35,079 matches
-
Sincer să fiu, nu știu. Dar observând că aici, în București, bisericile sunt pline duminica, probabil ca și în alte orașe mari ale lumii, cred că oamenii au început să se întoarcă spre tradiția lor, depășind faza unui pesimism fără speranță. În ciuda disoluției și a delăsării, în ciuda scenariilor apocaliptice, omenirea se va întrema, puțin câte puțin. Insulițe și insule vor realcătui arhipelagul spiritual, dedesubtul căruia neantul va tălăzui zadarnic. Există încă foarte multe resurse spirituale în omul începutului de mileniu, fie
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
și cu simț de observație, a știut ce-i poate pielea fiecăreia din odraslele sale, acceptînd ca prima născută să-și urmeze calea alături de tînărul răspopit din cauza ei și disprețuindu-și dintru bun început băiatul, ce se va dovedi, în ciuda speranțelor puse în el, un ratat. Dar fiecare generație și-a avut bărbați și mai ales femei de marcă, în ani mai prielnici sau de restriște: ai emigrărilor peste ocean pentru un loc de muncă, ai războaielor, dictaturii mussoliniene, ai marilor
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
izbutește să reconstituie starea de spirit a generației sale. Autorul psihanalizei adolescentului Cioran nu pierde prilejul să-și psihanalizeze propria adolescență. El se transpune în pielea elevului care a fost acum treizeci și cinci de ani, își umple sufletul cu visele și speranțele sale de atunci și încearcă, din perspectiva maturului de azi să constate ce s-a ales de viața sa și a colegilor de generație. La vârsta liceului fiecare avea viața în față, toate visele păreau realizabile, chipurile erau luminate de
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
sale de atunci și încearcă, din perspectiva maturului de azi să constate ce s-a ales de viața sa și a colegilor de generație. La vârsta liceului fiecare avea viața în față, toate visele păreau realizabile, chipurile erau luminate de speranță și încredere în viitor. O vârstă a inocenței și generozității, la care nimeni nu își imagina că viața este făcută și din intrigi strecurate abil în urechea celui mereu gata să le asculte și să le propage ca pe adevăruri
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
iar inima îmi bătea cu o mândrie pe deplin justificată") pare cumva de moment, pentru că autoarea "memoriilor redescoperite" e silită să constate, probabil, și în urma altor întâlniri, indiferența, o anume stare de nervozitate a oamenilor politici importanți ai Europei față de "speranțele noastre tremurânde": Aproape că simțeam gândurile lor și presupuneam ceva din iritația și impaciența lor, atunci când puneam în discuție drepturile și cererile noastre." E posibil ca Regina să mai și exagereze (nu totdeauna s-a mai manifestat o astfel de
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
de acum încolo, în jurul anului 2010, după ce se vor fi obișnuit cu atmosfera consumismului și vor ști cum să o depășească. Comunismul și consumismul solicită scriitorului strategii ingenioase de apărare și de promovare adaptată a esteticului. De altfel, pentru această speranță de redresare pledează și succesiunea istorică a perioadelor faste din 40 în 40 de ani în istoria literaturii române, cu mici variabilități datorate evenimentelor istorice: 1840-1848 (literatura prepașoptistă), 1875-1890 (consolidarea și afirmarea deplină a grupului junimist), 1920-1935 (vârful modernismului interbelic
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
diagramei istorice, aleg câte un an reprezentativ: 1840, 1884, 1933, 1970, 2010. Acestea sunt și perioadele cele mai bune pentru afirmarea europeană a literaturii române. O critică de diagnostic (o critică simptomatologică) ne poate ajuta pentru un pronostic, substitut al speranței, nu al profeției. Zicem, cu o mică doză de autosugestie, că mai rău de ce a pățit nu i se poate întâmpla literaturii române contemporane. S-ar putea să vină vremuri mai bune. Avem valori estetice îndreptățite să-și recâștige cititorii
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
flori carnivore. În toată povestea este rătăcit și un puști exceptat de pe lista de consumabile a cuplului criminal și care-și manifestă afecțiunea pentru doamna Lovett, însă el nu beneficiază de intervenția Providenței ca în cazul lui Pip din Marile speranțe, izbăvit de ocnașul cu care se purtase omenește. Cu alte cuvinte, filmul constituie un experiment interesant susceptibil de atenție din perspectiva amestecului genurilor și registrelor ducînd pînă la ultimele consecințe partea macabră, într-o explozie de culoare aproape fără excepție
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
am venit, încă și Șeremet mi-au dzis să mă asedzu și va scrie la împăratul să-mi dea jalovanie și sate. Dar tot n-am primit, că este norod prea cumplit... Doi ani trec stăpâniți de obsesia întoarcerii, de speranța revenirii în locul natal. Nădejdea domnului - filozofează Neculce estimp - este ca săninul cerului și ca încetul mării: acmu este senin și se face nuor, acmu este mare lină și se face furtuna. Dacă experiența exilului i-a folosit la ceva, naratorului
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
o trecere din coșmarul frustrărilor în coșmarul revanșelor, nu o eliberare. O revanșă prin desfrînarea elementarului. Fiindcă ieșirea dintr-un coșmar nu echivalează neapărat cu o eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
va putea schimba, dintr-odată, destinul. Acum, când vedem cum e folosită libertatea de ziarele epocii noastre, suntem, desigur, mult mai circumspecți. Dar poemul rămâne poem și, pierzându-și ținta politică, se înscrie în prezentul etern al promisiunii și al speranței. De la început, prin chiar agresivitatea tonului și a imaginilor, poezia lui Mircea Dinescu a putut să fie resimțită ca subversivă la adresa regimului totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
gauchism cvasigeneral, care ajunge să-l scoată din minți pe Dumitru }epeneag (altfel, un om cu structură de stânga, un "anarhist exhibiționist"), este mediul în care trebuie să evolueze opozanții și disidenții estici, ajunși la Paris cu tolba plină de speranțe libertare. O biată conferință din februarie 1971, ale cărei concluzii autorul le înșiră și sistematizează, e ca un duș rece deopotrivă pentru actanți și pentru cititorii de azi ai jurnalului: "Aseară l-am însoțit pe Cotruș, care trebuia să țină
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
să se odihnească. Și Drieu dibuie erorile din aripa cealaltă, pe el îl irita înregimentarea cuminte a lui Malraux în lagărul stângii, colaborarea cu Rusia, pierderea diferenței (era firesc să extragă concluzii false din muțenia lui). În romanul L'Espoir, (Speranța) transpar forme de relatare similare prozei sovietice, se întrezărește, crede el, umbra lui Stalin. Pe Malraux, venit incognito la Paris, fiindcă trebuia să se ferească de nemți, îl regăsește obosit, resemnat. Era 8 mai 1941: la acea dată, consemnată în
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
care amenința mereu să-i despartă? Cu intenția de a comprima sintetic discuția, folosind instrumentele artei, un critic a susținut că a dăinuit o simetrie în opoziție, o oglindire în sens invers. La un capăt se profila volumul L'Espoir (Speranța) de Malraux, exponențial pentru stânga intelectuală franceză, iar la celălalt romanul Gilles de Drieu La Rochelle, purtătorul de stindard al dreptei. Cele două cărți rezumă extremele unei abordări. După lectura lor se putea recompune tabloul disensiunilor din epocă, fizionomia taberelor
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
s-au produs sub presiunea circumstanțelor internaționale, România neputând să se sustragă evoluției ansamblului estic din care face parte. Promisiunea d-lui Băsescu, la alegerile din 2004, a fost, de aceea, întâmpinată cu scepticism de unii, primită ca o ultimă speranță de alții. Personajul însuși era controversat, pentru cei mai mulți intelectuali fiind, prin cultură, temperament și manifestări, tipul de antierou. Nu îi slujea, în aparență, nici carisma lui populistă, pigmentată cu derapaje comportamentale. Dar, celălalt președinte propus de dreapta românească, Emil Constantinescu
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
Drama se ivește atunci cînd, punînd în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe, optica ei ne oferă imaginea absurdă a unui univers din care orice urmă de providență a dispărut. În plus, eficiența ei pragmatică, pierzîndu-și pe drum virtuțile sufletești curative, s-a transformat într-o sursă de disperare. Copleșiți de atîtea informații
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
lui Basarab Nicolescu este tocmai încercarea de a interpreta opera lui Böhme după calapodul gîndirii moderne. Toată strădania seamănă cu efortul unui om de știință care, dezamăgit de lipsa de perspectivă teologică de care suferă știința modernă, caută refugiu și speranță în elucubrațiile iluminate ale unui vizionar din secolul al XVII-lea. E greu de crezut că Böhme poate fi un reazem consolator în clipele de sastisire științifică, cum la fel de greu este să crezi că știința modernă ar avea ceva de
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
a proiecta o nouă taxonomie științifică. Mai mult decât neîndoielnica reușită a cărții pro-priu-zise (deși nu în pofida, ci tocmai în virtutea sa), mă interesează acest culoar metaștiințific pe care Braga îl parcurge, îndreptățind știința socio-umană din România începutului de mileniu la speranța în relansarea unei dezbateri care, deocamdată, s-a dovedit mai de succes în câmpul științelor naturale și a celor tari, unde alegrețea descoperirilor a impulsionat apariția și dezvoltarea incredibil de accentuată a unor ramuri ce pot încă părea exotice, dar
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
kitsch"! Luînd notă de acest dezastru, dl Liiceanu a cărui "apostazie", fie spus în treacăt, nu e deloc "clandestină", astfel cum încearcă a o acredita, deoarece apare acum în pagina d-sale tipărită, se "agață" de Heidegger ca de-o speranță finală. însă are parte de o nouă decepție. Personalitatea d-sale virtuală nu poate accepta nici acest țarc ce i-a apărut inițial a constitui o binevenită "penitență": "cu Heidegger nu puteai naviga în speranța că vei ajunge la un
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
de Heidegger ca de-o speranță finală. însă are parte de o nouă decepție. Personalitatea d-sale virtuală nu poate accepta nici acest țarc ce i-a apărut inițial a constitui o binevenită "penitență": "cu Heidegger nu puteai naviga în speranța că vei ajunge la un liman propriu. Ori rămîneai sclav pe plantația lui (adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl îngînă și încearcă să explice ceea ce pesemne că uneori Heidegger însuși nu a înțeles), ori treceai pe acolo
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
și 16 minute, născut în 2009, trăind sub povara celebrității de a fi cea mai tînără persoană de pe planetă și fiind ucis de unul din fanii săi: este evenimentul care deschide filmul lui Alfonso Cuarón. Cunoscut pentru Great Expectations (Marile speranțe,1998) și mai ales pentru relativ recentul Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter și prizonierul din Azkaban, 2004), film care, din serie, riscă să devină serial, regizorul încearcă un alt portativ care-l depărtează radical atît de
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
sine. Păstrîndu-se în zona sugestiei, Alfonso Cuarón nu dezvoltă tezist nici o temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care apare corabia salvatoare.
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
-ai făcut-o primului tranzistor cu baterii intrat sub acoperișul nostru. Vechiul aparat de radio la care ascultam în casa din Kalithea și pe care-l luasem la Nea Filadelfia nu mai funcționa. Îl deschideam din când în când, în speranța că va sfârși prin a porni singur, dar nu difuza niciodată decât paraziți. Tocmai în această perioadă au apărut tranzistoarele. Erau foarte bune și au cunoscut un succes imens. Ele au permis iubitorilor de fotbal mai puțin privilegiați să urmărească
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
scris în ultimii ani texte fundamentale despre literatura perioadei imediat postbelice, anii 1945-1947 (o adevărată gaură neagră în istoriografia noastră literară pentru că mulți autori publicați în acest intermezzo de libertate între două dictaturi - Regele Mihai se afla încă pe tron, speranțele erau multe, teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost ulterior închiși sau au fugit din țară, întreaga lor creație fiind trecută la index pe perioada celor cincizeci de ani de regim comunist), și a oferit testimonii importante despre viața
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
cronometru a cărei miză este chiar viața sa. O voce masculină guturală îl avertizează că mai are de trăit doar 88 de minute, ceea ce trebuie să recunoaștem nu este tocmai o ofertă generoasă. Deși sună puțin a The Ring, - acolo speranța de viață se ridica la 7 zile -, nu este vorba de fantome, ci de o acțiune bine coordonată care-i transformă pe rînd în suspecți pe toți apropiații și mai ales apropiatele doctorului Jack: Kim Cummings (Alicia Witt) asistenta sa
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]