5,950 matches
-
dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi, următorul și iar următorul. Când se pregătea să sufle în lumânarea băiatului care tremura, zgâlțâindu-se, neputincios, s-au stins, dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți cei din nesfârșitul rând, încolonați până departe, departe, și-au stins, dintr-odată, lumânările. Au dispărut cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși privea pantofii scâlciați și umezi de ploaie. Nici nu mai sufla, știu asta. N-au decât să se sperie, dacă nu-și văd lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic nu era pacientul doctorului Marga. Nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani. Dacă ar fi știut despre escrocherie și despre arestare, ar mai fi acceptat oare slujba pe care i-o oferea anticarul? Poate. Sau poate nu. Harry nu putea fi sigur, de aceea și-a mușcat limba și nu a suflat o vorbă. Apoi, într-o dimineață înmuiată de ploaie de la începutul lui aprilie, la nici o lună după ce m-am mutat eu în cartier, ceea ce se întâmpla la circa trei luni și jumătate după ce Tom începuse să lucreze la Brightman’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
adevărată decât vă puteți imagina oricare dintre voi. Pauză de-o țigară La vremea respectivă, nu am luat nimic din toate acestea în serios. Tom trecea printr-o perioadă proastă - atâta tot - și Harry încerca să-l înveselească, să-i sufle un pic de vânt în pânze și să-l scoată din melancolie. Trebuie să recunosc că mi-a fost drag Harry pentru că îi cânta în strună lui Tom, acceptându-i fantezia lipsită de spirit practic, dar ideea că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce voiai să-mi spui ieri despre Adam Kirrane? Gata, am făcut-o. N-a fost așa de rău. Acum îmi țin respirația, fiindu-mi deja frică de răspuns. —De ce? E și el un ticălos? întreabă Amy după ce-și suflă nasul. —Ăă, nu știu. Arată bine și toți bărbații care arată bine sunt niște ticăloși, nu-i așa? Vreau să spun că singurii bărbați care nu sunt ticăloși sunt urâți, pentru că lor nu li se iartă dacă se poartă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
negru strâmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întâmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflând asupra celui de-al doilea strat de ojă. Vreau să spun că nu e mare lucru, e doar o seară extrem de normală În care ieșim În oraș. Aproape că nici nu m-am fardat. Ridic privirea și rămân cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un nou acces de râs, mă doare burta de la cât am râs și ajunge să mă uit doar la el și izbucnesc Într-un nou hohot de râs. Îmi curge nasul și n-am nici un șervețel... Va trebui să-mi suflu nasul pe hârtia cu ovarele... — Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă râzând, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai râde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se pare absolut ireproșabil, spune Lissy uimită. De ce zici că... — După care l-a sunat cineva pe mobil. Îmi suflu nasul. Și din momentul ăla abia dacă mi-a mai vorbit. Dispare Întruna să vorbească la telefon și mă lasă singură și când vine Înapoi, conversația e extrem de chinuită și de fără chef, e evident că nu ascultă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
puțin violent. T’ai Chi, poate... Mă privește nesigur. Auzi, vrei să bei ceva ? Ceva care să te calmeze ? Pot să-ți fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adânc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ananas mă fixează câteva clipe În tăcere. Bea un ceai, rostește Într-un final, cu mai puțină convingere. Și... mult noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adânc, de câteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
înseninat, a ieșit în stradă, s-a întors în mai puțin de un minut, s-a îndreptat, ca omul normal care știe exact ce are de făcut, spre locul lui, și-a ridicat frumos scaunul și, șezând, a început să sufle sonor în paharul de sticlă gol, din care tocmai terminase băutura. Credeam că, odată cu căderea serii, satul amuțește. Aseară, la nouă ceasuri trecute, țigara care trebuia să fie ultima pe ziua de azi aproape mă ardea la degete, când aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei, tipul în uniformă pare să aibă o viață monotonă. La apariția mea începu să sufle înveselit în fluierul de alamă, iar un câine albinos prinse a coborî în salturi mari, hiperbolice promontoriul, care de aici pare greu accesibil. Eu plecasem de-a lungul plajei, să caut ghiocii aceia spectaculoși pe care Marea îi aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe care-l observ, o fată cu burta mare, probabil până-n douăzeci de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
slab de-l șuieră vântul ca pe unul hrănit mai mult cu alcool, cu nasul ascuțit aplecat curios spre gură, parcă învie odată cu prima ninsoare, ieșind la șapte dimineața pe stradă în capul gol, cu ghetele de anul trecut și suflând ciudos în gulerul pufoaicei care, umflată de umezeală, îl face să pară mai bine legat. Mătură ce mătură la zăpada care abia a apucat să se-așeze și numai ce-l auzi: Mă duc puțin până-n colț, că-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu vrea să discute subiectul. Ce articol? spune Janice pe un ton total neconvingător. Nu știu despre ce vorbești, draga mea. — Eu... nu citesc reviste, spune Maureen, roșind și ferindu‑și privirea. Abia așteptăm să‑l cunoaștem, zice Angela și suflă un nor de fum. Nu‑i așa, Janice? Mă uit la ea nedumerită - apoi apoi la Janice, care nu îndrăznește să se uite în ochii mei și la Maureen, care se preface că tocmai caută ceva într‑o trusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o mega vedetă și să câștig tone de bani... Și, dup‑aia, brusc, toate astea au dispărut. — Vai, Bex! Suze plânge și ea de‑a binelea. Mă simt atât de groaznic! — Nu e vina ta! Iau un șervețel și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e a celor de la Daily World. — Îi urăsc! zice Suze pe un ton sălbatic. Ar trebui spânzurați și biciuiți. Așa a zis Tarkie. — A, da? zic, după o pauză. Deci... l‑a... văzut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu prea bine. Îmi strâng brațele în jurul meu. De fapt, nu merge în nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vorbă cu tine. — Da, nu e ziua ideală. Aici sunt perfect de acord. Chipul îi e străbătut de un zâmbet amuzat. Dar de unde era să știu că ai de gând s‑o ștergi din țară? Nemernicul de Michael n‑a suflat un cuvânt. Se încruntă. Și n‑am putut să stau cu mâinile în sân și să te las să dispari. Își împinge paharul pe masă absent, de parcă ar căuta ceva, și mă uit la el neliniștită. Ai avut dreptate, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fildeș. E ciudat că pielea mea nu îmbătrânește, a zis mai târziu Doamna Mao. Am fost prin locuri care sunt groaznice pentru pielea oricui, însă pielea mea rămâne neschimbată. Îmi amintesc cum își aprindea țigara, trăgea un fum și apoi sufla fumul în jurul sânilor mei. Precum un bătrân deșucheat, se lăsa apoi pe spate ca să urmărească fumul care se rotea în cercuri în jurul sânilor mei. Aha, zicea el. Aha, făcea el cu ochiul. Aha, râdeam eu, și mă ridicam ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
l-a ajutat să își organizeze activitățile, dar i-a dăruit și trei fii. I s-a oferit ocazia să se dezică de Mao ca să-și salveze viața, însă ea a ales să-l cinstească. Croitoreasa își șterge lacrimile, își suflă nasul și continuă. Zi-zhen s-a căsătorit cu Mao ca să umpe vidul din inima lui. Zi-zhen obișnuia să aibă asupra ei două pistoale. Trăgea cu ambele mâini. Într-o luptă, s-a dus și a capturat o duzină de inamici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
își aprinde o țigară. Treizeci și șase. Sunt prea ocupată. E un pretext obișnuit pentru cele care nu sunt în stare să atragă. Râd. Haide, fă-ți rost de un soț până n-o să fie prea târziu. Un soț? Fairlynn suflă fumul. Apropo, cum e să fii Doamna Mao? Un vis împlinit. Foarte deșteaptă chestie, domnișoară Lan Ping. Nu, tovarășa Jiang Ching. Prea bine, tovarășă Jiang Ching. Lumea e a ta, dacă ai talent, Fairlynn. Uite ce-mi zice soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]