3,451 matches
-
să-l fi ucis și pe Juma. Cred că deja mergi prea departe. Știi bine că Juma e prietenul tău. — Nu mai e. — Nu-i nevoie să-i spui și lui asta. — Știe deja. Cred că-l judeci greșit, spuse taică-său și Încheiară discuția. Și apoi, cînd, după toate cele Întîmplate, ajunseseră Înapoi În siguranță, cu colți cu tot, și aceștia erau proptiți, cu vîrfurile atingîndu-se Între ele, de zidul colibei din nămol și crengifiind atît de mari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu colți cu tot, și aceștia erau proptiți, cu vîrfurile atingîndu-se Între ele, de zidul colibei din nămol și crengifiind atît de mari și de groși Încît oamenilor nu le venea să creadă nici cînd Îi atingeau, și nimeni, nici măcar taică-său, nu putea ajunge la locul În care colții se curbau Înspre vîrfuri, cînd el, Juma și cu taică-său se Întorseseră ca niște eroi, iar Kiboera cîinele unui erou, și eroi erau și bărbații care căraseră colții, eroi cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crengifiind atît de mari și de groși Încît oamenilor nu le venea să creadă nici cînd Îi atingeau, și nimeni, nici măcar taică-său, nu putea ajunge la locul În care colții se curbau Înspre vîrfuri, cînd el, Juma și cu taică-său se Întorseseră ca niște eroi, iar Kiboera cîinele unui erou, și eroi erau și bărbații care căraseră colții, eroi cam băuți deja și gata să bea mai mult, atunci Îi spusese taică-său: — Davey, vrei să ne ÎmpăcĂm? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înspre vîrfuri, cînd el, Juma și cu taică-său se Întorseseră ca niște eroi, iar Kiboera cîinele unui erou, și eroi erau și bărbații care căraseră colții, eroi cam băuți deja și gata să bea mai mult, atunci Îi spusese taică-său: — Davey, vrei să ne ÎmpăcĂm? — Da, bine, spuse David, pentru că știa că de aici avea să Înceapă povestea cu a nu mai spune nimănui nimic. — Îmi pare atît de bine. Așa e mult mai simplu și mai bine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu trenul reprezintă primele patru capitole ale unui roman lardnerian, rămas fărĂ titlu și neterminat. Aceste fragmente pot fi citite ca o povestire În spiritul celor ca Cincizeci de bătrîne sau Campionul. Un drum cu trenul CÎnd m-a atins taică-meu, m-am trezit. Stătea În picioare lîngă pat, În Întuneric. Am simțit cînd a pus mîna pe mine, și-n capul meu eram treaz de-a binelea, vedeam și simțeam lucruri, dar restul corpului era adormit. — Jimmy, spuse, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scaun, spuse tata. Pune-ți și șosetele și pe urmă Încalță-te. După care ieși din cameră. Mi-era frig și era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum Îmi dădeau o senzație neplăcută. Taică-meu se Întoarse-n cameră și se așeză pe pat: — Te strîng pantofii? — Nu, mă ciupesc. — Ei, dacă nu curge, pică - Împinge picioru’ și Încalță-te. — Asta fac. — O să luăm alți pantofi. Nu-i o chestie de principiu, e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
voiam s-o țin minte și să-mi iau rămas-bun. În colț era mașina de gătit, ruginită, și capacul boilerului era rupt pe jumătate. Deasupra aragazului, agățat de marginea unui raft, era un ștergător de vase cu mîner de lemn. Taică-meu a aruncat odată cu el după un liliac. După aia l-a lăsat acolo, ca să-și aducă aminte să cumpere altul, și cred că pînĂ la urmă l-a lăsat doar ca să-i aducă aminte de liliac. Am prins liliacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
casei, și din nou la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi Încuie ușa. Începui să cobor scara. — Jimmy, spuse tata, cum e acolo, pe acoperiș? — Cobor acum. — Întoarce-te. Urc și eu puțin. Începu să urce foarte Încet, cu grijă. Se uită Împrejur, așa cum făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-te. Urc și eu puțin. Începu să urce foarte Încet, cu grijă. Se uită Împrejur, așa cum făcusem și eu. — Nici eu n-aș vrea să plec, spuse. PĂi și de ce trebuie să plecăm? Nu știu. Dar trebuie. Apoi coborîrĂm și taică-meu duse scara În magazie. Am dus toate lucrurile pe doc. Barca cu motor era prinsă dincolo de el. Husa, motorul, scaunele, toate erau ude de rouă. Am dat husa la o parte și am șters scaunele cu o cîrpă. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dai o țigară? Îl Întrebă pe tata cel care ne făcuse cu ochiul, privindu-ne peste umărul celui de care era legat. BĂrbatul cu gîtul gros se-ntoarse și se uită la noi. Cel care ne făcuse cu ochiul zîmbi. Taică-meu scoase un pachet de țigări. — Vrei să-i dai o țigară? Întrebă cel cu gîtul gros. Tata Întinse pachetul. — I-o dau eu, spuse paznicul. Luă pachetul cu mîna liberă, Îl strînse, după care și-l puse În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nici n-a Încercat măcar să scape. Nu, n-a Încercat. — Da’ detectivu’ Ăla tot i-a servit porția lui. Ai văzut, doctore? — Da. — Bietu’ fraier. Podeaua spălată era umedă și curată. Ne-am Întors la locurile noastre, În celălalt vagon. Taică-meu stătea pe canapea fărĂ să zică nimic și eu mă-ntrebam la ce se gîndește. — Ei, Jimmy, spuse după o vreme. — Da, ce e? — Acum ce zici de toată povestea asta? Nu mai știu ce să zic. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zis, după care a Închis valiza și a băgat-o Înapoi sub pat. Pe urmă m-a Întrebat dacă mi-am scos pantofii pe hol. — Nu, i-am zis. Erau În plasă și m-am ridicat să-i iau, dar taică-meu a dat de ei și i-a scos pe culoar. După aia a tras jaluzelele. — Nu vă culcați, domnule? l-a Întrebat hamalul. — Nu. O să mai citesc puțin la toaletă. — Bine, domnule. Era bine, cum mă băgasem Între cearceafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă Întrebă. — Mai nimic. — Da’ știu că te uiți atent. Nu i-am zis nimic, dar mă bucuram că se trezise. A rămas cu picioarele pe scaun, Însă și-a Îndreptat chipiul. — BĂrbatul Ăla care a stat să citească e taică-tău? — Da. — Da’ știu că ține la băutură. — Da, e un băutor zdravăn. — Chiar că e. Exact cum zici, un băutor zdravăn. N-am răspuns nimic. Am băut și eu vreo două pahare cu el. Și știu că la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
arăți cînd ai chef și dacă te Încurci pe undeva, Întreabă-mă, Îi spuse tatăl său. Și scrie despre ceva ce știi. — Așa fac. — N-aș vrea să stau pe capul tău, știi, să-ți suflu-n ceafă, Îi spuse taică-său. Dar dacă vrei, pot să-ți fac un set de exerciții legate de lucruri pe care le știm amîndoi. Ar fi bune ca antrenament. Cred că mă descurc bine. Atunci nu-mi arăta decît cînd o să vrei. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar fi plăcut să facem asta Împreună. Dar astea-s exerciții ușoare. Poate nu erau neapărat cele mai potrivite. Putem să ne gîndim la altele. — Poate că-i mai bine să continui cum am Început cu povestirea aia. — Sigur, spuse taică-său. „Eu nu scriam așa de bine la vîrsta lui“, se gîndi tatăl. „Nici nu știu pe altcineva care s-o fi făcut-o. Dar, pe de altă parte, nu știu pe cineva care să fi tras la zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
expresie Întipărită pe chip, fărĂ să reacționeze cumva În fața aplauzelor, spunînd doar „mulțumesc“ cu vocea aia răgușită și ciudată dacă vreun profesionist Îi spunea: „Ai tras frumos, Stevie“. Își lăsa arma În rastel, apoi aștepta să vadă cum trage și taică-său, după care se duceau amîndoi la un bar În aer liber. — Papa, pot să beau o cola? — Mai bine n-ai bea mai mult de jumate. — Bine. Îmi pare rău c-am fost așa de Încet. Nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la cușcă. În timp ce băiatul se Îndrepta spre pavilion, unul din concurenții locali Îi spuse: — Ei, Stevie, hai că Ăsta a fost ușurel. BĂiatul a dat din cap și și-a agățat arma. Se uită pe tabela de marcaj. PÎnă la taică-său mai erau patru concurenți. Se duse să-l caute. — Ți-ai recăpĂtat viteza, Îi spuse tatăl. — Am auzit ușa. Nu vreau să te zăpĂcesc, papa. Știu că tu le auzi pe toate. Însă numărul doi se aude de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
două ori mai tare. Ar trebui s-o ungă. Cred că nu s-a prins nimeni Încă. — Întotdeauna mă iau după sunetul ușii. — Așa e. Da’ dacă se aude foarte tare, e aia din stînga. Dacă-i tare, e stînga. Taică-său n-a nimerit o pasăre din cușca cu numărul doi timp de trei runde. Și cînd l-a nimerit n-a auzit ușa, așa că l-a lovit abia cu al doilea glonț, la o distanță foarte mare, abia lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
incredibil pe care-l avea, băiatul n-ajunsese să tragă așa cum trăgea de capul lui, fărĂ să fie Învățat și disciplinat. Acum părea că uitase cu totul de cum stă treaba cu antrenamentul. Uitase cum, atunci cînd nu nimerea vreo pasăre, taică-său Îi scotea cămașa și Îi arăta vînĂtaia de pe braț care demonstra că nu-și fixase bine patul puștii. Reparase asta obligîndu-l să se uite mereu În spate, să vadă dacă și-a fixat bine patul pe umăr Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
După care a ajuns la nouă din zece - a rămas un timp la nivelul Ăsta, după care a trecut direct la douăzeci din douăzeci și de atunci totul depinsese de norocul care pînĂ la urmă face diferența Între pușcașii perfecți. Taică-său n-a mai văzut vreodată o a doua povestire de la el. PÎnă cînd s-a terminat vacanța n-a reușit s-o termine cum trebuie. Zicea că vrea s-o scrie cît poate de bine Înainte să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înainte să i-o arate. Imediat ce Îi ieșea cum trebuie o să i-o trimită. Spunea că fusese una dintre cele mai frumoase vacanțe pe care le-a avut și era fericit că citise atîtea cărți bune și-i mulțumea lui taică-său că nu insistase prea tare pe ideea cu scrisul pentru că pînĂ la urmă o vacanță-i o vacanță, și asta fusese una chiar frumoasă, poate una dintre cele mai frumoase, și desigur că s-au distrat de minune, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte bun volum de povestiri scrise de un irlandez. BĂiatul o copiase cuvînt cu cuvînt și-i pusese chiar și același titlu. În ultimii cinci ani dintre cei șapte care se scurseseră Între vara cu premiul și ziua În care taică-său dăduse peste cartea aia, băiatul făcuse cele mai prostești și pline de ură lucruri pe care le-ar fi putut face, așa credea tatăl. Dar făcea asta doar pentru că era bolnav, așa Își spusese tatăl său. RĂutatea asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Marie, după care se-ntoarse către Roger. N-ai vrea să scrii și tu ceva? — Ba, da, sigur. Cu plăcere. Care-i numele tău de familie, Marie? — A, nu contează. „Cele bune lui Marie, de la Roger Hancock“, scrise Roger. — Ești taică-său? Întrebă chelnerița. Da, spuse Roger. — Uau, ce mă bucur că se duce acolo cu tatăl ei. Ei, asta e, vă urez mult noroc. Avem nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în casa lor. Pentru ei eram un copchil acolo...Ei vorbeau fără să mă bage în seamă... Părinții lui au așteptat multă vreme să se întoarcă băiatul, dar și-au pierdut până la urmă și ultimul strop de nădejde. Moș Toader - taică su - s-o dus și în târg pe la regiment, să afle ce-i cu băiatul lor, dar în zadar. De unde să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O vindea cu cofa. Se întâmplă, însă, că îi moare gloaba...Intr-una din nopți pe când evreul dormea dus după o zi de muncă pe ruptelea, feciorul său, de vreo opt anișori, se scoală pe la miezul nopții și strigă la taică-su: „Tată! Aprinde lamba, să mă ghindilesc.” „Da’ ce, pe întuneric nu poți?” „Nu văd să mă ghindilesc, tată. Numai cu lamba aprinsă pot.” Aprinde evreul lampa și îl întreabă pe fecior: „La ce vrei să te gândești așa de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]