3,733 matches
-
mănăstirii. Voiam să intru în curte, când s-a apropiat un tinerel "spălățel”; credeam că-l interesau aparatele mele de fotografiat, respectiv filmat. Nu. Mi-a cerut "cinci bani, sau mai bine cinci lei”. Era în blugi, cu părul îngrijit. Surprins, întreb pentru ce. "Să iau un suc”. Eram marcat de importanța locurilor în care știam că luptase și clădise o mănăstire Ștefan cel Mare, de aceea, luat prin surprindere (numai la asta nu mă așteptam), nu știam cum să reacționez
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ar trebui să mă obișnuiesc cu faptul și să înțeleg că viață are și rictusuri... Cred că îmi semna, în felul sau inimitabil, încă o dată, o polița în alb. Acum, făcând o largă volută și revenind la prezent, constat, oarecum surprins, dacă-mi e îngăduit, că, în afară excelentului Teatru Național care îi poartă numele, personal, nu văd nimic demn de laudă întreprins în Craiova sau pe plan național pentru cinstirea memoriei acestui mare scriitor. Poate cu excepția ediției de Opere (2002-2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost inte‑ gral de partea opoziției, pentru că așa credeam și cred și acum, că cine e la putere nu trebuie să schimbe regulile jocului din mers. Și Ponta a ținut atunci un discurs foarte bun în engleză. Am fost extrem de surprinsă ce spoială occidentală s-a prins de el, superioară liderilor de dreapta pe care îi știu destul de bine. Am avut revelația faptului că este un om tânăr, ambițios și deștept, ce are numai de câștigat pentru că el în familia aceasta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Insurgența era de altfel la modă În mai toate fabricile și instituțiile românești În acele luni; libertatea, când ea apare cu bruschețea, cu „imprevizibilitatea” lui decembrie ’89 și, mai ales, când națiunea și elitele din toate domeniile sunt ele Însele surprinse, total nepregătite În exercițiul puterii, se instalează În formele anarhice și, uneori abuzive, cum s-a Întâmplat În primele luni și apoi În primii ani de după revoluție. Am refuzat „oferta” lui Călin Căliman, i-am declarat rece că acceptasem deja
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sigur că îl mai văzusem așa că eram cumva intrigat. În plus, ținea în mână un exemplar din primul meu roman, Mai puțin decât zero, ceea ce m-a făcut să mă ridic în picioare și să spun: „Bună“. Băiatul păru aproape surprins că îl băgasem în seamă și total incapabil să mai rostească vreun cuvânt înainte să-i vorbesc din nou. - Ai acolo un roman minunat... - A, da, bună ziua, sper că nu vă deranjez. - Nu, deloc. Vino înăuntru. Privi în altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Își dădu cu spray Hugo Boss pe dosul mâinii, dar nu mirosi. Încă tot nu mă văzuse stând în tocul ușii. - Așa deci, mama nu te lasă să mergi costumat ca un star rap, ai? am zis. Se întoarse brusc, surprins. Apoi își regăsi calmul. - Nu, zise el, îmbufnat. Arăta rușinat, încătușat. Ceva în mine s-a înmuiat. Am mai luat o gură de vin și am intrat în cameră. - Păi ar trebui să ai părul platinat și o nevastă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seama că încercam să mă-mi distrag atenția, că aș fi dorit ca toată povestea asta să nu existe, și îmi spuse cu blândețe: - Domnule Ellis, înțelegeți ce vreau să spun... - Sunt unul dintre suspecți? am întrebat brusc. Kimball păru surprins. - Nu, nu sunteți. Un moment de ușurare care se spulberă rapid. - De unde știți că nu sunt? - În noaptea de întâi iunie erați internat în clinica de dezintoxicare. Iar în noaptea asasinării lui Sandy Wu citeați la facultate... Kimball își consultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lângă piscină să fumeze trabucuri, însă Mark Huntington adusese patru țigări de marijuana gata rulate și înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, m-am pomenit că le aprindeam. Nu eram un fan al marijuanei, dar am fost plăcut surprins, recunoscător pentru apariția ei: restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e dor de tine.“) Când Marta o învelea pe Sarah în pat, fiica lui Jayne mi-a făcut cu mâna de sub plapumă și eu i-am răspuns în același mod, lecuit de ceva („nani-nani“ au fost cuvintele ei), Marta zâmbind surprinsă în timp ce am ieșit cu ea și i-am spus că vom fi „reuniți mâine“, înclinându-mă teatral. (Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin grădină, oprindu-se din când în când să latre spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trepte mai jos de locul în care mă tăvăleam de durere. Apoi câinele începu să ia proporții. Câinele se metamorfoza în altceva. Oasele lui creșteau și începură să-i străpungă pielea. Zgomotele scoase de Victor erau ascuțite, asurzitoare. Câinele arăta surprins în timp ce i se arcuia coloana - iar trupul său se lungi cu vreo treizeci de centimetri. Câinele scoase alt sunet de durere și apoi începu să gâfâie sufocat. Preț de o clipă totul rămase nemișcat, iar eu, plângând, m-am întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să vă cunosc personal; dar am temeritatea să vă spun că vă cunosc sufletește destul de bine (...). Și acum să trec la plăcuta Dv., misivă. Când am deschis scrisoarea și a căzut din ea fotografia italianului lui Șoldănescu, am rămas foarte surprins. Același tablou Îl am și eu, cu foarte puține variații. E În ulei și are 38/29 cm., același cap de expresie În profil doar că mustața la al meu e mai subțire și haina nu are gulerul așa de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muzicală a fost un fel de salată făcută la beție, fără nici o preocupare ca lucrurile să se potrivească. N-am mai văzut ca o orchestră militară să interpreteze cântece patriotice și revoluționare într-o biserică.“ Felicitas Hoppe e atât de surprinsă de ceea ce vede, încât s-a închis în sine, aproape că nu vorbește deloc, iar zâmbetul ei e încolțit de o tristețe abia reținută. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, care a studiat limba rusă, pare, deocamdată, mai optimistă și încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tigrul. Oare Dumnezeu se împarte în două pentru a domni mai bine? Aș fi alungat acest gând răutăcios dacă n-aș fi văzut un alt vorbitor, câteva minute mai târziu, palestinian și ierosolimitan prin naștere, un spirit cultivat și generos, surprins ca și când ar fi căzut din lună aflând din gura acelorași doi rabini că unui evreu ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Mesia"? Intelectual, acesta vorbea graiul rațiunii, voia kibbutz și împărțire egală. Inima, mai ca din popor, a lui Iosua și a lui Iacov. În epocă, Ben Gurion reducea Vechiul Testament la o saga națională, iar Herzl poliglotul ar fi fost foarte surprins, îmi închipui, să vadă ebraica, limbă liturgică, devenind și limba de toate zilele. Ceea ce, la urma urmei, ar face din ateismul născut din Luminile secolului al XVIII-lea o a nu știu câta șiretenie a lui Iahve, sau a lui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îi fac pe manifestanți să dea înapoi. Hei, dumneata de colo, tăcerea voastră e mai rea ca gloanțele lor, mă apostrofează în engleză, cu voce joasă, alături de mine, o fată cu ochi negri, fără voal. Care voi? o întreb eu, surprins. Voi, americanii. Scuzați-mă, eu vin din Europa. Sunt francez. European? E și mai rău, îmi replică ea cu un scurt rânjet sec. Sunteți creștină? o întreb eu zâmbind cât pot mai drăguț. Da, și ce-i cu asta? După
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în mâini Sfânta Evanghelie și slujind și lăudând pe Dumnezeu pentru darul de la Cel Preaînalt și binecuvântând pe țar: „Să trăiască țarul”. În Letopiseț, se mai spune că „a fost atunci bucurie între oameni și la toți domnii dimprejur”, realitate surprinsă și de scrisoarea din Buda, în care se scrie: „Niciodată un comandant n-a fost în așa chip înfrânt”. În Polonia, vestea biruinței lui Ștefan a fost primită cu mare bucurie, ceea ce îl face pe regele Cazimir să dorească și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sacre și nu au continuitate într-un timp al eroilor, sunt acte omenești ce trec odată cu clipa. Iată de ce împăratul are interdicția de a călări animalul mirific: dimensiunea regală nu primește acces la timpul mitic. Împăratul, ca și marii boieri surprinși mai sus, este doar beneficiarul muritor al actelor civilizatoare înfăptuite de fecior. O culme a vijeliei cabaline este surprinsă într-o colindă din MalaiaVîlcea: „Cinci comiși de coamă-l țin,/ Și-alții cinci frâul i-l pun,/ Și-alții cinci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în grabă și după ce m-am spălat în fugă am servit micul dejun oferit de parohie. Am rămas din nou impresionat de ospitalitatea lor mărinimoasă iar când am pus bancnota de 10 euro în cutia de pe masă am rămas plăcut surprins de ceea ce scria pe capacul ei: „Depune aici ceea ce - crezi de cuviință și ia ceea ce ai nevoie”. O astfel de formulare caritabilă nu o voi uita repede. Le-am mulțumit din nou și am ieșit în curtea bisericii. Surpriză neplăcută
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de gazde și pentru un preț convenabil. Acest han se mărește și un excavator tot sapă într-o latură iar câteva mașini cară pământul și piatra în altă parte, sub poala muntelui. Observ zidurile noi ce se ridică și rămân surprins cât de subțiri sunt. Mă întreb ce se întâmplă dacă o persoană mai corpolentă se sprijină de un astfel de zid: riscă să ajungă cu perete cu tot în camera vecină. Probabil este graba de a construi, de a-l
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
înțelege rostul unei astfel de îndeletniciri. La început n-au știut nici părinții, nici colegii de liceu, nici prietenii că scriu. După ce-au aflat și au aflat destul de târziu, când deja numele meu circula prin reviste -, au rămas foarte surprinși: "Cum, Danilov scrie? Noi știam de Liviu Pendefunda, de Bebe Mihăescu și de Cătălin Bordeianu..." Ei erau poeții școlii. Dar, Danilov? Ei bine, și Danilov, spre stupefacția colegilor și profesorilor, se apucase de poezie. Cam așa au fost. Și pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a zis chiar că ați reinventat lirismul. Credeți că trubadurii mai pot fi luați în serios în acest veac schimonosit? După proletcultism, poeți ca Sorescu, Alexandru, Gheorghe și chiar Nichita Stănescu într-o bună măsură, au simțit nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă li se oferea: numai că "fachirismul" verbal, trucurile redescoperite au coborât poezia foarte mult astăzi, cu excepția lui Nichita Stănescu, ei fiind practic niște poeți ilizibili, penibili și plicticoși la maximum. Lirismul nu se reinventează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rolurile istoricului este acela de a surprinde și consemna crâmpeie din trecut, doamna profesor Serinela Pintilie și inimoșii săi elevi sunt autorii unor frumoase pagini de istorie a istoriei. Constantin ARDELEANU În loc de Introducere Deschizând această carte, cititorul se va arăta surprins. Ce îmi transmit aceste rânduri ? Istoria unei fabrici ? O istorie a muncitorimii ? Oare pot ele coexista într-un raționament istoric, specific epocii în care trăiesc ? Răspunsul îl va afla la capătul acestei călătorii. O călătorie imaginară, care începe înainte de Primul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
intensa activitate a Societății Culturale, Sportive și Musicale a personalului Atelierelor C.F.R. Iași - SAI. O demonstrează celebrarea zilei de 24 ianuarie 1944 la Iași, sau o „serbare a zilei temperanței”, organizată în ziua 27 februarie a aceluiași an. Situație simetrică surprinsă și de raportările lunare ale amintitei Asociații, cu detalii despre competițiile sportive la care participau angajații Nicolinei, cărțile achiziționate și citite în cadrul bibliotecii SAI, seratele muzicale etc. În primăvara anului 1944, utilajele fabricii Nicolina au fost „evacuate” la Timișoara, din cauza
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
alea care se impuneau să spui, să..., nu știu ce ! N-am, nu pot să spun că am strigat lozinci, eu am fost, întotdeauna, mai retras, n-am ieșit în față, n-am avut, cum se zice, relații cu oamenii aștia, deși... surprins am fost, că mie mi-o dat drumu’, din uzină, pe timpul lui Ceaușescu, să ies în Vest... S. P.: - Da ?! D. G.: - N-am înțeles unde o fost problema, imediat ce m-au făcut membru de partid, da ! După ce m-au
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]