5,048 matches
-
începutul secolului al XXI-lea, și a unei reflecții: pretenția de salvare a ordinii publice prin intermediul acțiunii statului, prin suspendarea legii și prin nerespectarea drepturilor omului, concomitent cu transformarea vieții acestuia în viață nudă. Bibliografie Agamben, Giorgio, Homo sacer. Puterea suverană și viața nudă, traducere de Alexandru Cistelecan, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2006. , Mijloace fără scop. Note despre politică, traducere de Alex Cistelecan, Tact, Cluj-Napoca, 2013. Benjamin, Walter, Iluminări, traducere de Catrinel Pleșu, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002. Derrida, Jacques, Deconstrucția
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
10. 15 Michel Foucault, Biopolitica și medicina socială, traducere de Ciprian Mihali, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2003, p. 69. 16 Agamben, Mijloace fără scop, p. 12. 17 Ibidem, p. 11. 18 Ibidem, p. 80. 19 Giorgio Agamben, Homo sacer. Puterea suverană și viața nudă, traducere de Alexandru Cistelecan, Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2006, p. 63. 20 Ibidem. 21 Derrida, Spectrele lui Marx, p. 31. 22 Michel Foucault, Ce este un autor. Studii și conferințe, traducere de Bogdan Ghiu, Idea Design & Print
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Despre Viața lui Mihai Eminescu și despre cele trei volume (din cele cinci plănuiteă din Opera lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, Vladimir Streinu scrie în ". Cu privire la biografia călinesciană criticul are aprecierile cele mai călduroase. G. Călinescu a avut intuiția suverană a vieții poetului: "Frumusețea este a imaginii concepute prescriptic și acreditată prin talent literar și selectarea expresivă de material istoriografic corespunzător." Exegezei îi găsește în schimb cusururi multiple, unele semnalate nedrept. Descrierea ineditelor eminesciene este socotită, cu suficiență, "simplă rezumare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
lucizi ai marelui dispărut, s-au înscris pe coordonate afectiv-sentimentale cenzurate discret. Edgar Papu: Totul în acest om producea încântare: ținuta lui, trăsăturile lui, gândirea sa atât de frumos vertebrată, umorul său blând de om bun, devotamentul față de prieteni, disprețul suveran față de prostia infatuată, în sfârșit, toată eleganța stenică, încurajatoare pe care ne-o imprima în suflet o asemenea prezență. De aceea, pentru cei ce l-au cunoscut, amintirea lui Vladimir Streinu produce în conștiințe un fel de armonie, ca o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
model trans-individual. în Grecia veche, eleutheria pare să aibă, potrivit etimologiei sale, două dominante semantice. Ea exprimă, pe de o parte, ideea de alegere pusă în relație cu voința. în limitele condiției umane și ale legilor cetății, voința omului e suverană, neconstrînsă, nestînjenită în opțiunile ei. Libertatea revine la a merge unde vrei (Sofocle, în Antigona, versurile 444-445 ; Epictet, Lucrețiu), la a-ți orîndui propriul fel de viață, după cum îți e pe plac, cel puțin în regimul democratic (Republica, 557b și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
praguri mobilizatoare ale unei nesfîrșite transcenderi. Autorii creștini au folosit numeroase imagini simbolice pentru a caracteriza trăsăturile acestei libertăți : a) faptul că ea reprezintă o individ în totalitatea lui, identificînd interesele diferitelor lui aspecte, numai ele sînt cu adevărat autonome, suverane, neavînd de dat seamă nici unei instanțe străine, exterioare. depășire de sine a umanului prin adeziunea la Principiul lui infinit ; b) faptul că Principiul este cel care își manifestă în om libertatea și îl face capabil de ea ; c) faptul că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a laicizat dinamica istoriei, politica i-a legiferat autonomia față de transcendent, iar științele aplicate și tehnologia au accelerat această dinamică prin rezultatele lor. Toată umanitatea trebuia să ajungă la o civilizație de tip occidental modern, în care rațiunea omului e suverană, în care omul e pe deplin în stare să aibă grijă de destinul lui. Dogma privind evoluția liniară a istoriei se regăsește pînă tîrziu, în teoriile secularizării atottriumfătoare, care au fost puse în chestiune abia spre sfîrșitul secolului trecut. Totuși
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
noastre pluraliste. Dar acest prestigiu e pus astăzi la dispoziția subiectului uman. Individului îi este recunoscut dreptul de a-și forma singur o concepție (eventual coerentă) despre lume, de a produce o reprezentare unitară a realului, de a fi athanorul suveran de elaborare a sensurilor. Prestigiul unității rămîne un dat atît de natural, încît individul de oriunde și oricînd nu se poate împiedica să nu se comporte ca un centru : să observe și să judece realul ca și cum ar fi în centrul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a dezobișnuit să o portretizăm recurgînd la analogii directe, care să o învestească cu atributele magnificenței, forței, dominației, legii. Luînd această stare de fapt ca pe un material simbolic, am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și totodată prezent în interiorul ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează totodată din polul perfecțiunii sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe tine însuți pentru a răbda alteritatea străină, incomodă sau adversă. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Commonwealth / 167 3.2.1. Contractul social / 169 3.2.2. Rolul proprietății în construcția socială / 180 3.3. Starea naturală comercială / 185 Capitolul 4. Teoria suveranității limitate / 201 4.1. Libertate și comunitate politică / 201 4.1.1. Poporul suveran / 207 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului / 213 4.2.1. Principiul separării și ierarhiei puterilor / 214 4.2.2. Critica puterii absolute arbitrare / 224 4.3. Obligația politică drept obligație morală / 235 4.3.1. Problema obligației la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întrucât John Locke nu poate fi studiat fără o trecere prealabilă prin gândirea politică a lui Hobbes, pentru că acesta i-a dat replici concepției lui Hobbes pe mai multe teme: motivul ieșirii din starea naturală, condițiile stării civile, statutul puterii suverane ș.a. Între cei doi s-au scurs ani, s-au petrecut evenimente, au avut avut loc dispute teoretice și au mai apărut lucrări importante (dacă ar fi să ne referim doar la lucrarea lui Pufendorf, De jure naturae et gentium
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lucrarea lui Pufendorf, De jure naturae et gentium). Dacă Hobbes a reușit să pună individul la adăpost de violența semenilor lui, Locke va face un pas mai departe și va reuși să pună individul la adăpost și de violența puterii suverane. Răspunsurile pe care le dau cei doi evenimentelor politice în care s-au implicat vor sta la baza unei concepții coerente prezentă și astăzi în toate ideologiile particulare apărute după Revoluția franceză. Și în al doilea capitol, dedicat "conceptului whig
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
au devenit bunurile simbolice ale unei lumi și, mai mult decât atât, au devenit mărcile prin care această lume este recunoscută. Prin ce se prezintă astăzi omul occidental? Prin conceptele și valorile democrației liberale. Occidentalul știe că nu datorează puterii suverane viața, libertatea și posesiunile, pentru că acestea îi sunt date de la natură. De când și de unde știe occidentalul acest lucru? De la gânditorii moderni și mai ales de la John Locke. Prin judicioasa exploatare teroretică a ideii de "stare naturală", filosoful l-a scos
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acestea îi sunt date de la natură. De când și de unde știe occidentalul acest lucru? De la gânditorii moderni și mai ales de la John Locke. Prin judicioasa exploatare teroretică a ideii de "stare naturală", filosoful l-a scos pe individ de sub tirania puterii suverane. Mai întâi, la nivel teoretic. Cu timpul, succesul politic al concepției lui, garanția faptului că ceea ce a fost acceptat la nivel teoretic este aplicat, a constat în cuprinderea pilonilor conceptuali ai concepției sale (viață, libertate, proprietate) în Declarația drepturilor omului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ce s-ar fi întâmplat dacă Hobbes s-ar fi ocupat doar de studiul matematicilor, iar Locke ar fi scris doar Eseu asupra intelectului omenesc? Cum ar fi arătat Europa astăzi? Ar fi putut gândi clericii altă legitimare a puterii suverane decât puterea divină? Ar fi putut regii să ceară legitimarea lor democratică? Mă îndoiesc. "Înapoi la Kant!" s-a strigat ca reacție la materialismul și pragmatismul apărute în urmă cu peste un secol; "înapoi la Locke" ar trebui strigat în fața
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ne reaminti faptul că libertatea nu a crescut în Europa în mod natural, ci a fost instituită cu mari eforturi ca lege naturală, că proprietatea nu este un păcat sau "un moft", ci o extensie a ființei umane, că puterea suverană nu dă nici viață, nici libertate, nici proprietate, ci este obligată să garanteze toate acestea. Aceste valori ce legitimează politicile publice conturează normalitatea vieții, în care occidentalii au sentimentul că toate sunt la locul lor. Însă această normalitate are nevoie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fiecăruia. Hobbes a respins ideea aristotelică potrivit căreia dreptatea și nedreptatea sunt facultăți ale sufletului, căci, dacă ar fi așa, ele s-ar găsi și la un om izolat. Experiența ne arată că ori de câte ori oamenii acționează în absența unei puteri suverane care să le impună limite, se instaurează anarhia și fiecare își urmează propriul interes, orice acțiune comună fiind imposibilă. Această observație l-a condus pe Hobbes la o viziune pesimistă asupra naturii umane. El a văzut omul natural ca pe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a fost deloc un partizan al suveranității populare. Pentru el, actul primitiv ce dă naștere societății civile este un contract doar între membrii mulțimii care se angajează unii față de ceilalți să nu opună rezistență persoanei sau persoanelor investite cu autoritate suverană. Acest contract reciproc nu poate angaja cu nimic suveranul. Prin promisiunea de a nu opune rezistență, oamenii fac din voința puterii suverane voința lor proprie. Nu există nici limitare a suveranității, nici drept natural de rebeliune, în sistemul lui Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
membrii mulțimii care se angajează unii față de ceilalți să nu opună rezistență persoanei sau persoanelor investite cu autoritate suverană. Acest contract reciproc nu poate angaja cu nimic suveranul. Prin promisiunea de a nu opune rezistență, oamenii fac din voința puterii suverane voința lor proprie. Nu există nici limitare a suveranității, nici drept natural de rebeliune, în sistemul lui Hobbes. Supușii au numai acele drepturi naturale care au devenit drepturi legale garantate de suveran, ei au renunțat la celelalte. Suveranul este singurul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
au constituit din destrămarea monarhiilor în mod artificial"56. Posibilitatea unei monarhii limitate este exclusă aici; se afirmă că dreptul de suveranitate aparține doar monarhului și că orice promisiune sau pact care l-ar putea împiedica să-și exercite puterea suverană este nul57. În Elements of Law și în Leviathan Hobbes va admite posibilitatea unei monarhii limitate, cum este monarhia electivă în care regii pot fi aleși, ceea ce înseamnă că "nu au puterea suverană în proprietate, ci doar în uz"58
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ar putea împiedica să-și exercite puterea suverană este nul57. În Elements of Law și în Leviathan Hobbes va admite posibilitatea unei monarhii limitate, cum este monarhia electivă în care regii pot fi aleși, ceea ce înseamnă că "nu au puterea suverană în proprietate, ci doar în uz"58 pentru o perioadă de timp. În acest tip de suveranitate poporul păstrează dreptul de a se constitui în adunări și de a cere regelui socoteală pentru deciziile luate 59. Dar tipul acesta de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în uz"58 pentru o perioadă de timp. În acest tip de suveranitate poporul păstrează dreptul de a se constitui în adunări și de a cere regelui socoteală pentru deciziile luate 59. Dar tipul acesta de ministeriat delegat de către poporul suveran nu este considerat o monarhie veritabilă. Deplasarea cea mai importantă operată de Leviathan constă în modalitatea de justificare a monarhiei. Inițial Hobbes considerase, în De cive, că monarhia și statul natural, fie patriarhal, fie despotic, erau unul și același lucru
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și el un argument ad hominem, spunând că reîntoarcerea lui Hobbes în Anglia cromwelliană (în timp ce Bramhall era încă în exil) demonstra de la sine spiritul subversiv și revoluționar al filosofiei sale. Teoria lui Hobbes despre suveranitatea prin cucerire sugera că este suveran cel care deține suveranitatea de facto, iar asta constituia cea mai serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Altfel spus, Locke consideră că legea naturală ne obligă, iar această obligație rămâne în armonie cu scopurile noastre 50. În Al doilea tratat se va afirma că toți oamenii sunt "opera unui omnipotent și infinit creator înțelept, servitorii unui stăpân suveran, trimiși în lume din voința și din interesul său, [și că ei] pot trăi atâta cât Îi face Lui plăcere, nu altora, pentru că-i aparțin, fiind creația Lui"51. Aceasta înseamnă că, la fel ca la Hobbes, oamenii sunt obligați
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]