KorAP: Find »[drukola/base=tavan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...134 135 136 ...207 >

5,159 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Newt se agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă... Mamă... Disperarea ei o incită pe Ripley să-și vină în fire. Copila depindea de ea, iar strigătul ei o făcea să intre în panică. Îndreptă lampa spre tavan, întoarse fascicolul și-i veni o idee. Scoțând din buzunar o brichetă, cocoloși niște hârtii găsite pe o etajeră. Apoi o urcă pe Newt pe masa de operație care ocupa spațiul central, înainte de a urca și ea. ― Mi-e frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pe masa de operație care ocupa spațiul central, înainte de a urca și ea. ― Mi-e frică, mamă... Ripley. ― Știu, draga mea. Și mie. După ce improviză o torță cu hârtia, o aprinse cu ajutorul brichetei. Se înălță numaidecât o flacără, urcând spre tavan. Femeia întinse brațul și ținu torța aproape de unul dintre detectoarele de incendiu ale secției medicale. Pe lumile îndepărtate, toate sistemele de securitate erau alimentate de baterii independente: ceea ce împiedica ușa și iluminarea să funcționeze, nu le putea afecta pe acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
reflecta pe suprafața lucioasă a sferei chirurgicale atârnate deasupra mesei de operație. ― Hai, hai! Temperatura flăcării ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la toate difuzoarele încastrate în tavan și un potop artificial se abătu peste dulapuri și sol. Simultan, o sirenă prinse a urla. În centrul de exploatare, Hicks tresări auzind alarma. Privirea i se desprinse de consolă zburând spre ecranul ordinatorului central. O mică zonă a planului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să-și ia ochii de la această scenă. Ea nu văzu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
târziu, din gura armei ieși șuierând o flăcăruie albastră, ca o brichetă uriașă. Cea a lui Ripley aruncă o limbă de foc luminoasă în clipa în care răsuci robinetul încastrat în mâner. În jurul lui Vasquez care suda ușa de sol, tavan și de pereți se revărsa o ploaie de scântei. Detectorul lui Hudson se ambalase, dar nu atât cât inima lui Ripley. ― Au învățat lecția, făcu ea, simțind nevoia de a rupe tăcerea. O fi instinct, inteligență sau rodul unei analize

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mărea pericolul. ― Secțiunea medicală! strigă Ripley, bătând ușor în retragere împreună cu Newt. Retragerea în secțiunea medicală! Se răsuci și se năpusti în culoarul care lega cele două părți ale clădirii. Spectacolul ce se desfășura împrejur era neclar dar, deasupra ei, tavanul era intact. Reuși să-și concentreze atenția asupra culoarului dinainte-i: îl văzu pe Burke trecând pragul celeilalte încăperi și închizând după el ușa grea de separare. Ripley se aruncă peste panou când zăvorul intern zăngăni de cealaltă parte. ― Burke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cea de-a doua ramură a puțului. Peste tot locul, împânzit de canale și tuburi, de plastic, numai apă, care-i ajungea fetiței până la brâu. Era luminată doar de câteva raze care pătrundeau printr-un grilaj greu, prins sus în tavan. Și glasul lui Ripley cobora tot din tavan, gândi ea. Porni să escaladeze tuburile. O masă luminoasă se strecura de-a lungul pereților și căzu în tunelul în care se afla Ripley. Chiar dacă lui Hicks nu i-ar fi plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
tot locul, împânzit de canale și tuburi, de plastic, numai apă, care-i ajungea fetiței până la brâu. Era luminată doar de câteva raze care pătrundeau printr-un grilaj greu, prins sus în tavan. Și glasul lui Ripley cobora tot din tavan, gândi ea. Porni să escaladeze tuburile. O masă luminoasă se strecura de-a lungul pereților și căzu în tunelul în care se afla Ripley. Chiar dacă lui Hicks nu i-ar fi plăcut deloc această descriere, puțin măgulitoare, femeia se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un clipocit slab. Tot uitându-se pe ecranul localizatorului, caporalul porni spre stânga. ― Pe aici, ne apropiem. Aparatul îi îndrumă spre un mare grilaj încastrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

de sub el. Și, cu ajutorul lor, se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
ce căuta aici și unde se afla acum?! Iată deci din nou scopul, dar în altă formă: examinarea mediului acesta înconjurător absolut ridicol. Gândind astfel, Gosseyn ridică iar mâinile și brațele. De data asta, când se ridică din nou spre tavanul moale - și-atât de jos - se încordă și împinse tare. Făcu atunci o descoperire rapidă. Partea moale era groasă cam de doi centimetri. Și era moale, și se afunda. Dar dincolo de ea simți ceva tare, ca de metal. Întins pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
jos - se încordă și împinse tare. Făcu atunci o descoperire rapidă. Partea moale era groasă cam de doi centimetri. Și era moale, și se afunda. Dar dincolo de ea simți ceva tare, ca de metal. Întins pe spate, se opinti în tavan cu toată puterea. Dar acesta nu cedă. După ce în zadar împinse în pereții de la picioare și de la cap. Gosseyn se lămuri. Fără să se alarmeze încă, se întinse pe spate. Totuși. Începu iar să gândească: ce altceva se putea face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
asta acum. Pentru că avea senzația unei deplasări. Deplasarea părea să fie în direcția în care se afla capul său. Gosseyn întinse mâna încercând să-și verifice senzația. Câteva momente după ce atinsese căptușeala de deasupra lui, nu mai avea nici o îndoială: "tavanul" se deplasa alunecând către picioare; foarte încet. Această dublă informație îi sugeră tabloul unui container cu placa de jos culisantă. Interesant, și logic, oamenii aceia care puteau "vedea" în interiorul unui creier uman, puteau, cu instrumentele lor, să analizeze mecanismul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
care nu se mișcase și nu exersase niciodată în întreaga sa existență, putea într-adevăr să funcționeze din punct de vedere al mobilității mușchilor? Totuși, când se gândi mai bine, își aminti că-și mișcase brațele. Împinsese cu ele în tavan. Pipăise tot ce putuse ajunge cu mâna în strâmta sa locuință. Dar, desigur, dacă și-ar desprinde legăturile, ar putea să se miște mai bine. N-avea nici un rost să stea și să zacă întins acolo. Era timpul să încerce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
democratice. Implicațiile, acum, și aici, conduceau la concluzia că acești băieți, probabil lachei, așteptau ordine de sus. Poate de la Vocea Trei, poate de și mai sus. Într-un fel, mai apoi, analiza se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura noastră legătură cu ceea ce ni s-a întâmplat. Așa că stoarceți de la el tot ce știe. Nu vă purtați cu mănuși și acționați cât mai repede. Gosseyn avu timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
afle lucruri care mai târziu i-ar fi de folos, chiar vitale, pentru a supraviețui. Încheind cu activitățile de apărare, privi acum, în sfârșit, spre Vocea Unu și în spatele acestuia, la Vocea Doi. - Excelență, se auzi Vocea Trei, vorbind din tavan, pot să spun ceva urgent? Urmă o pauză, apoi tot din tavan: - Care este problema? Vocea Patru, vorbi pe un ton neutru: - Domnule, conform instrumentelor noastre, creierul prizonierului manifestă o neobișnuită configurație de fluxuri de energie. - Vrei să spui - chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
pentru a supraviețui. Încheind cu activitățile de apărare, privi acum, în sfârșit, spre Vocea Unu și în spatele acestuia, la Vocea Doi. - Excelență, se auzi Vocea Trei, vorbind din tavan, pot să spun ceva urgent? Urmă o pauză, apoi tot din tavan: - Care este problema? Vocea Patru, vorbi pe un ton neutru: - Domnule, conform instrumentelor noastre, creierul prizonierului manifestă o neobișnuită configurație de fluxuri de energie. - Vrei să spui - chiar acum? - Da, Excelență. Tăcere. Apoi: - Ei prizonierule, ce ai făcut? Vocea Patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l într-o încăpere. Era o cameră largă, cu pereții și tavanul dintr-un material ce părea a fi sticlă. Sticla era opacă. Pereții erau de culoare bleu, iar tavanul era de un albastru mai închis. Podeaua care se întindea pe vreo sută de picioare, în fața lui Gosseyn, arăta altfel. Vreo sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l într-o încăpere. Era o cameră largă, cu pereții și tavanul dintr-un material ce părea a fi sticlă. Sticla era opacă. Pereții erau de culoare bleu, iar tavanul era de un albastru mai închis. Podeaua care se întindea pe vreo sută de picioare, în fața lui Gosseyn, arăta altfel. Vreo sută în lungime, și cam șaptezeci de picioare în lățime de spațiu complet gol. Nu se vedea nici un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
dacă erau dispozitive de comunicare în geamul dimprejur sau de deasupra - Părerea mea este că sunt tratat, și asta fără nici un motiv întemeiat, cât se poate de rău. Nu admit să fiu tratat drept prizo... Atât reuși să spună. Din tavanul de sticlă, Vocea Patru îl întrerupse cu răceală: - Vei primi imediat exact tratamentul pe care-l meriți. În situația gravă în care ne aflăm, suntem îndreptățiți să fim cât se poate de suspicioși când, după ce am fost azvârliți într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
unei culturi ostile, lipsită de umanism. Și noi credem că într-un fel sau altul tu ești răspunzător pentru acest dezastru. Așa că... Când Vocea Patru tăcu amenințător, se produse o întrerupere. Vocea unui băiat, subțire, ascuțită, țipă de undeva din tavan: - Aduceți-l aici sus! Vreau să-l văd! Aflu eu ce s-a întâmplat! Discut eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de evenimente. Bagheta energizată de pe tron se aprinse și o flacără țâșni din ea. Flacăra se izbi de tavan cu un pocnet. Alături de Gosseyn, Patru scoase un țipăt de spaimă. Și la stânga sa și în spate se auzeau icneli care nu puteau veni decât de la curteni. În fața lor, tronul rămăsese fără ocupantul lui. Băiatul împărat dispăruse. Se scurseră vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela să fie de față. Nu-l lăsați să scape! Gosseyn hotărî că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui bărbat spuse din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Da, vreau ca acela să fie de față. Nu-l lăsați să scape! Gosseyn hotărî că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui bărbat spuse din tavan: - Draydart Duart, verifică... Cuvântul care urmă îi era necunoscut lui Gosseyn. Suna cam ca "vuiet"'. Ofițerul puse repede mâna pe una dintre decorațiile de pe umărul stâng al uniformei sale. Obiectul mic, strălucitor pe care puse mâna se afla prins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
pe o ușă în - asta trebuia să fie - Polomar. O grădină interioară. Copaci pitici. Arbuști. Ceva care arăta a iarbă. Probabil acesta fu primul gând care-i veni - o seră mare, la bordul acestei nave uriașe. Făcu alte înregistrări fugare - tavane înalte, uși pe jumătate ascunse, zeci de uși, parțial vizibile în spatele tufișurilor. Ușile se aflau în capătul îndepărtat al grădinii. În mijloc, mai la stânga - zărită în fugă - se afla un ochi de apă. Un bazin? Nu putea fi sigur. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]