KorAP: Find »[drukola/base=sorbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...207 >

5,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic, atacă Tolea. Ca decembriștii, în preajma arestării, ca Bălcescu la Palermo... ca Pușkin înaintea duelului. Marga roti ochelarii și ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
plăcere, atât. Să vin să te văd, într-o zi în care nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
voiam să spun. O contradicție, nu-i așa. Ianuli încălzește în palmă paharul de vin roșu.Mâini firave, unghii crescute. Un tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat, doctorul. Cunoașteți versul? „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, reia recitatorul... „În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
devotat...“ Final magnific. Ca o neputință, nu-i așa? Mare poet, singuraticul acela. Bătrân și bolnav, exilat în nămolul fierbinte al Alexandriei. Rămâne câteva clipe pe gânduri, apoi se întoarce iar spre Ianuli, decis să schimbe tactica. Ianuli nu clintește, soarbe liniștit din pahar. — Azi se fuge de la un loc la altul. Pentru bani, pentru aventură, pentru libertate. Scos brusc din cadrul firesc și din limbă, exilatul este simplificat, dintr-odată. Redus la cele elementare: hrană, casă, boală, somn, amor. Râvnea altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lunii. Irina aduce din casă sticla și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

două sticle de vin - una cu roșu, una cu alb) și s-au întors la băuturile care le-au fost aduse la masă nu mult după ce au intrat în restaurant. Paharul lui Tom e plin cu bourbon (Wild Turkey), Harry soarbe dintr-un martini cu vodcă și, în timp ce mai ia o gură din scotchul curat, sec (Macallan, 12 ani vechime), Nathan se întreabă dacă n-ar avea chef și de un al doilea pahar până să vină mâncarea. Așa arată scena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
și toată lumea umbla de colo-colo ținând un pahar de whisky cu sifon într-o mână și o țigară aprinsă în cealaltă. Văzusem toate astea în filme și știam cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
infinit de plăcutul joc al alegerii persoanei cu care vei merge sus mai târziu, în cursul nopții. Prima mișcare era întotdeauna din privire - nimic altceva decât privirea. O lăsai să cutreiere de la o persoană la alta timp de câteva minute, sorbind calm din pahar și trăgând din țigară, testând posibilitățile, căutând o ocheadă aruncată în direcția ta, poate chiar momind pe cineva, cu un mic zâmbet sau o tresărire din umăr, să înceapă să îți acorde atenție. Bărbați sau femei, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

Sunt fericită și sănătoasă. Și deși nu mă bucur de „culmile“ dragostei, cel puțin nu mai trebuie să sufăr din cauza „prăpastiei“ respingerii, să aștept telefonul să sune, să fiu permanent suspicioasă etc. Îmi plac ieșirile în oraș „cu fetele“, să sorb vin, să îmi ascult prietenele plângându-se de iubiții lor. Desigur, știu că, deși se plâng, tot cred că le e mai bine decât mie. Până la urmă, îmi petrec serile de vineri și sâmbătă vânzând bere ieftină la cutie găștilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
a câștigat și pe tata de partea lui. Doamne, parcă ar face parte din familie acum. Poate ar trebui să se mute definitiv cu noi. Până la urmă l-aș ajuta să economisească o mică avere pe factura de telefon. Îmi sorb cafeaua și mă întreb de ce sunt așa de reticentă la ideea de a-l suna pe Tim. Până la urmă suntem împreună de aproape trei ani. Ne-am tot despărțit și împăcat. Mai mult am stat despărțiți, ca să fiu complet sinceră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
la burta mea în timp ce ridic brațele să-mi pun vesta de salvare. Când ai un public zilnic, te simți mai motivată ca oricând. Oricum, azi nu țin regim, îmi spun în timp ce tencuiesc cu unt o felie de pâine prăjită. Îmi sorb cafeaua și mă uit din nou la poza lui Adam. În timp ce fac asta îmi dau seama că o să-l sun cu siguranță. N-o să am forța să nu o fac. Voința mea nu e destul de puternică. Ei, poate nu o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
avion. Pentru că e ca și cum ai bea la birou. Desigur că nu beau când lucrez. Nu. Păi, evident că nu. Deși tocmai în asemenea momente aș avea nevoie să beau ceva tare. Dar când mă duc în vacanță, îmi place să sorb vin în timp ce altcineva servește pasagerii. Totuși nu vreau să beau prea mult. Mi-e frică să nu cumva să ajung să-i spun lui Debbie despre convorbirea mea cu Adam. Alcoolul e groaznic din punctul ăsta de vedere, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
m-am sărutat este cineva de la serviciu. Cineva pe care nici măcar nu îl plac. Sau o persoană care are prietenă. —Bei odată vinul ăla? mă îndeamnă Debbie. Ea aproape și-a terminat paharul, iar eu de-abia am început să sorb din al meu. Știu că din moment în moment o să facă un semn spre paharul meu și o să spună: „Încă unul?“ și mă tem că nu o să am voința să o refuz. Beau încet, dar asta nu o împiedică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
dispărea și am ajuns să fiu de-a dreptul ignorată. Nu că m-ar fi deranjat prea tare. Eram cu Adam. Ar fi putut veni însoțit de oricine altcineva, dar m-a ales pe mine, și numai asta conta. Îmi sorbisem fericită vinul (să nu-mi spuneți că îmi numărați paharele, pentru că eu cu siguranță pierdusem socoteala) și când m-a sărutat, nu m-am opus. Și totuși i-am refuzat invitația de a-l însoți înapoi la camera lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
să se întrebe, asta spun mereu. Să nu fii niciodată ca o carte deschisă. Păi, noapte bună, spun, pentru că am vrut să fiu prima care închide telefonul. Nu vreau să creadă că nu am o viață personală și că îi sorb fiecare cuvânt cu nesaț. Las telefonul și simt o căldură pe dinăuntru, deși apa din cadă se răcește și pielea mi se încrețește. De îndată ce ies din baie, sună iar telefonul. E Amy, vrând să știe dacă sunt gata. Mai lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
dar nu e nevoie să împingi și să înghiontești oamenii. Voi de când sunteți aici? Noi, de fapt, suntem la un curs. O să mai stăm trei zile în Boston. Derek s-a întors, dar Amy se concentrează tot asupra lui Mike, sorbindu-i fiecare cuvânt. Pare fascinată, de parcă tocmai a povestit cum a pilotat odată un avion până acasă, luând o scurtătură prin spațiu. Observ că nu mai bea Malibu. Bea vodcă cu portocale, ca mine. Mă copiază. —Care-i faza? mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
răcește pe noptieră. Nu beau asta, insist amețită. Nici nu trebuie, zâmbește Adam și-și scoate haina în care a stat la cină. Dar nu te deranjează dacă beau eu un pahar, nu? Își toarnă încă un pahar și îl soarbe încet. Din câte îmi aduc aminte, eu am cam băut restul. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Nu o să mai beau ÎN VECII VECILOR. Pe bune, vorbesc serios. Doamne, mă simt de parcă mi-aș fi prins capul într-un malaxor. Mă aplec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Aceiași ochi Întunecați. Aceleași linii fine dedesubtul lor. Barba de câteva zile a dispărut, dar e el, categoric e el. E bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sunt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvânt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurânde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
50 un castronel. Nu mă Întrebați cât am dat pe băuturi). Și trebuie să recunosc, acum că știu că nu trebuie să impresionez nici o vedetă, mă simt un pic mai relaxată. — Cum Îți merge la serviciu ? o Întreb pe Lissy, sorbind din băutură. A, bine, zice ea, ridicând vag din umeri. Azi m-am Întâlnit cu tipul cu frauda din Jersey. Tipul cu frauda din Jersey e un client de-al ei care e mereu acuzat de fraudă și face recurs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

a trebuit să intervină Poliția, după livrarea mare de Crăciun, care a răspândit o adevărată epidemie în oraș. De atunci chinezii nu mai primesc străini pe terenul lor, explică rece șeful, cu vocea asprită de o bere pe care o soarbe din picioare. Acolo, cel puțin, trăiesc, fac dragoste, se mănâncă, se otrăvesc, se omoară între ei. Pe când noi discutăm asta în baracă, șoferul de la ziar fumează afară țigară de la țigară (Sandu e șoferul care făcea la fiecare chenzină drumul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
să mă cunoască dintr-o altă existență, așa de familiar m-a luat, îmbrățișări, pupături, de ce n-ai zis că vii pe litoral, se poate? Mi-e jenă să-i spun de-a dreptul că nu-l cunosc, până la urmă sorb o gură de apă bine încălzită din sticla de pe drum și-mi fac curaj: Și eu te cunosc, da, chiar nu mai știu de unde să te iau! Tipul începe să se râdă, dintr-o gură cu o strungă în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe dintr-un schluck băutura, iese pe peron cu privirea îmblânzită și-și ia meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
mai rău decât mine, eu care verile bucureștene le pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
mare și un pahar cu o sută de lichid roșiatic greu de identificat. Abia după ce Francezul și-a dozat cafeaua, vărsând din zaharniță prea mult după gustul meu (gust care însă nu trebuie luat ca reper) și a început să soarbă, clienții obișnuiți au ridicat capetele, încercând să reînnoade o conversație compromisă, și a trebuit iar să se întrerupă când Francezul și-a aprins o țigară din pachetul albastru de Gauloises. Noul venit se poartă cu țeasta rasă ca-n palmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]