3,396 matches
-
sărutare.” Prin Anton Pann muza poeziei erotice românești coboară la periferia tîrgului. Trece din iatac În circiumă. Tonul jălalnic capătă, fatal, o notă Înveselitoare. Pasiunea tristaniană (modelul Îndepărtat) pierde sensul unicității și ireversibilității. Pasiunile se Înnoiesc ușor, morțile sînt provizorii, suspinele aduc a desfătare. Anton Pann face, se va vedea deîndată, ca morala să nu lase petrecerii toată libertatea. Deocamdată, lumea petrece În chinurile erosului. Pann trage acum spre partea desfătătoare a lucrurilor: „Chitar’, muz-armonicească PÎnă cînd o să tăcem? PÎnă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strategia retoricii amoroase, Înviorată din cînd În cînd de o fină ironie și de vorbe mai crude: „d-ale nodoroase, ca niște ciomege”... Aici pritocirea (care este o figură a sensibilității morale) lasă loc cîntecului: o figură a abandonării În suspin, a petrecerii În suferință. 26. A venit vorba de mai multe ori pînă acum de retorica amoroasă. În ce constă ea? Denis de Rougemont folosește formula de „rhétorique courtoise”: retorică exaltantă și ferventă, continuarea unui mai vechi misticism al sentimentului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ibovnicului serios. A apărut totuși ceva nou: limbul de foc, anticamera torturii, complicatul laborator al suferinței. Odată cu această voluptate a durerii intră, În poezie, și o fină prefăctorie. O prefăcătorie și o rețea de figuri ale petrecerii În chinuri și suspinuri. Mai este ceva: neparticipînd la cruciade, turniruri, nefiind În genere, oameni de arme, Îndrăgostiții moldo-valahi trebuie să facă dovada bărbăției și devotamentului lor În chip mai puțin spectaculos: prin chinuri fiziologice, umilințe morale și fuga În pustie. Pustia este o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Fapta eroică se consumă pe acest plan mai modest. Însă cu cît decorul este mai sărac, cu atît pasiunea găsește forme mai convingătoare În chinul, umilința și izolarea ei de lume... Apare, astfel În poezie e veritabilă mitologie a plînsului, suspinului, a lacrimilor și a privegherii (insomniei). Trecînd de la acest ritual erotic la retorica propriu-zisă, constatăm că faptele sînt, aici, mai tulburi. Formele de adresare se păstrează, Însă este greu, dacă nu imposibil, să descoperi la Conachi sau la Alecu Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica erosului”: „Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului”. „Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica erosului”: „Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce critica erosului”. „Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profesori sau istorici literari), ci de cititori. Studiul lui Eugen Simion Îi metamorfozează Însă pe toți. Dimineața poeților Îmbracă În aur statuile acestor Întemeietori. Valeriu Cristea SUMAR I. Iendchiță Văcărescu. Dificultatea de a Începe. Neliniștile spiritului Întemeietor. O mitologie a suspinului și a jertfei. Complexul „amărîtă turturea”. Un scenariu erotic și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tîrziu, cerînd prin semne să fie dus înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi, ai să-mi faci un mic servici
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
curgă, pe sub pălărie, o lacrimă în mare: pacificul nu primise nicicînd o comoară mai prețioasă decît această picătură minusculă. Starbuck îl văzu pe bătrîn cum se pleacă, greoi, peste bord și păru că aude în propria-i inimă cinstită imensul suspin izbucnit din miezul acelei seninătăți depline. Avînd grijă să nu-l tulbure și să nu fie observat de Ahab, se apropie totuși de el și rămase acolo. Ahab se întoarse. Ă Starbuck! Ă Da, domnule. Ă O, Starbuck, vîntul e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina intensității ei, această stare de leșin fu de scurtă durată. La oamenii cu suflet mare o singură clipă de durere adîncă poate fi expresia concentrată a tuturor durerilor superficiale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a vibrat, măcar cât de puțin, de mizeriile mulțimii - idealismul. Așadar, din interes de clasă și personal, din "parizianism", din naționalism și din idealism rezultă tendința sa patruzecioptistă. Dar același Alecsandri a fost o fire conservatoare, un patriarhalist - am arătat suspinul său după vremea veche și aș mai putea da dovezi 3 -, a fost un boier epicureu, un disprețuitor al ideilor născute din frământările, nevoile, năzuințele populare și îndrăznețe. A fost un junimist. Aceasta este tendința cealaltă. Când, mai târziu, fiind
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu rugăciunea, cereștile daruri luând, Slavă celui ce ți-a dat ție putere;slavă celui ce te-a încununat pe tine; slavă celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.” „Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile cele dintru adânc, spre însutite ostenele o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Apariția numelui Sfântului Cassian în calendarul ortodox numai în anii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mister din ființa umană. Mi-e frică să nu mor degeaba, și, în orice caz, dacă acest lucru se va întâmpla, aș vrea să nu mor urât, aș vrea să nu horcăie nimic înlăuntrul meu, ci să suspine. Pentru acest suspin mai cred în teatru. "Confesiune" înregistrată de Ileana Popovici 1990 Nesiguranța este acea forță care ne obligă să încercăm Stimate Alexa Visarion, ne întâlnim exact când se împlinesc trei luni de la Revoluție. Nu se poate să nu începem convorbirea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zodia lui Sisif" scenariu după Tragedia antică 1999spectacol cu care s-a efectuat un turneu în Italia. • "Audiență la Caragiale" 2003 • "Îmi voi retrage melancolia" scenariu după volumul de versuri "Donatorul de umbră" de C.Popa • "Stepă...Votcă...și alte suspine" scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național , cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George Enescu" Iași Pe aceași scenă am montat "Piațeta" de Carlo Goldoni și "O noapte furtunoasă" de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
motivul deznădejdii mele (probabil observase dezordinea provocată de scotocirile mele în cufărul siberian, poate că și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze pe patul meu, mi-a ascultat un moment suspinele sacadate, apoi, găsindu-mi palma în întuneric, mi-a strecurat în ea o pietricică zgrunțuroasă. Am strâns-o în mână. Fără să deschid ochii, pe pipăite, am recunoscut „Verdun”-ul. De acum înainte, era al meu. 4 La sfârșitul vacanței
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre pereții glisanți apărea o învălmășeală compactă de oameni speriați. Charlotte, simțind încetineala deznădăjduitoare a gesturilor ei, și-a împins copiii spre deschizătura care se îndepărta încet. Fiul ei s-a cățărat, a apucat cufărul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aplecat deasupra lucrului ei de mână, făcând împunsături mici cu acul, precise și regulate. Am traversat apartamentul, am coborât în oraș. Un fluierat de locomotivă a răsunat în depărtare. Răsunetul lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simțit încă o dată prins în flagrant delict. M-a privit cu atenție, examinându-mi cămașa deschisă la culoare, cu gulerul larg răsfrânt, pantalonul la modă, foarte evazat jos. Apoi, ridicând capul în semn de adio, a plecat. Am scos un suspin de ușurare. Dar, deodată, Pașka s-a întors spre mine și mi-a aruncat cu o voce puțin cam aspră: - Hai, am să-ți arăt ceva! Hai, n-o să-ți pară rău... Dacă s-ar fi oprit să aștepte răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
erau gata să o ucidă și pe ea? Poate. Era primăvară. Noaptea a fost înghețată. Charlotte s-a ghemuit, lipindu-și trupul de spatele animalului. Saigak-ul nu mai mișca. Pielea îi era străbăturtă de frisoane. Respirația șuierătoare îi semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
calcar, de un cenușiu Întunecat, Înalte de circa 1-5 m, peisaj fermecat, parcă lunar, cu umbre intense, accentuând formele bizare ale pietrelor. Rarele ploi Înviorează peisajul de dune și grohotișuri roșiatice, de unde răsar pâlcuri de ierburi și arbuști țepoși. „Doar suspinele și gemetele vântului Întrerup liniștea nepământească din Deșertul Foișoarelor. Toate ingredientele necesare se află aici: o pădure imobilă de pietroaie uriașe pe un tărâm complet lipsit de vegetație; nici un semn de viață sau activitate umană; doar nisipul galben strălucitor, spulberat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
firul de nisip?... De ce, dar, n-ar plânge florile sau nu s-ar bucura și ele cu lacrimi de rouă și de ce codrii nu s-ar tângui cu glasuri de vânt? Și de ce Încă, n-ar geme râurile cu eterne suspinuri de ape?... Și era În ceruri atâta strălucire, pe pământ atâta liniște sfântă!... Și În luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l Însuflețea, munții răsturnați, cu arbori cu tot, Își oglindeau neclintite chipurile lor, până spre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură de crengi aurii". Da, așa ceva se poate întîmpla. Dar nu se întîmplă totdeauna. Există suspine ce nu se transformă în cîntec și pietre în care nu se află deloc aur. Și cum orice sentiment total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un extraordinar creator de imagini”. Eugen Ionescu îi dedică pagini omagiale lui Lovinescu, „cel mai tânăr critic”, dăruit cu „harul de a se mula pe noul tipar al fiecărei generații”, fiind astfel „cel mai puțin vetust”. B. Brezianu recenzează Paradisul suspinelor de Ion Vinea, a cărui temă, „lunecarea prin vis”, ar fi „doar carcasa căreia-i dă un vestmânt fără seamăn”. Articolul lui Octav Șuluțiu despre actul lecturii este mai puțin concludent decât al lui Noica; lectura este văzută ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]