4,463 matches
-
ghinion pe care poate să-l aibă un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi se răsuci spre Azimioară și declară mocnit, îndesat, pe tonul unei sentințe fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nasul. ― Mașina e la scară. Cu cântec înainte, marș! Șerbănică vru să stingă lumina. Inginerul îl împinse ușurel înainte: "Lasă-i să-și imagineze că sîntem înăuntru. Îmi pun gâtul că nu trec zece minute și casa va fi înconjurată". Stropi mărunți udau obrajii palizi ai Melaniei Lupu. Își aduse brusc aminte de ceva și ridică poșeta. ― Bagă capul înăuntru, Mirciulică, vrei să răcești iar? * Mașina se angajă pe o stradă largă cu două șiruri de castani. În spatele lor strălucea câte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu există. Inginerul râse. ― Flăcăiașul e logic! Căruntul clătină încăpățînat capul. ― Dacă ar ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie să găsești! Sper că nu vrei să mă dezamăgești tocmai acum." Dascălu căscă plictisit apoi își dădu cu presupusu': ― Eu aș arunca avionul în aer. ― Nu vrei să le comunici ideea la telefon? Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor! Melania Lupu, roșie la față
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
uimită. Arătă motanul: încerc totul pe Mirciulică. Numai după aceea mănânc. Dacă vreți, pot să vi-l împrumut. ― Ce să-mi împrumuți? ― Motanul. ― Ca să-mi probeze romul? ― De ce nu? Mirciulică știe să bea. Totdeauna am fost de principiul că un strop de alcool n-are cum să-i strice și l-am învățat. Sculptorul ridică ochii în tavan. ― Ce oameni, domnule! Ăla, complet sonat, aude pași, asta... Gata! Eu unul m-am săturat! Las dracului totul și plec! Dar știu în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
povara unei mărturisiri care nu încetează să îl obsedeze. Căci istoria eternautului Juan Salvo este istoria prăbușirii lumii cunoscute sub apăsarea tenebroasă a ninsorii fatale. Fulgii care ucid odată cu delicata lor atingere sunt emisarii paradoxali ai invaziei extraterestre. Cu fiecare strop de ninsoare, moartea se întinde ca un giulgiu peste Buenos Aires, peste Argentina și peste continent. Juan Salvo, prietenii și familia sa, salvați de la moarte de izolarea lor în casa etanșă, sunt parte din umanitatea de robinsoni care trebuie să ia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete. Valurile azvârleau pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la soare, și spălau piatra făcînd-o să lucească, să ardă ca o flacără curată, pe sute de metri. Dacă Dumnezeu s-a compromis în multe locuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
peste orașul ciumat. Vântul este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se năpustește așadar cu toată violența pe străzi. După aceste nesfârșite luni în care nici un strop de apă nu răcorise orașul, Oranul se acoperise cu un soi de pastă cenușie care s-a scorojit și a căzut la suflarea vântului. Vântul ridica așadar valuri de praf și de hârtii care loveau picioarele trecătorilor deveniți tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o sumedenie de rude apropiate care roiesc în jurul ei, dar concluzia ce se desprinde ar fi ca ea să meargă la un azil de bătrâni, unde ar avea condiții excelente. De acord cu această părere, dar acolo nu va avea stropul de dragoste după care tânjește orice ființă omenească ajunsă la capătul drumului prin această lume vremelnică. Oare aceasta să fie soluția finală, să nu se găsească cineva care să-și asume o asemenea sarcină? Omul e o dată om și de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
afla Bucuria Nopții, îl auzi pe negrul cel aiurit strigând: — Hei! Veniț’năuntru s-o vedeți pe don’șoara Harla O’Horror dan-sân’ cu animalu’ ei. Garantat sută-n sută dans de plantațe. Garantat fiecare băutură, c-are ș-un strop de tărie. Ăău! Garantat că cine bea ia ș-un sculament de pe pa’ar. Hei! Nime’ n-a mai văzut ceva ca don’șoara Harla O’Horror cum dansează cu jivina ei. Az’ noapte deschiderea. Poate că n-aveți altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a modifica crezul nostru, actele noastre și cel mai periculos, credința noastră. Va trebui să ne păzim în fața ingineriei informațiilor din realitatea noastră. Acesta este unul dintre cele mai periculoase riscuri cu care indivizii se vor confrunta în viitor. Un strop de paranoia poate fi un lucru sănătos dacă luăm în considerare convergența acestor forțe și istoria guvernului versus a individului. Drogurile cu efect de paralizie a minții, folosite de guvernul Rusiei în timpul Războiului Rece împotriva cetățenilor săi pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un adevărat calvar. În alte părți ale lumii, o aversă e, probabil, o binecuvântare pentru aproape toate ființele și lucrurile - pentru recolte, pentru faună și floră și, cu un strop suplimentar de romantism, pentru Îndrăgostiți. Nu și În Istanbul. Pentru noi, ploaia nu Înseamnă neapărat să te uzi. Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gropile imense și hidoase de pe șantierele de construcții cărora le vor lua curând locul clădiri moderne, țipătoare, și pescărușii...Cu toții ne ieșim din fire când cerurile se deschid și scuipă peste capetele noastre. Dar apoi, În clipa În care ultimii stropi ating pământul, iar alții atârnă nesiguri de frunzele acumfără fir de praf, În acel moment lipsit de apărare, când nu ești Întru totul sigur că ploaia a Încetat, și nici ploaia Însăși nu e, chiar În acel interval, totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de-ajuns ca să o dezguste. De curând Își promisese că nu avea să devină niciodată una din femeile alea smiorcăite și că, ori de câte ori va simți nevoia să verse lacrimi, va face asta În singurătate. De aceea, În acea zi fără strop de ploaie de acum douăzeci de ani, Zeliha alesese să rămână acasă. Își petrecuse mare parte din zi zăcând În pat, răsfoind revistele sau visând cu ochii deschiși. Lângă pat erau un aparat de ras cu care se răsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mele și să divorțez. După ce vălul de uluire care-i Întuneca chipul s-a risipit, Asya s-a trezit să Întrebe: — Și vestea care nu a fost Încă clasificată? — Astăzi e cea de-a patra zi fără băutură. Nici măcar un strop! Și știi de ce? Fiindcă te-ai dus din nou la Alcoolicii Anonimi, presupun, a răspuns Asya. — Nu! a spus Încet Caricaturistul Alcoolic, părând jignit. Fiindcă azi se Împlinesc patru zile de când te-am văzut ultima oară și voiam să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acasă! a exclamat bărbatul uscățiv care spăla morții, blocând ieșirea din curtea moscheii și Încruntîndu-se la toți cei implicați. O să pută, pentru numele lui Allah! Îl puneți Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia ar fi vrut și ea să joace un rol În toate astea, Însă nu se hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se ghemuiască lângă mătușa Zeliha. Pentru un timp a părut preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit pasul. Poate că nu știa regulile. Poate că pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit pasul. Poate că nu știa regulile. Poate că pur și simplu nu știa că nu trebuie să blestemi niciodată orice ar cădea din cer. Iar asta include și ploaia. MULȚUMIRI Acest roman a fost scris În timp ce făceam naveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
analizez această recentă pasiune pentru whisky? În starea de depresie În care mă zbat, nu fără plăcere, de ceva timp, confruntarea cu alcoolul este o experiență de la care nu țin să mă sustrag. Am petrecut ani Întregi fără să pun strop de alcool În gură. Asta pentru că nu se putea Împăca cu panoplia de calmante ce mi-au fost prescrise Încă de la Începutul căsătoriei pînă la apariția, doisprezece ani mai tîrziu, a primului meu roman. Nici alcool, nici cafea, nici tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și nu mai așteptam nimic. Am condus-o la mașină. Afară era lapoviță și ea avea mîinile ocupate cu bagaje - și eu, de altfel, dar am reușit să îmi eliberez o mînă și, cum mergeam în spatele ei prin întuneric, cu stropii mari de apă semi-înghețată care ne udau pe amîndoi, am întins mîna și i-am apucat gluga jachetei roșii ca focul, reușind să i-o pun pe cap. Ea a rîs și mi-a mulțumit fără să mă privească, dar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și atunci când acel mod de viață îi fusese refuzat. ș-apoi, de ce să nu fi plâns? Ea nu cunoscuse nimic altceva în afară de viața aceea, de acel mod de viață care îi adusese un oarecare comfort. Lacrimi vărsate și acum. Simpli stropi de umezeală datorată frigului înțepător. Nu simțea tristețe și nostalgie pentru viața pierdută, și nici durere pentru nenumăratele pierderi de sarcină, fie ele chiar accidentale. Îi curgea nasul și îl lăsa să curgă. Era o libertate măruntă, permisă de singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că i-ar plăcea. Vino miercuri să vorbești cu el. David se Întoarse spre Kitty, cerând parcă lămuriri. — Ce e cu Charlie ăsta? E așa o personalitate? Kitty zâmbi. — Charlie e o combinație Între Bill Gates și Gandhi. Și un strop de Brad Pitt. Plus flerul artistic al lui Andy Warhol. — Parcă ar fi Dumnezeu. E iubitul ei? — Charlie e partenerul ei. Dar nu sunt Împreună, spuse Kitty. — Mi se pare că e Îndrăgostită de el, Încercă el să afle mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Se uită la ea cu o expresie deranjată: — Da, sunt sigur, răspunse. — Sunteți sigur că e drumul cel mai scurt? sări Desert Rose din spate. — Da, doamnelor, e drumul cel mai bun! zise taximetristul pe un ton răstit. Încă un strop de mâncare ateriză aproape de Desert Rose, care se gândi Îngrijorată că un drum mai lung ar fi putut Însemna mai multe pete pe bluza ei. — Domnule, am fost de nenumărate ori la San Francisco, minți ea, și am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]