3,864 matches
-
Și, supremă abnegație, preferase să-mi pară ușuratecă, numai să n-am remușcări. Nu-și închipuise că voi pricepe-o imediat. Bineînțeles, nu se putuse jertfi fără ezitări, dar la urmă învinsese. Așa cum mi-o spunea ea odinioară, și la supărare și la bucurii. Așa mică, a fost în stare de un gest mare! Ea, care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare de o hotărâre proprie grandioasă. Poate că a fost ademenită de spațiul de sub ea. Sau, dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Viky rămâne tot timpul drăguță, Ioana apare pe rând frumoasă și urâtă, parcă fizicul ar fi o reflectare a caracterului ei instabil, evoluând intre extreme. Totul depinde de liniștea mai îndelungată sau de oboseala ce o face străvezie. În momentul supărării devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți, iar mișcările sunt fără grații. Dar uneori apare minunată cu profilul ei perfect de statuie greacă, fruntea limpede și mare sub arcurile sprîncenilor, ochii profunzi, dar potoliți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
identică de câte ori mi-am adus aminte de scenă, oricare ar fi fost relațiile dintre noi și câte dezastre veritabile ar fi venit. Acum domnul X a murit, Ioana probabil că a uitat, iar eu transcriu cu aceeași emoție. Pentru multe supărări de ale ei am fost necăjit, cu toate că, mai târziu, când am urît-o, m-am bucurat că s-a întîmplat așa. Acum, când dragostea și ura se succed cu repeziciune și fiecare moment di-feră de celălalt și aceleași fapte de ale
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi fi spus ca băiețașul din Bicaz, din toată inima: "Du-te cu Dumnezeu!" În discuțiile noastre, de multe ori mă contrazic, regret ceva neînsemnat din cele ce au fost, faptele nu mai au valoarea lor, ci le colorez după supărarea în fiecare clipă alta. Începe o conversație cu un "era mai bine dacă..." și susțin un lucru arbitrar, deseori prea complicat, fără să corespundă unei realități posibile. Am satisfacții construind aceste închipuiri, mă simt deseori răzbunat prin ele și mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-ți emoție și evoluția ei, înseamnă să nu mai ai nici un sentiment pur, nealterat de o cercetare migăloasa și inutilă. Ioana e febrilă, grăbită să-și satisfacă dragostea, fără nici o judecată a clipei care va veni, credulă în bucuria sau supărarea momentului și nenorocită de ezitările mele, pe care le găsește drept o dovadă a lipsei de dragoste. În clipele cele mai apropiate de Ioana nu-mi pierd pe tovarășul meu interior, care controlează toate gesturile. Poate asta o face să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi banală. Astfel, clar văd că, cunoscând aces-te note, nimeni n-ar putea să ne cântărească greșelile, să explice care a fost motivul nepotrivirilor dintre noi. Iar eu numai pentru asta scriu. E foarte vanitoasă, și din cauza aceasta prevăd multe supărări viitoare. Tot ce-a fost m-a îndepărtat și mai mult de oameni. Am panici în fața oricărei întrebări, căci îmi pare a fi o indiscreție deghizată. Aici, ascuns în portul acesta, mi se pare c-am scăpat de curiozitatea celorlalți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceeași indiferență ca eu acum. Un mort pentru care te-ai tânguit timp îndelungat, i-ai fost fidel la mormânt, l-ai îngrijit, ai dat slujbe la biserică. Și bucuria revederii, chiar dacă minunea ar fi unică, nu s-ar suprapune supărării de mai înainte. N-ar profita decât vanitatea de a se fi întîmplat așa ceva lângă tine, după cum te-ar amuza să-ți cadă un bolid în curte, numai să nu fie periculos. După câteva zile, înviatul ar reintra normal în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-e frică să o recitesc ca să nu fiu dezamăgit. Și acum, când mi se pare că sunt victima tuturor capriciilor Ioanei și când văd că, oricât de vinovată ar fi, tot eu îi cer iertare, incapabil să prelungesc o supărare prea multă vreme, cred că acea carte a fost un simbol al existenței noastre comune. Pe Ioana am mai văzut-o și înainte de întîlnirea care avea să ne apropie din nou. De trei ori, cu puțin înaintea reîmpăcării. În prima
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Să te porți ca și cum el ar fi un copil? Adică să-l alinți, să-i dai jucării, să te amuzi de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi, te îndrepți la străini, ca să ceri o consolare, iubita mea Ioana e numai o păpușă? - O să te vindecăm, Ioana, vom face tot ce va fi posibil ca să tevindecăm
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nici cel mai mic gest de autoritate, dar Ioana mi-a povestit că a fost toată viața lui un despot, înspăimîntă încă pe oamenii cu care are relații și pe cei mai apropiați chiar ii terorizează. Roza suferă mult din pricina supărărilor lui. Însă am impresia că față de nevastă-sa e foarte supus și, în orice caz, că ea face din el orișice, cu puțină șiretenie. Pe fața doamnei Axente nu se întrevăd de loc urmele unor îndelungi nemulțumiri, dar ai impresia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
despărțiți m-am gândit doar de câteva ori la ea și atunci cu ciudă: aveam convingerea ca ea continuă să surâdă spre toți vecinii, să aibă ochii luminoși și fruntea fără nici o cută, ca cineva care nu cunoaște ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a vindecat complect, și ai și început s-o critici.Ioana spune asta glumind, fără intenții de a-mi face vreun reproș. - Pentru că și Viky redevine ceea ce a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cordial să-i explicați problemele voastre. V-ați înfățișat înaintea lui reprezentându-i pe toți lucrătorii, așa că spuneți liber ce aveți pe suflet. De voi depinde dacă terminăm sau nu această construcție la timp. Vrem să ne spuneți motivele de supărare și insatisfacție pe care le-ați ținut ascunse în inimile voastre până acum. Să începem cu omul care a venit aici primul, cel din dreapta. Vorbește, îl îndemnă Kanbei, pe un ton împăciuitor. Când Kanbei le ceru a doua oară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar m-a asigurat că Hideyoshi nu-mi poartă nici un fel de pică. Mi-a cerut să mă duc la Templul Onjo din Otsu și să mă întâlnesc cu el de Anul Nou. Considerând că nu aveam nici un motiv de supărare față de Hideyoshi, am acceptat să merg. Atât Seniorul Shonyu, cât și Seniorul Gamo m-au încredințat că nu mă va păștea nici un pericol. Se putea spune că tendința lui Nobuo de a crede pe cuvânt orice afla din scris sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înghesuiseră într-un colț și îl batjocoreau fără pic de milă țopăind în jurul lui, strâmbându-se și dând din mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată coada clasei... Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda până la celălalt capăt al gardului, colț cu strada Judecătoriei, mai făceai pe puțin o sută de metri. În curtea școlii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Razza, a fost minunat, trebuie să-mi dai rețeta înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale, bureți și trufe. Sosul era din ricotta topită. Vocea nu trăda supărarea pentru aprecierea grosolană a artei sale culinare, apreciere venită din partea acestei filistine, ci o iubire nedisimulată pentru cei neinstruiți, care îi plăceau tocmai din pricina lipsei de sofisticare pe care o afișau. — Nu mă așteptam să fiu invitată la masă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu în cele din urmă, oftând de supărare, bun nu e, de ce să mint! Iată că ceea ce pățise Maro se repeta acum și mi se întâmpla chiar mie, cu singura diferență că eu nu eram Maro. - Da’ tu cine mă-ta te crezi, Luca Dinulescu? a căzut următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stresul sunt un factor major de creare a acidității în organism. Calciul nu se mai poate fixa atunci. Luând calciu dar neschimbându-ne atitudinea, rămânând negativi, pierdem calciul în continuare. Toxinele apar și ca urmare a unor factori emoționali. Mânia, supărarea afectează ficatul și vezica biliară. Teama, îngrijoarea modifică flora intestinului gros. Alergiile apar de obicei datorită refulării sentimentelor. Proporția ideală ar fi de 70% alimente crude și 30% alimente gătite. Doar cu acest procent de 30% se poate descurca bine
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
rezultate diferite” (cred ca vine de pe la Einstein o formulare de acest fel de fapt). Ei, ce spuneți de asta? Cam așa fac foarte foarte mulți oameni. Ei fac (cam) aceleași lucruri zi de zi, au cam aceleași gânduri și acțiuni (supărare cu șeful, cu vecinul, proces nu știu cu cine, certuri și neiertări în familia proprie chiar, gânduri de ură, lăcomie, invidie, mândrie deșartă și multe altele de acest fel) drept urmare li se și întâmplă cam tot aceleași lucruri. Prima oară
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să iertați și să dați uitării evenimentele neplăcute sau pe cei care v-au greșit ori v-au făcut rău. Trăim într-o lume inperfectă. Când mergeți seara la culcare trebuie să fiți împăcați cu toată lumea, să nu mergeți cu supărarea în dumneavoastră la somn. Nu mâncați între mese. Nu „ronțăiți” tot felul de chestii. Fiecare om este diferit. Unii oameni s-ar descurca perfect cu o singură masă pe zi, iar alții cu mai multe, mergând până la 11 mese/zi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a sprijinit de mine, și am simțit și eu cum mi se taie picioarele, dar apoi m-am mai adunat și i-am spus mamei să nu-i fie frică, acum c-a venit tata n-o să mai fie nici o supărare, la care mama iarăși a spus doar, Dumnezeule, și am auzit-o cum respiră precipitat, între timp gardienii l-au dus pe tata până la podium, dar nu de partea noastră, ci pe partea opusă, s-au oprit la vreo patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu forța ceeace nu li se dăruia, deaceea se auzea vorbindu-se de Montalban ca de un cuib de tâlhari. Supărarea lui Carol Magnul nu a durat însă multă vreme, iar la epoca în care începe povestirea noastră, Rinaldo și frații săi erau din nou în grațiile împăratului și n-au existat cavaleri care să-l slujească cu mai mult zel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aruncând o ochire în juru-i pentru a se bucura de frumusețile locului, a văzut , la umbra unui copac, un cavaler ce părea chinuit de o mare mâhnire. Bradamanta s-a apropiat de el și l-a întrebat care era pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos un scrâșnet ascuțit cu limba și dinții, după care a revenit la starea lui de plictiseală sau supărare sau dezgust Da, mi-a fost suficient să-i arunc o singură privire ca să-mi spun - femeile, sărmanele femei. Ele o încasează întotdeauna. Recunosc că nu aveam nici un chef pentru această întâlnire, mai cu seamă că eram plin de temeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pândea pe Maestru. El a dat pe loc dispoziție și în douăzeci de minute s-a montat pe scenă balconașul. Sergiu a fost surprins, pe urmă indignat de intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în fiecare zi. După jurnale; Donna Iulia era convinsă că pentru ea. Spre seară, Vânătorul a primit ordonanță de la Primărie: în zori trebuia să părăsească târgul! Lupii nu au venit nici peste noapte, toată zarva fusese degeaba. Oamenilor le trecuse supărarea, nu aveau simțăminte prea statornice. Vânătorul se așteptase să fie gonit cu pietre. A doua zi a străbătut târgul de-a lungul. Unii, mai în râs, mai în serios, l-au aplaudat; s-au auzit și fluierături; câțiva i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]