19,182 matches
-
de când văzuse un cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la buric... nu, Contesa era liniștită în Palat. Trebuia doar să aibă grijă de heruvimul ei. Iar când planul cu Popa va fi gata, atunci Contesa nu va fi trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sunt fesele lui, fese pe care se odihniseră mâinile lui Mișu. Mișu, care acum probabil se spetea la bar făcând whisky pentru el. Domnul Popa zîmbi, privindu-și concentrat fundul sub care stătea capul lui răsturnat. Se simțea un mic stăpân de sclavi, un mic Nero care învățase arta temperării și-a generozității. Acestea sunt coaiele lui. Mici pungulițe de viață care, da, la cincizeci de ani, dăduseră rod. Acesta era penisul lui, care o făcuse pe nevastă-sa fericită. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Evolua la perș, era el, Marcel, colegul meu de clasa a cincea, copilul care fugise cu circul pentru că simțea că numai așa se poate împlini, că acesta este destinul lui. Ținea perșul cu mândrie și era hotărât să nu rateze. ― Stăpânul nu prea are încredere în mine, dar azi m-a lăsat să țin eu perșul, că îl cam doare spatele, îmi spusese înainte de spectacol. Era destul de musculos, chiar foarte, dar ținea în vârful perșului o băbătie grasă, nevasta stăpânului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
rateze. ― Stăpânul nu prea are încredere în mine, dar azi m-a lăsat să țin eu perșul, că îl cam doare spatele, îmi spusese înainte de spectacol. Era destul de musculos, chiar foarte, dar ținea în vârful perșului o băbătie grasă, nevasta stăpânului lui (am aflat că la ei în circ așa li se spuneau ciracii maeștrilor). La un moment dat era să o scape dracului pentru că ea făcuse o altă mișcare și el nu era pregătit pentru improvizație, s-a opintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întrebe de ce se petrec lucrurile așa și nu altfel. Nu avea vreme de prostii, trebuia neapărat să nu piardă vremea, să câștige pariul cu timpul pentru a se vedea în arenă cu nasul roșu de clovn. A mâncat bătaie de la „stăpâni” cât a încăput, a plâns nopți întregi în pumni, dar nu a plecat, nici nu avea unde, e drept, dar nici nu putea arunca la gunoi un vis pentru că niște nebuni bețivi și apucați îl puteau snopi și o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
corp, maltratările sunt înscrise în piele și, adesea, proliferează și mai adânc. Ajung până în suflet, iar lucrul acesta se exprimă tot în privire. Ești o femeie care fuge de violatorul ei despre care știe că, în situația dată, îi este stăpân. În privire trebuie să se vadă supunere, dar static, jocul de grimase succesive n‑are rost fiindcă asta nu‑i cameră de luat vederi, ci doar un aparat de fotografiat. Te rog, concentrează‑te, Gretl. Un subchiriaș intră în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
construit... iar acum ar face mai bine să plece, azi ea are întâlnire cu Hans, nu cu el. Să nu‑și permită s‑o spioneze. Hans spune că‑i de aceeași părere cu Sophie. Rainer precizează că cineva care e stăpân pe situație nu spionează, din moment ce trage toate sforile. În plus, a scris și o nouă poezie, special pentru Sophie, în care face praf gândirea creștină, până când aceasta își pierde importanța odată pentru totdeauna. Sophie spune că Rainer o să continue să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când alergi sprinten după vreun animal mic și simți un chef puternic de viață. Primăvara își anunță încă prezența pretutindeni prin viața în devenire, cu siguranță se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care pot fi utilizate mai cu folos pentru a te desăvârși, a te realiza ca ființă autonomă și independentă de sloganele colective. în fața alternativei propuse de Socrate - a urma sau a conduce, a comanda sau a te supune, a fi stăpân sau sclav -, Aristip nu alege nici una, nici alta. A urma i se pare la fel de odios ca și a conduce, ceea ce contează pentru el este să străbată solitar calea ce duce la fericire. încă o piatră în grădina platoniciană, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îl trimite pe Socrate să spună că există două feluri de existență, prinzându-l ca urmare pe Protarh mandatat de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus aceste două feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în expectativă, înainte de a constata ralierea lui cu arme și bagaje. Formularea acestei alternative îl constrânge pe filosoful hedonist să apere teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de-ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar că era vorba de facturile școlii, și nu de cele ale lui Epicur personal; pentru a explica faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tractoristul, săltând cu însuflețire în scaun. Ajunseră pe culmea dâmbului. De-acolo pământenii noștri zăriră de cealaltă parte, jos în vale, un soi de hangar lung, de lemn, spre care se îndreptau din toate părțile zeci de bărbați voinici, scunzi, stăpâni pe soartă, și mame și copii și fete mediocre drăguțe, cu basmale multicolore fluturând în vânt. Bătrâni erau mai puțini, în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea noastră (și aleasă), Isarlîk încinsă, Isarlîk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci: Inima - raiaua, osul feții spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Rimbaud nu mai este analiza modurilor viziunii sau ale sentimentului, ca în literatura curentă; el depășește aici stadiul descriptiv și vizează spre anume generalitate și valabilitate atotputernică, generalitate și valabilitate prin care - asemenea legii ce guvernează fenomenele fizice - devenim stăpâni pe realitate, pe lumea posibilităților de exprimare. * Asupra metodei rimbaldiene, Claudel stăruie îndelung. El vorbește despre o anestezie - prin mișcare - a îndatoririlor permanente ale personalității, despre punerea în contact a eului - stupefiat în felul acesta - cu îngerii. Ne este destul de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
despre limba naivă "îngerească", a lui Rimbaud, despre lipsa de șir și despre ritmurile ei împrumutate jocurilor de copii. În realitate, suntem în fața unei limbi și-a unei prozodii deduse prin abstragere; în fața unei elaborări conștiente în vederea notării inefabilului. * O dată stăpân pe metoda lui, Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric. Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, dacă nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iubeau Cu respect ei se purtau. Dar venit-au vânzători Aduși de-ai țării trădători. Pentru bani te-au hăcuit, Averea ți-au irosit. Pădurile ți le-au tăiat, Aurul ți l-au furat. Sărăcit bietul român Trudește la cel stăpân. Doina,țara s-o străbată Că-n ea jalea e cântată... În ea plâng pădurile, Munții și câmpiile. Ce-s din trupul țării rupte Și străinului vândute. Zi tu fluieraș cu dor, Zi durerea tuturor! Să îl ferească Dumnezeu Pe
DOINĂ,CÂNTEC ROMÂNESC de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364303_a_365632]
-
străinii, care vin și mă omoară să le fac lor plusvaloare și-mi dau pe munca mea, în râs, un pumn, calic, de mărunțiș. o, țară, ai ajuns de plâns! și cîte lacrimi tot ai strâns, să aibă ce impozita stăpânii vitregi ce ne-mping, cu bocceluța-n vârf de băț, spre-un paradis de disperare. cam toți mă iau de prost la mine-n țară, nevasta-mi face și ea fițe, e toată numai foc și pară, că n-o
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
Animozitățile fostului regim ne-au constrâns să tăinuim originile familiei noastre. După 1989, însă, am decis sa excludem definitiv substituirea de nume și să revenim la numele nostru real: Boerescu". Mihnea Boerescu dovedește că melcul din omul care se crede stăpân, adulmecător al hătișului, spre deosebire de păsări, își poate și trebuie să își mai și retragă coarnele...! Mihnea Boerescu nu provoacă reacții înfierbântate, nici nu are mină marmureană în relația profesională cu clienții săi. Dimpotrivă, abordează o linie agreabila. E o mirare
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
în subcerul din lacuri, la vestul Bucureștiului ori în localitățile: Domnești, Bragadiru, Bolintin Vale, Bolintin Deal, Crivina, Malu Spart, Mihai Vodă, Băleanu, Berceni, Ulmi, Trestieni, Ghionea, Poenari, Săbăreni, Grădinari, Tântava, Dragomirești Deal, Joița, Bacu. Cel care și-a devenit sieși stăpân, nemailucrând pentru nimeni altcineva, niciodată, împarte timpul tranzacțiilor imobiliare în timpul dinaintea lui și timpul de după el. La mijloc e timpul profesionistului în domeniu, bifurcat prin praful ori miriștea terenurilor în drumul cumpărării și drumul vinderii. În urmă drumurilor acestora cresc
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului dac-aș fi poet, dar nu-s și nici nu-mi pasă - pe cuvânt. poeții buni demult s-au dus, că n-au avut loc pe pământ. și s-a îndurat de ei stăpânul nostru cel de sus, ni i-a smuls dintre atei, dar ne-a dat poete-n plus. dac-aș fi poet, cum nu-s, ce-aș mai trage o beție! ca apoi, pe gânduri dus, să mă dreg cu poezie
DAC-AŞ FI POET... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364367_a_365696]
-
de valoare emise în vâltoarea pârjolului emoțional, atitudini contrariante ale politicarzilor de serviciu ai nației, în câteva cuvinte un tablou umplut până la refuz cu enorm de multă sporovăială, dar foarte puțin spirit practic și obiectiv. Problema câinilor fără așa-zis stăpân este dezbătută actualmente și pe față, și pe dos, în absolut toate felurile posibile, gonadele patrupedelor de maidan fiind, se pare, la mare preț în postmodernitate. Milioane de euro obținute de unii pe două bucăți de ovare și pe două
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]