3,688 matches
-
Atunci să duci și capra în casă. Și să vii să-mi dai de știre cum merge. Hm! Bine. Am să viu. Năcăjitul urmează porunca țadicului. Pe urmă, după douăzeci și patru de ceasuri, vine cu fața mai prelungă, scărpinându-se la tâmplă, subt zulufi. Ei? acuma cum o duceți? Rău, țadic, foarte rău! Vai de capul nostru. Mai rău nici nu se poate. Așa să trăiască dușmanii! Cum se poate? Atunci nu rămâne decât să te întorci cu mare grabă acasă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pedeapsă? Acuma nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de năcăjit și de înghesuit. Vai și iar vai! Rabinul stă cu un deget la tâmplă și cugetă. Pe urmă zice: Știi ce, omule? Dumnezeu ne-a lumina mai bine dacă așa va fi voia lui. Până atunci, eu te sfătuiesc să mai încerci ceva. Du-te acasă și scoate cucoșul afară. Așa am să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai valorează mare lucru, adică „prea multă gălăgie pentru nimica-mare...” În cei douăzeci de ani scurși între primul și al doilea război mondial, guvernele românești n-au încetat să pună bilateral și internațional problema retrocedării. Deși cu arma sovietică la tâmplă, în anii ’60-’80, guvernanții de la București au înfruntat pe mai marii de la Moscova cerând retrocedarea tezaurului. Din ’90 încoace, nu s-ar putea spune că guvernele românești nu s-au preocupat de repunerea în dezbatere bilaterală și internațională a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
o senzație de neglijență și lejeritate în gesturile și atitudinile sale"! Citind aceste rânduri mă întrebam cam cum ar fi arătat Che în costum Armani, cu cămașă și cravată Hugo Boss, parfumat cu Agua di Gio și cu degetul la tâmplă rostind clasica formula "To be or not to be"!). Presa uruguayană de dreapta avea să-l "mitralieze" pe tânărul ministru cubanez abia împlinise 33 de ani deși acesta reușise să adune, la 17 august, la o conferință pe teme economice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-l prind pe Rollins acasă.” Era mult de mers. Rollins era În fața casei lui și Își plimba dogul norvegian. Era un tip bine făcut, de vîrsta mea, chipeș, cu trăsături pronunțate și cu un păr negru, sîrmos, ușor Încărunțit la tîmple. Purta un sacou sport scump, pantaloni de percal și o scurtă de velur. Ne știam de treizeci de ani. Rollins mi-a ascultat povestea din seara precedentă. - O să te-alegi cu creierii zburați tot umblînd cu pistolul ăla, a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tăiaseră acei copaci centenari, lăsând, ca de obicei, tulpinile ca mărturie a barbariei lor. Era o jale. Cu această tristă impresie am trecut poarta. Un călugăr ne servi de cornac. Cele două biserici, puțin interesante doar prin câteva morminte cunoscute; tâmpla din cea mai veche, în parte frumoasă, și mai ales două policandre mici de argint. Starițul, mai mult negustor decât monah, făcea comerț cu oi, porci, albine și, ce ne plăcu mai mult, cu pomi roditori și trandafiri de varietăți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pur și simplu a zbughit-o din cabinet, alături de tata. Au ieșit alergând din clădirea dispensarului. Aveau aerul unor adolescenți care tocmai făcuseră o poznă. Tata era nițel ridicol în rolul acesta de june, el, care avea păr alb la tâmple. În stradă, doctorița s-a oprit și i-a întins tatei mâna, recomandându-se în glumă și serios: -Irina. -Valeriu, s-a prins tata în jocul ei. -Uite ce-am hotărât, Valeriu: să-mi faci o vizită. Tata a remarcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceasta îl îngrozea, îl scotea din minți pe fratele meu. Numai că, avea să constate curând Vlad, dracul nu mai era așa de negru. Ceva se petrecuse cu tovarășul Cameniță, acesta se schimbase, se mai cizelase, părul îi albise la tâmple, îi dispăruseră acea furie, acea cruzime de animal, acum în ochii lui mai puteai zări câte ceva, ceva ce uneori semăna cu îndoiala, cu golul fără margini, acum pe obrazul lui mai răsărea câte un zâmbet cu o licărire de omenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cu tâmple albe și... nepoți, Ne-am adunat iarăși la scoala, Câți am ramas dintre noi toți, Căci timpul trece și doboară... Prin ani, am-dus cu noi-n lume, Păstrând în minte că un dar, Al școlii noastre vechi renume, De unde am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93287]
-
acte”- a strigat procurorul și a primit 12 ani închisoare. Eu am primit doi ani. Despărțit de ceilalți am lucrat la dreptul comun. Aici am fost bătut de Directorul Petru Goiciu ca „slugă al popilor”. La al doilea pumn la tâmplă mi-am pierdut cunoștința; m-a apucat de guler și nu știu cât a mai dat; mi-a mișcat oasele la craniu; simțeam săgetături când mișcam capul. În februarie 1951 - via Văcărești - am ajuns la Spanțov, lângă Oltenița și de aici la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fiindcă atunci când și-o scot, și-arată creierul. și până în ziua de azi obișnuiesc să-mi plec privirile atunci când cineva ridică pălăria. Nu te uita, ca să nu vezi prea mult! Nu mi-aș cumpăra niciodată o pălărie cu căptușeala albă, tâmplele-mi zvâcnesc la gândul că în fața căptușelii capul nu poate ascunde nimic, este fără secrete pentru orice pălărie. Oricât aș spune toate astea și-aș aminti de cais ori de mătasea albă din pălării, n-am cum săexplic în cuvinte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-nvăț ungurește în timp ce juca șah. Cumnatul bunicului, tâmplarul, purta un halat de lucru, iar halatul ăsta era cu totul din rumeguș- doar ce mai zăreai pe la subțiori un petec de pânză maro. și purta o bască de rumeguș, și-avea tâmplele și urechile de rumeguș, și o mustață groasă tot de rumeguș. Făcea mobilă, podele, uși, ferestre, cărucioare de copii pe care le puteai închide trăgând un rulou de lemn, mai făcea mici obiecte cum ar fi umerașe, tocătoare, linguri de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul acesta de a rima făcea să-ți zvâcnească răsuflarea în cutia tâmplelor. Poeziile lor m-au subjugat, le știam pe de rost cu zecile, fără să le fi învățat vreodată dinadins. Ele priveau îndeaproape viața mea, da, asta era, îmi vorbeau și se învățau pe de rost de la sine. Îmi plăceau atât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
două ori în toți acei ani am așezat un scaun la perete, m-am suit pe el și mi-am plimbat degetele peste Cheie. Voiam să verific dacă sub lacul ei era cu adevărat numai din lemn. Îmi simțeam zvâcnind tâmplele, pulsul și inima până în vârful degetelor de la picioare. În cameră liniștea zvâcnea și ea, iar Cheia era la pipăit precum pielea unor cățeluși cărora inima le bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Suntem mai vârstnici cu o vreme, Ne-am prins la tâmple ghiocei, Am adunat și ani și... lene, Avem acum... și nepoței... Suntem mai vârstnici cu... un ceas, Măi ucigași cu inc-o floare, Din câți am fost, câți am ramas, Să râdem azi, cântând sub soare! Colegi, e ceas de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Curelaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93334]
-
terminat la egalitate. Aparat pentru ștergerea ridurilor la bărbați (și chiar la femei): o mică sferă foarte fină, din fire foarte fine, care e trecută peste obraz cu ajutorul unui ac; după ce îndreaptă trăsăturile și cutele feței, aparatul rămâne la nivelul tâmplei. Urmele operației sunt imperceptibile, „chiar dacă pacientul e chel” - precizează prospectul. I-am privit încordat cum sfâșie fiecare rând, lătrând scurt și mârâind îndelung. Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bietul și marele ticălos care într-o cameră de aici, chiar aceea cu fereastra la care v-ați oprit, a primit știrea că Babel a fost arestat și el n-a mișcat un deget, nu și-a pus revolverul la tâmplă, îngenuncheați pentru Levinson al lui Fadeev, pentru Înfrângerea lui Fadeev, e cât Espoir-ul lui Malraux, Levinson n-ar fi ocupat Praga... sunt singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lapte și iaurt sau capacele de butelii numerotate și înșiruite cu zile înainte? În paralel cu aceste umilințe cotidiene, scribii rușinii se afundau în mocirla laudelor nefondate. Oare chiar erau orbi la aceste realități, oare li se punea pistolul la tâmplă ca să laude Conducătorul și partidul în acele vremuri de restriște? Putem răspunde că nu. Ei o făceau din cel mai abject oportunism. Unii magistrați care astăzi pozează în mari democrați ar trebui să-și aducă aminte de anchetele la care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Omagiu tovarășului Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 408) „Aceasta-i patria: izvor de imn Cântat cu-nflăcărarea unei ginte Ce din trecut și până-n comunism Un liber drum din vrerea ei și-aprinde. Aceasta-i Patria: un dor lucid, Tâmpla de vis a omului prin care Toți ne simțim o țară și-un partid, O unică ființă luptătoare.“ („Aceasta-i patria“, Scînteia, 7 decembrie 1977) „În tonul grav al poemelor eminesciene, dedicate ființei, civilizației și vitejiei acestui neam, trebuie citite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
socialiste, revoluționare. Materialismul întemeiază și dezvoltă încrederea optimistă în forțele transformatoare și în capacitățile de cunoaștere ale oamenilor, făuritori conștienți ai propriei lor istorii.“ (Era socialistă, nr. 20, octombrie 1976) TUDOR Corneliu Vadim „Și multe zăpezi l-au albit pe tâmple Și-atâtea adânci nedreptăți l-au durut Tăind pentru noi pârtii largi către viață El steagul de foc tot mai sus l-a ținut Astfel și-a urmat Ceaușescu destinul Cu-o dragoste vie de oameni în piept Astfel nu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
naștere la locul cel mai de preț printre sărbătorile noastre de peste an. Scriitorii, cu simțul lor adânc pentru ce a fost, ce este și ce trebuie să fie poporul din care cresc, au înțeles de la bun început să-și lipească tâmpla de gândul acesta măreț, să lucreze în sufletul maselor largi pentru ridicarea unui monument.“ („Cinstind un om, sărbătorim o țară“, Luceafărul, 30 ianuarie 1988) GHECIU Radu, critic muzical „În acest sens, poate că nu va fi niciodată îndeajuns prețuit rolul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în întregul proces de urbanizare, în conturarea zonelor reprezentative ale orașelor noastre.“ („Valorile simplității și ale optimismului colectiv“, Scînteia, 7 octombrie 1984) LILĂ Ion „I se închină munții, i se închină câmpiile, El este conducătorul înțelept al cetății. Sub lumina tâmplei sale, Patria stă întreagă, neprihănită. El transformă Corăbiile visului în realitate. Istoria noastră nu a mai trăit un asemenea timp fericit Timp comunist, suind spirale înalte de flori roșii. Ne scriem sufletul în trei cuvinte: Partidul, Ceaușescu, România!“ („Omagiu“, Săptămîna
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
România literară, 20 iulie 1972) LUPȘANU Marin „Oameni simpli care vă câștigați sincer pâinea zilnică v-ați gândit în clipele voastre de fericire la câtă tensiune poate trece prin inimă primului nostru bărbat politic? Dacă nu ridicați-vă mâna la tâmplă și veți simți șiroind grijile patriei. A fi la cârma țării înseamnă a avea gravate pe chip nopțile ei de nesomn în așa fel încât în funcție de rotația vieții noastre să fie văzute și din trecut, și din viitor, a fi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
circuitul de valori al artei universale, dă chezășie îndeplinirii acestor nobile scopuri.“ (Arta, 11/1977) PORUMBARU Simache „Poetul, dacă urcă această treaptă sfântă Pe brațe de luceafăr, cu ochii în fântâni, Partidul viu e-ntr-însul, chiar dacă nu cuvântă Lumina poeziei sub tâmple de bătrâni.“ („Poetul și partidul“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 12 decembrie 1982) PREDA Dumitru „Iulie 1989. Anotimp al rodniciei muncii și pământului românesc. O țară - România - și poporul ei - poporul român - făuresc cu demnitate, în deplină independență istoria
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în documentări, să vadă tot ce se realizează în zeci de puncte de muncă de pe harta țării, și mai ales să cunoască conștiința acelora care le realizează: adică oamenii de azi.“ (Teatrul, decembrie 1972) ȘTIRBU Constantin „Țară spun și-n tâmplă îmi zvâcnește Albă nesfârșirea cât exist Și înalt deasupra mea rotește Dinspre zori drapelul comunist.“ („Țării“, Familia, decembrie 1972) TĂNASE Al. „Ctitorii României moderne, cu sabia sau plugul, cu mistria sau condeiul, cu întreaga putere a gândului și a simțirii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]