez’ ba, ca iară te caută copiii aia gemeni - îi spuse soldatul Mitu Teșcuț, cioban din Loviște, lui Toader Baciu, soldat din Ip, sat din Sălaj, care lucra la intendenta trupelor române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. - Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
tăiat-o cu baioneta de la pușcă. Cand a auzit vorba românească, a ieșit din scorbura cu mâinile ridicate și a început să strige cât îl țineau plămânii: - Nu trageți, sunt român, mă predau! Nu trageți, sunt român, mă predau! Doi soldați români din Armată de Nord l-au escortat până în fața căpitanului lor. Unul dintre ei, un loviștean, spuse luând poziția regulamentara: - Să trăit’, do’n căpitan! Uitat’, am prins un inamic, zace că ie român, da’ ieu zac să nu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
ieu zac să nu-l credeț’, o fi vr’un spion, ca tomnai d-aia vorbește el românește! Căpitanul, un bărbat bine făcut, puțin mai în vârstă decât prizonierul din fața lui, de loc din Călimăneștii Vâlcii, glumi cu el: - Mai, soldat Teșcuț, da, știi că nu ești prost deloc? Eu m-aș putea supără pe tine că am ajuns să mă învețe diplomație militară taman un cioban din Loviște, da’ n-o fac, mă, ca esti muntean de-al meu! Lovișteanul
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
învăț pa dumneavoastră, am zâs și ieu după capu’ mieu, fi-mi-ar capu’ al dracu’ să-m’ fie, de, daca atâta m-a dus, acuș, na, ce să fac? Căpitanul îl liniști îndată, bătându-l afectuos pe umăr: - Lasă, soldat Teșcuț, capul tău nu are nimic, să ți-l păstrezi așa cum îl ai și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru asta și pentru că ai scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar placea că, după ce s-o
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
n căpitan, tare mi-ar placea că, după ce s-o gata războiu’ asta nenorocit, să venit’ la stana mea din Cot’, să mâncăm un berbec fript s‘-un cocoloș cu brânză de burduf copt pa jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l chestioneze: - Si zici că ești român, soldat, nu-i așa? - Da, să trăiți, sunt român din satu’ Ip
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
cu brânză de burduf copt pa jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către Toader Baciu, începu să-l chestioneze: - Si zici că ești român, soldat, nu-i așa? - Da, să trăiți, sunt român din satu’ Ip - răspunse prizonierul în poziție regulamentara. - Și poți dovedi asta? - îl întreba căpitanul. Fără să mai răspundă, Toader Baciu îi întinse căpitanului român cele două certificate, al lui și al
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
ales să-și pună capăt zilelor, ca un nebun ce fusese... *N. a.: În urmă Dictatului de la Viena (30 august 1940), o treime din teritoriul Transilvaniei a fost cedata Ungariei. Masacrele de la Ip și Trăznea, la care, ulterior, s-au dedat soldații maghiari, au fost săvârșite în condițiile în care România nu se află în stare de beligeranta cu Ungaria! Dimpotrivă! Noi, să iertam, fiindcă așa este creștinește, dar să nu uităm! Referință Bibliografica: MARIAN PĂTRAȘCU (Râmnicu Vâlcea) - PREMIUL ÎI la Concursul
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]