38,669 matches
-
să stau de vorbă serios cu pacienta mea, spuse Palmer. M-am ridicat și am spus: — Atunci, rămas-bun, și am sărutat-o pe Georgie pe frunte. Ea a murmurat ceva, mi-a zâmbit, iar ochii ei febrili, strălucitori s-au strâns cu neliniște. Am ieșit și am coborât scările. În urma mea se auzeau pași. 27 Honor Klein mă ajunse din urmă la ieșirea din spital și am întrebat-o, fără să mă uit la ea: — Pot să vă iau cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fii a mea. Ea negă dând din cap și se întoarse cu fața spre mine. Apoi spuse: — Nu e loc pentru o asemenea iubire. Cuvintele „nu e loc” sunau de parcă a fi străbătut întreg universul și l-ar fi strâns tot într-o cutie. Așa ceva nu puteam accepta. — Când ți-ai dat seama că te iubesc? am zis. Întrebare de îndrăgostit... — Când m-ai atacat în pivniță. — Așadar ai știut ce a însemnat venirea mea la Cambridge? Da. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
magnolia. — Ce te face să crezi că încep să accept? — Trebuie să accepți, nici nu se poate altfel! răspunse ea și în glasul ei răsună o notă blândă și autoritară, după care începu să-mi desfacă mâinile și să le strângă în ale ei. Fără să mă întorc, am lăsat-o să-mi cuprindă mâinile. — Și cu Georgie cum a fost? — Ah, a fost un gest de totală disperare, răspunse Antonia. Alexander a fost profund afectat de povestea cu Anderson. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
detașat ca o pasăre mare. Mi-am spus atunci că arată ca un bărbat care a reputat o mare victorie. Îi și auzeam râsul tineresc și îi vedeam, ca în lumina unui reflector, mâna strecurată pe sub brațul lui Honor. Mâna strângea afectuos brațul, trăgând-o pe Honor mai aproape. La un moment dat m-am gândit că s-ar putea să fiu nevoit să o rup la fugă spre ea. Dar erau atât de departe de mine ca niște personaje dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de fapt, căutam o cunoștință. Stătea la 202, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă de această dată gânditor, scoțând degetul din ureche. Își strânse ochelarii din nou; Îi puse Înapoi; se aplecă iar peste integrame. — Cinci litere, cu „s“ la mijloc. „Wespe“, desigur. Își ridică privirea. Așa pronunță cuvântul, nu-i așa? Wespe? Aveam lucruri mai bune de făcut decât să-i corectez lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca un bătrân, Anton Își vârî cutia cu brilliantine În buzunar și-mi povesti ce s-a mai Întâmplat pe la vecini. În caz că nu știam - „și chiar nu știi, Sascha, doar domnii știu așa ceva“ - brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi, Într-un final, se Îndreptă și Își puse mâinile În șolduri, cercetând priveliștea cu capul Înclinat. — Nici măcar un sforar nu ar fi făcut treabă mai bună. Nu Înțelegeam, dar Încercând să mă Îndrept de spate, am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a organizat competiția de baloane cu aer, organizată În nordul orașului. Atâta Îmi amintesc și eu, pentru că mă simțeam de parcă aș fi fost umflată și eu - cu nervi și sânge și viitor. Pe bucata de hârtie pe care Dora o strângea În palmă și căreia nu i-a dat drumul nici În timpul călătoriei de zece ore cu trenul, era adresa unui doctor din orașul ei. Când i-a bătut În ușă a doua zi dimineața, după ce petrecuse orele gri ale nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu el pe podeaua de marmură. Fiind Îmbrăcată În pantaloni și cu jacheta din Berchtesgaden, câteva secunde era să nu-i mai deosebesc. — Și acesta este Însoțitorul tău? — Anton, răspunse Dora, radiind. — Încântat de cunoștință. Felix, Felix Karp. Doctorul Îmi strânse mâna cu afecțiune nesimulată. Șoptindu-i ceva prietenei mele, Își strecură În buzunar ceva ce arăta ca o spatulă, apoi se Întrebă dacă vrem să-l cunoaștem pe Cancelarul Sănătății Înainte de a vizita clădirea. M-am uitat la Dora ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o femeie, ci o lume Întreagă. Dacă Froehlich a Învățat-o ceva, era tocmai acest lucru. — Și ar fi timpul să vedem cum stau lucrurile cu dorințele tale obscure, ești de acord cu mine? Purtam o cămașă nouă care mă strângea la guler și avea mânecile prea scurte. Am slăbit manșetele cu grijă sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă și minunată. — Cu siguranță că atunci mi s-au dezvoltat pornirile despre care vorbeam. I-am spus Dorei că o văzusem pe maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă mai Îmbrăcasem cu ele c-o zi Înainte. Măcar aveau o despicătură În față, la vintre, așa că nu mă jenau deloc. Încă două minte sigure - mai Întâi din profil, apoi toată silueta - și invers - Încă un minut - dacă Îmi strângeam picioarele - dar dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins de - fir-ar să fie - douăzeci de secunde - așa - dar unde - zece - acolo, sub neglijeu - cinci secunde - Închide ușa - — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încât să se odihnească În pumniul Încleștat. Nu dura mult până la erecție, și atunci arăta de parcă În mână aș fi ținut o floare groasă, fantastică. Ca majoritatea băieților, mă jucam cu sexul meu - trăgeam de el, Îl frământam și Îl strângeam, Îl simțeam Întărindu-se de frică sau de excitare sau micșorându-se În cadă și contractându-se ca o prună uscată. De regulă, când n-aveam ce face cu mâinile, una era ascunsă Între picioare. Când, dintr-un motiv anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se de frică sau de excitare sau micșorându-se În cadă și contractându-se ca o prună uscată. De regulă, când n-aveam ce face cu mâinile, una era ascunsă Între picioare. Când, dintr-un motiv anume, eram nervos, Îmi strângeam sexul prin pantaloni, ca pe un mâner. Când eram Îngrijorat sau nesigur pe mine, trăgeam de el până când Agnes mă privea cu dușmănie, exprimându-și speranța că nu voi mânca cu mâinile alea oribile. Nici o parte a corpului meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își aprinse țigara, Anton Îmi povesti că cercetase tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi strângeam pantalonii când mergeam cu bicicleta, sub ziarul de pe masa din fața oglinzii. Nu-mi aminteam să le fi lăsat acolo, dar când le-a pescuit din geantă, mi-am dat seama că nu memoria slabă era cea mai urgentă problemă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se Înnegri din nou. Când filmul a continuat, o formă estompată s-a aprins, apoi a dispărut. Apoi, dintr-o dată, se văzu sexul pacientului În prim-plan. Două mâini pătate ridicară penisul de prepuț, În timp ce alte două făcură un nod strâns În jurul scrotului. După aceea, continuă să-i Înfășoare tifon - un bandaj, poate - În jurul organului, Îl legă cu un nod mai lejer și Îl trase În spate. Capetele pânzei erau date Într-o parte. Am presupus că tipul voia să Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Când trei sau patru centimetri dispărură sub piele, ținu instrumentul perfect nemișcat, palpând cu mâna liberă testiculul stâng. De Îndată ce se asigură că dăduse peste punctul suferind, inseră instrumentul cu câțiva milimetri mai mult, apoi verifică unde era exact vârful și strânse cele două inele. Părea să elimine acel ceva ce cauzase boala. După ce se asigură că incizia reușise, doctorul scoase cleștele și repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi Înpunse nasul din nou, pe partea cealată, de data aceasta, și trase lama de la ochiul Învinețit până jos. În mod ciudat, jumătatea stângă a feței mă durea mai puțin. Când, În sfârșit, ajunse la buza superioară, domnul Kretschmer mă strânse de nas cu degetul arătător și cu cel mare - „dacă nu vă deranjează, domnule“ - și Îl trase În sus. Surprinzător de aspru, c-o urmă de precizie militară, trase lama În jos fix de trei ori. Apoi, pentru un finiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a spus, cred că pot face asta. Dar dacă n-ar fi avut nimic Împotrivă, aș fi vrut să am timp să mă gândesc pe care s-o aleg. — Mai Întâi tu, bine? Dora Își dădu Într-o parte părul strâns În coadă. Când s-a uitat din nou la mine, avea o privire ca de gheață, distantă. — Bine. Dar, ca să-ți fie clar, să știi că ajunge să spui ceva ce n-ai mai spus nimănui. Uneori o singură poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iarna trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și armăsar În același timp, avea impresia că... — Și de asta ai plecat tu de la Pensiunea Andersen, la scurt timp după asta? — Poate. Anton Își strânse țigara atât de negljient, Încât s-a rupt În două. — Și de asta se Înroșește Else ori de câte ori Îți aude numele? — Fir-ar să fie, Sascha! Pur și simplu m-am gândit că aș putea s-o folosesc. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]