7,322 matches
-
genul ăsta. Numai șalul verde de rugăciune ar trebui Îngăduit, zău așa. Nimic altceva. Ce cred oamenii ăștia că fac? Nu sunt musulmani sau care e problema lor? Ești mort, pentru numele lui Allah, la ce mai ai nevoie de steag de fotbal? A costruit Allah vreun stadion În ceruri? Sunt campionate În rai? Neștiind ce să răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căpăta ceva se pierdea Înlăuntrul ei pentru totdeauna. Riza Selim Kazanci era un om de afaceri priceput, un cetățean de nădejde și, de asemenea, un soț bun În felul lui. Fusese destul de isteț ca să treacă de la fabricarea cazanelor la fabricarea steagurilor la Începutul erei republicane, chiar În momentul În care națiunea avea nevoie de tot mai multe steaguri pentru a Împodobi Întreaga țară. Astfel devenise unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Istanbul. Vizita sa la orfelinat a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un cetățean de nădejde și, de asemenea, un soț bun În felul lui. Fusese destul de isteț ca să treacă de la fabricarea cazanelor la fabricarea steagurilor la Începutul erei republicane, chiar În momentul În care națiunea avea nevoie de tot mai multe steaguri pentru a Împodobi Întreaga țară. Astfel devenise unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Istanbul. Vizita sa la orfelinat a avut loc cam prin perioada aceea, fiindcă intenționa să vorbească cu directorul despre posibile de afaceri. Acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căpătă un decolteu mai adânc decât și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La scurt timp opri un camion. Avea număr de Mexic și steagul mexican pe bord. Era un hârb plin de imigranți ilegali, dar ce alternative aveau? — Mergeți cumva la aeroport? Întrebă Kitty. — Trec pe lângă, răspunse șoferul cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu e de pe vremea mea, e de pe vremea străbunicului tău, care n-a văzut marea niciodată, nepotul vorbește atât de mult despre barcă pentru că nu vrea să uite că nu vrea să se urce în ea, Pace, tată, Nu văd steagul alb, Iată-l, spuse Marta și-l sărută. Cipriano Algor adună desenele, planul de bătălie era gata, mai trebuia să sufle în corn și să dea ordinul de atac, La luptă, la treabă, dar, în ultima clipă, observă că lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
locul unde se aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul de un ucigaș ce se apropiase de el travestit În derviș. Ata-begul din Hims, În timp ce cobora din castelul lui ca să se ducă la rugăciunea de vineri, Înconjurat de un steag de oșteni Înarmați până-n dinți, e străpuns de ucigașii Bătrânului. Sin³n hotărăște să-l ucidă pe marchizul creștin Conrad de Monferrat și-i instruiește pe doi dintre ai săi, care se infiltrează printre necredincioși, copiindu-le obiceiurile și limba, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wagner. Încercasem chiar să telefonez, dar evident că duminica nu era la cabinet. Trebuia, În orice caz, să mă duc la Conservatoire să verific. Îmi aminteam că era deschis și duminica după-amiaza. Cartierul Latin era agitat. Treceau grupuri vociferând, cu steaguri. În Ile de la Cité văzusem un cordon de poliție, În depărtare se auzeau explozii. Probabil că așa fusese și În ’68. Cam prin dreptul lui Sainte-Chapelle fusese o busculadă, simțeam miros de gaze lacrimogene. Auzisem un fel de trageri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
maladivă. Înspre 1884 acest grup se stabilește pe bulevardul Saint Michele din Paris, la Cafeneau François Premier, loc devenit celebru, fiind considerat leagănul Simbolismului: acest loc continuă să fie templul câtorva tineri ambițioși ce sperau să obțină, așezându-se sub steagul școlii simboliste, avansările pe care nu putea să le atingă datorită talentul lor. El este de asemenea Kaaba înspre care se duceau în pelerinaj toți imbecilii exotici ce au auzit vorbindu-se de noua tendință pariziană și vor să fie
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între realitatea verzei și visul cărnii, suprarealismul a Înălțat un drapel. Wakefield se Întreabă cum s-a descurcat Susan cu toate aceste interese conflictuale; crede că i-a fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
țestoase care strigă lozinci stau față În față cu lanț de scutieri. Toți sînt uzi; ploaia continuă să cadă și se văd reflecții ciudate de la bălțile de pe stradă și de la picurii de ploaie pe obiectivul camerei. Un fluturaș flutură un steag cu imaginea unei cutii de Cola și a unui computer, tăiate cu două linii Încrucișate. O bandă de vampiri și moroi cu sînge picurîndu-le din colți și din orbite, reprezentînd corporațiile americane multinaționale fredonează „CÎntînd În ploaie“. De unde au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
părți Și sunt doldora de cărți. Om statornic în credință Și viteaz și nărăvaș, După orice biruință Înălța câte-un lăcaș. Vreau să-mi spuneți: ce moșneag S-a făcut precum un zid, Înfruntând pe Baiazid Și lăsându-l fără steag? El prea mult nu a domnit, Doar o pohtă a pohtit: Într-o țară să adune Toate țările străbune. Toate cărțile ne spun Că era și drept și bun, Nu avea pe nimeni pică, Însă dacă te prindea Umblând cu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ceea ce sparge să se nască,/în mine-un demon care ședea pe continent/cu-o față care plînge și una care cască,/în mine năzuința de-a deveni dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
notă de sarcasm în plus, într-un articol despre volumul De vorbă cu mine însumi al lui Minulescu: „-Era prin anul una mie nouă sute și opt, îmi pare, cînd în gloata scriitorilor români își făcu apariția un călător, purtător de steag străin, necunoscut. Multă rumoare și revoltă în lumea celor vechi. Cu deosebire consternat era nuvelistul, romancierul și criticul E. Lovinescu, căruia Rémy de Gourmont i-a furat poeticul titlu: „Pași pe nisip“. Bietul om avea de plasat doi candidați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare de elemente disparate, și cîteodată valoroase, a trebuit să răzbească, în atenția greoaie a publicului, mulțumită aceluiași factor și aceluiași procedeu de rînd: numărul și iureșul. Pe steagul care-i ralia și forma singura legătură trainică, sta scris: nemulțumire. Peste acest cuvînt, criticii doctrinari au lipit etichete prețioase și au colectat silnic nume și pseudonime pentru a-și justifica teoria. E felul lor de a trăi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici sentimentele, nici interesele naționale: „Război stupid cerut de cei ce-și închipuiau că vorbesc pentru rațiunea liberă și rece, pentru interesul pur; respins de cei cari respiră prin toate orificiile trecuturi istorice sau datorii romanțioase. Iar noi, chemați sub steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al acestui număr îl constituie critica politicianismului, supus unei aspru rechizitoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături bulgărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului nostru artistic, atît cît s-a păstrat în cîntece, în biserici, în conacuri”. Avem, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este cîntecul de lebădă al Contimporanului: „Din capul locului... nume pe care le găsiți aici au sunat alături de cei care au făcut în străinătate primele începuturi. Nu am răspuns nici unui apel, am fost, în Europa, dintre cei care au ridicat steagul. (...) nu sîntem răspunzători de victoria noastră și nu ne solidarizăm cu progeniturile involuntare. Constatăm însă această victorie în toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a prins-o ca pe o prostituată, și din steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul, comicul este libertatea estetică absolută. Un libertinism cinic, anarhic pare a fi, adeseori, pseudonimul ei, ca în aceste versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie/decît pentru steag” (nr. 71). Make love not war! am putea spune, azi... Lumea avangardistă e răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe sărind din taxi. Dar vaporul cel verde pe care Tomoe l-a luat drept Vietnam, era vasul petrolier olandez Jepsen Marx. În spatele lui, cargobotul de opt-nouă mii de tone, Santosu-maru, cu steagul arborat la catarg, încărca marfă. — Ești sigur că ăsta-i debarcaderul? — Da, sigur. Așa mi s-a spus ieri la telefon. Tomoe mai fusese la Yokohama de două-trei ori, să-și conducă prietene din facultate, care se duceau la studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în zilele noastre în loc de chiloți. În tren, în drum spre Shibuya, Takamori, puțin enervat, îl chestionă pe Gaston în legătură cu fundoshi. Cu două zile înainte de a se îmbarca pe Vietnam, Gaston a aflat că exista în port un vapor care arbora steagul japonez. I s-a spus că e cargobotul japonez Akashiromaru. S-a emoționat tot numai la auzul numelui și a pornit, normal, în recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte de culoarea șofranului, ard fetele verii ca steaguri în vântul și-n râsetul anului. [1931] La curțile dorului 1938 * LA CURȚILE DORULUI Prin vegherile noastre - site de in- vremea se cerne, și-o pulbere albă pe tâmple s-așază. Aurorele încă se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide lungi zile pierduți și străini. Oaspeți suntem în tinda noii lumini la curție dorului. Cu cerul vecini. Așteptăm să vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare și fără durere se-ngroașă pe geană. Hrănim cu ea nu știm ce firavă stea. [1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]