4,031 matches
-
În discuție sexul, trăgând o concluzie de mamă-soacră: - Lasă, Cristina, nu-s nu știu ce probleme. Cred că vă e destul de ușor să vă Împăcați când vine noaptea. Ea nu mi-a răspuns. M-a privit câteva clipe, poate contrariată, parcă pe sub sprâncene. Apoi mi-a zâmbit. Apoi a ridicat mâna, a ținut-o o vreme În aer, aproape de obrazul plâns, a lăsat-o ușor să cadă. Dacă aș inventa scena, aș zice că a lăsat-o să cadă a lehamite. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o grămadă de curioși, voiau să știe cum merge treaba la Joy’s. Ca dracu’, cum să meargă, belitule, dacă vii aici cu gagica și-o tratezi cu Cola! - Merge cum merge. Mai am și probleme cu unii clienți. Ridic sprâncenele, mă prefac curios, de fapt sunt fericit că tâmpenia nu mi-a fost pedepsită. Poate că unii nu-s chiar așa sensibili la cum merge treaba. - Alaltăieri m-am dus la unul, a vrut să mă violeze. Nasol! Ce naiba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se aburise, să auzim ce vorbesc. N-a durat mult, câteva minute, apoi Leac s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe pardoseala de piatră cu un ușor șchiopătat al piciorului drept și toarnă cafea pentru ea din ceainicul roșu aflat pe soba de fier. Buenos dias, Antonio! După ce pune coșul pe masă și se debarasează de pălăriuța mică, purtată pe sprânceană, atârnând-o în cuier, femeia prinde cana cu amândouă mâinile și zâmbește ca un copil ce a primit un cadou de mult așteptat. Mmm, caliente, así como me gusta a my. Gracias 2. De nada3. Încinsă cu un șorț alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
abia își stăpânește impulsul să nu coboare pentru a alerga înainte, pe stradă. Zâmbește și începe să fredoneze vesel: "L'amour est enfant de Bohème/ il n'a jamais, jamais connu de loi..."9. Șoferul îl verifică prin oglindă, cu sprânceana ușor ridicată a nedumerire, dar el nu-i dă atenție, cu gândurile la fata care-l așteaptă. Chicotește amuzat, amintindu-și de prima lor întâlnire. Oare cât timp trecuse de atunci? Numai 4 ani? Din care 2 petrecuți pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndeplinite. Propun să bem ceva! Așa un eveniment trebuie sărbătorit. Bem șampania aici, la tine în dormitor? Nu. Mergem la restaurant, cinăm, apoi, poate mergem undeva la dans. Te miști la fel de bine ca altădată? întreabă ea privindu-l amuzată pe sub sprâncene. Recunosc, sunt un pic ruginit. Scuzabil, nu? Lipsa exercițiului. Nici nu aveam cu cine, poate doar cu soldații prin tranșee. Dar, te asigur, vei obosi înaintea mea. În seara asta vom dansa cât pentru toți anii din urmă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau țara lor, lucru de înțeles la niște oameni aflați departe de cei dragi din cauza războiului. Spre surprinderea ei, versurile deplângeau soarta tristă a celor condamnați la ani grei prin lagărele de muncă ale înghețatei Siberii. Smaranda încruntă ușor îngrijorată sprâncenele. Trebuie chemat imediat medicul. Mi-am permis deja să chem pe domnul doctor Solomovici, care este acum cu el. Foarte bine. Ce a spus? Că nu arată bine. Rana necesită îngrijiri speciale și pentru asta trebuie transportat la spital. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deosebește de cel al comandantului este fotografia soției și a celor doi copii, băiat și fată, care zâmbesc dintr-o mică ramă aflată pe birou. Luați loc. Maiorul pare preocupat, mai mult chiar decât de obicei, dovadă cuta adâncă dintre sprâncene. Fără să folosească cuvinte inutile, fapt ce-i atrase porecla de "Spartanul", intră direct în subiect. Domnilor, aici sunt documente strict secrete ale regimentului, care trebuie să ajungă în cel mai scurt timp la Marele Stat Major. Nu este prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acestea erau acum puse bine sub cheie în fichetul generalului Boian. Permanent, în toată activitatea intensă a zilei nu scăpase de senzația supărătoare că este urmărit, că este cineva în spatele lui, în fața lui, așteptându-l, privindu-l aparent neinteresat pe sub sprâncene sau cu coada ochiului. De către cine și pentru ce? Poate chiar trecuse pe lângă urmăritorul lui, o față printre alte sute de fețe. Sau erau mai mulți? Încearcă să-și facă ordine în gânduri. Imaginile se derulează rapid, dar nu descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
este greu să-mi dau seama când văd unul. Dedicat cauzei ca și tine? Bineînțeles. De altfel mama și sora lui au sfârșit la Ravensbrück89 tocmai pentru aceste convingeri. Un sfat. Spune-i să poarte pălăria mai nonșalant, pe o sprânceană. Nici un bucureștean care se respectă nu o poartă ca pe o caschetă militară. Da, am să am grijă să-i spun. La revedere, Rosa. Ai grijă de tine. Aveți grijă de voi. La o bună revedere, Marius. Și mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mândră, care parcă spune: "Priviți, este al meu." La ce te gândești? întreabă Smaranda La cei doi, sublocotenentul și prietena lui. Arată foarte fericiți, nu? Ca și noi, de altfel. Oare suntem fericiți cu adevărat? Nu înțeleg...încruntă ea ușor sprâncenele. Dorești în continuare să te căsătorești cu mine? De ce această bruscă curiozitate asupra unui lucru stabilit deja? Te-ai răzgândit? Privind-o drept în ochi, Marius se apleacă peste masă către ea. Mama ta știe de intențiile noastre? Simte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
melancolice melodii. Marius se apleacă spre Smaranda. Vrei să dansăm? Cu multă plăcere. La celălalt capăt al camerei, Iorgu scoate o cutiuță de aur din buzunar. Inspiră lacom, pe nas, un praf alb, foarte fin. Unii se privesc scandalizați pe sub sprâncene, alții, cei mai mulți, se fac că nu văd. Cunoșteau demult slăbiciunea băiatului familiei Licheardovici pentru cocaină. De altfel, nici el nu o mai ascunde. Știe că pe măsură ce trece timpul, doza trebuie mărită la intervale din ce în ce mai mici. Finalul nu e greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se vede că poartă numai suspiciune pentru toți cei din jur în privirea alunecoasă. Fixează și mașina lor, dar datorită întunericului nu vede nimic care să-l alarmeze. Trage un scuipat, își saltă pantalonii, apoi dispare înăuntru. Manfred încruntă din sprâncene, potrivindu-și cu degetele de la mâna dreaptă rama ochelarilor: El e. De unde știm la ce cameră merge? La numărul 5. Întâmpină cu o grimasă veselă privirea amuzată a lui Marius. Folosim uneori camera pentru întâlniri mai speciale. Madam Aneta, patroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor lovituri. Sângeriu, perfect rotund și plasat exact între sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă, Manfred declară expert. Urme circulare de praf de pușcă ars. Arma a fost lipită pe frunte. Mai mult ca sigur că s-a folosit o surdină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
batistă murdară cu ajutorul căreia își șterge fruntea asudată. Revine cu ochi încețoșați de oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului ca avertizare pentru ceilalți. Atitudinea lui arată că ceva nu este în regulă. Ascuns în spatele unui zid rămas ca prin minune întreg, ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un cartuș. La fel de calm, mai adaugă încă unul. Un freamăt cuprinde asistența, rămasă parcă fără respirație pentru scurt timp. În pistol sunt acum trei din cele șase cartușe câte cuprind magazia. Discuțiile încetează brusc, dar din unele șușoteli răzlețe și sprâncene mirat ridicate se înțelege că toți consideră gestul sinucidere curată. Și în nici într-un caz nu se poate spune că anturajul are o moralitate excesivă. Ce spui, ne oprim sau continuăm? Marius privește senin la celălalt cu aerul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
astfel de locuri? Timbrul glasului își pierde duritatea metalică, devine chiar amabil. Poate este necesară o nouă clarificare din partea căpitanului Licavkin. Trăsăturile lui Iorgu se schimonosesc brusc. Picături fine de sudoare apar pe obrajii umbriți de cozorocul caschetei tras peste sprâncene. Încearcă un zâmbet chinuit. Un ofițer politic este instruit să-și îndeplinească misiunea oriunde este nevoie de el. În cazul asta, puteți să vă duceți și în... locul unde este nevoie de dumneata, tranșează colonelul. Ești la dispoziția domnului căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
undeva există o scurgere de informații. Cercetări amănunțite au condus la certitudinea că trădătorul se află aici, locul unde vin și pleacă ordinele secrete care privesc mișcărilor trupelor noastre din acest sector. Aici!? Un trădător? Imposibil. Chiar așa? Sturmbannführer-ul încruntă sprâncenele până devin o linie continuă deasupra ochilor glaciali. Râde sec, un râs fără nici măcar umbra unei veselii. Spuneți-mi, dosarul cu cifrul se află cumva în fichetul din mijloc, pe raftul trei cum numeri de sus? Rigid și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
evident. Se pare că nu. Da, așa spunem și noi. Cum tot așa știm de "aranjamentul" pe care tovarășul căpitan Licavkin îl avea cu tine. Aranjament? Eu i-aș spune încercare de reparație a unei grave erori. Ofițerul rus ridică sprâncenele, mimând cu ironie, nedumerirea. Ochii albaștri privesc însă foarte sever pe cel din fața lui. Chiar așa? Considerați deci că s-a făcut o greșeală că după o dreaptă judecată tatăl dumitale a fost trimis la reabilitare pentru șapte ani? Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fier care-i fac armătură bronzului, ori a reziduurilor de pămînt și a lacunelor survenite în turnare -, pentru a fi închipuit mîna meșterului din vechime, amprenta ei viguroasă, cînd modela acut și tandru ochiul fiarei, pipăind traseul în serpentină al sprîncenei și semnul ce delimitează fossa orbitală -, pentru toată această prielnică aderență la un parcurs plăsmuitor și tehnologic, Anna Maria Carruba, care a avut de restaurat sculptura, și-a dobîndit drepturi solide și în discuția cronologiei, a situării persuasive a Lupoaicei
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic pentru a le putea primi fără încălcarea unor elementare proporții de
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
totdauna își punea candidatura între bulgarii din Basarabia, cărora, în schimb cu alegerea, le mijlocea concesiunile cele mai mari. Având o influență cu desăvârșire nemeritată în administrația învățăturilor publice, d-sa stăruia să se numească pe acolo tot profesori pe sprânceană, de se putea de origine bulgari și cu sentimente bulgărești, încît Basarabia noastră, în loc de-a redeveni ceea ce-a fost cinci sute de ani de-a rândul, adică pământ românesc, devenise din contra vatra agitațiunilor panslaviste - cu concursul d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dă-ți cu pudră și cu ruj și mai lasă biserica." Mama avea destul humor ca să surâdă de furia lui, îi spunea "e numai gura de tine!"; nu-i urma sfatul decât în parte, își mai cumpăra cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri de la natură și bine arcuite, părul și-l spăla și-și făcea singură un coc la ceafă, iar chipul alb n-avea nevoie de pudră și buzele frumoase, care mă sărutau și îmi șopteau cuvinte de alint
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu-i adresa un astfel de surâs. Mă uitam totuși, adesea, în oglindă, îndelung, să descopăr de ce nu inspiram măcar simpatia. Hm! Aveam figura frumoasă fizic, dar urâtă în expresie. Frumusețea era a trăsăturilor, urâțenia consta în ceva inefabil. Aveam sprâncene groase, de timpuriu bărbătești, dar puternic și armonios desenate, ochii mari și negri, cu focarul parcă întunecat, ca o oglindă în care nu te puteai zări, dar totuși limpezi, deschiși, nu se fereau, nu alunecau când mă uitam printr-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aproape liric). Rezultatul! În loc să te îndrepți, exclamă cu humor, cuvântul îndreptare nu numai că era departe de tine ca griva de iepure, dar trebuia modificată formula lui Hamlet, ușurință, numele tău e femeie, prin: încăpățînare, numele tău se înscrie între sprâncenele unei muieri; dimpotrivă, cheful, plăcerea de a-ți bate joc de bărbatul tău creșteau invers proporțional sau direct proporțional (cu tine și formulele matematice se încurcă) cu încercările mele de apropiere." În secundele acelea cineva sună lung, insistent. Petrică părăsi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]