8,991 matches
-
într-o oarecare măsură la principiul sola Scriptura. Textul tipărit Biblia Hebraica Stuttgartensia este foarte asemănător cu textul Ben Chayyim folosit de către reformați și păstrează o anumită tradiție textuală masoretică, dar nu ni se prezintă ca textul autoritar al Vechiului Testament. Alte comunități, așa cum dau mărturie diferitele traduceri aramaice sau grecești sau textele de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de la Qumran, foloseau alte texte, unele dintre ele fiind foarte apropiate de textul masoretic, iar altele deosebindu-se de tradiția textuală masoretică în câteva aspecte foarte importante. Criticismul textual nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor Vechiului Testament și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu poate nădăjdui așadar să restabilească textul canonic definitiv al Vechiului Testament, pur și simplu pentru că nu a existat niciodată un text acceptat ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor Vechiului Testament și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele păstrate în comunități diferite se deosebesc între ele? De ce interpretările Vechiului Testament diferă între diferite comunități confesionale? Care sunt caracteristicile comunităților care au acceptat textele respective drept autentice?1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ca fiind universal valabil 1. Criticismul textual ne poate oferi o înțelegere a istoriei editării textelor Vechiului Testament și ne ajută să răspundem la întrebări de genul: De ce textele păstrate în comunități diferite se deosebesc între ele? De ce interpretările Vechiului Testament diferă între diferite comunități confesionale? Care sunt caracteristicile comunităților care au acceptat textele respective drept autentice?1 Criticismul textual și rezultatele sale oferă informații deosebit de prețioase pentru diferite demersuri științifice, dintre care amintim numai câteva: în primul rând, ajută la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
decât zilele noastre. Criticismul textual ne poate oferi informații valoroase despre ortografie, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică și tehnici de traducere; ne pune la dispoziție astfel cel mai bun text posibil pentru exegeză, rămânând un instrument foarte important pentru studiul Vechiului Testament. Înainte de a ajunge la forma sa prezentă, Biblia ebraică a parcurs mai multe etape. Prima a fost cea a transmiterii „orale”; a urmat etapa în care istorisirile, legendele, scrisorile, notele arhivale, proverbele și multe alte acte au fost adunate și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de textul canonic prezent, cunoscut în zilele noastre 2. Adeseori, în predicile lor, predicatorii le explică credincioșilor ce înseamnă „de fapt” un anumit cuvânt în „ebraica originală”. Bibliștii vorbesc de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel de text; ideea cel puțin există de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de asemenea despre „textul ebraic” al Bibliei sau despre „textul” Vechiului Testament, în timp ce un număr foarte mare de exegeți spun că își întemeiază lucrările pe „textul final” al Bibliei ebraice. O asemenea discuție despre textul Bibliei ebraice sau al Vechiului Testament presupune existența unui astfel de text; ideea cel puțin există de secole, cele mai multe „istorii” ale textului Bibliei ebraice fiind construite pe încredințarea că un astfel de text chiar a existat 1. De-a lungul secolelor, evreii și creștinii au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unor cuvinte, în procesul transmiterii prin tradiția orală 2. 1.2. Principalele teorii referitoare la originile textului biblictc "1.2. Principalele teorii referitoare la originile textului biblic" În secolul trecut, materialele pe baza cărora putea fi reconstituită istoria textului Vechiului Testament se reduceau la manuscrisele medievale și la primele traduceri ale Bibliei. În secolul al XVIII-lea, odată ce devin disponibile marile colecții de variante textuale compilate de către B. Kennicott 3 și J.B. de Rossi 4, apar și dezbaterile, adeseori motivate teologic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
semnificative și aparțin unei singure recenzii 1. Prin urmare, toate aceste codice nu au o importanță prea mare în vederea identificării posibilelor modificări ale textului ebraic. Rosenmüller socotea că manuscrisele ebraice medievale erau copii ale unei recenzii ebraice a textului Vechiului Testament, iar la baza recenziei ebraice se afla un singur text. II. Teoria Paul de Lagarde, conform căreia toate manuscrisele existente reflectă un singur text original; versiuni precum Septuaginta sau Vulgata sunt înțelese ca traduceri-recenzii ale acelui text ebraic original, reflectat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
izbitoare între manuscrisele ebraice se datorau intervenției masoreților 3. III. Teoria Paul Kahle, potrivit căreia în spatele textului ebraic reflectat de manuscrisele medievale se aflau mai multe tradiții textuale, dintre care una a devenit mai târziu textul ebraic canonic al Vechiului Testament. Kahle a ajuns la elaborarea acestei teorii în urma studierii fragmentelor biblice 4 descoperite într-o cameră de păstrare (genizah) a unei sinagogi 5 din Cairo. Câteva din aceste manuscrise biblice ce datează dinaintea secolului al IX-lea d.Hr. prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
greacă sau aramaică) erau explicate ca traduceri ale unor texte neoficiale. Anumite aspecte ale teoriei lui Kahle au fost elaborate de alți cercetători: Gerleman a investigat natura așa-numitelor Vulgärtexte 1; Sperber a redus numărul de mărturii textuale ale Vechiului Testament la două regiuni (Iudeea și Israel)2. Pentru moment este important să reținem similitudinea dintre ideea lui Rosenmüller despre textul ebraic, înțeles ca o recenzie a textului Vechiului Testament, și teoria lui Kahle, care prezintă Vechiul Testament drept rezultatul unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Vulgärtexte 1; Sperber a redus numărul de mărturii textuale ale Vechiului Testament la două regiuni (Iudeea și Israel)2. Pentru moment este important să reținem similitudinea dintre ideea lui Rosenmüller despre textul ebraic, înțeles ca o recenzie a textului Vechiului Testament, și teoria lui Kahle, care prezintă Vechiul Testament drept rezultatul unui proces de standardizare conștientă. Biblia ebraică în uz general poate fi înțeleasă, așadar, ca produsul unei recenzii efectuate într-o anumită perioadă de timp. Teoria lui Kahle susține că arhetipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
fiecare tradiție oficială a păstrat urmele vechilor texte aflate în circulație 3. Deși teoria lui Kahle are mult mai multe în comun cu teoria lui Rosenmüller decât teoria lui Lagarde, cea de-a doua a dominat totuși înțelegerea textului Vechiului Testament până la descoperirea manuscriselor de la Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu a fost definitivată în Egipt, și nici nu s-a bazat pe texte ebraice provenite exclusiv din Egipt. Contribuția teoriei „textelor locale” a subliniat faptul că trebuie să gândim în termeni geografici atunci când încercăm să rezolvăm problema textului Vechiului Testament. Aceasta înseamnă că ar trebui mai bine să vorbim despre mai multe texte ale Vechiului Testament decât despre un singur text. Rosenmüller avea dreptate: textul din bibliile noastre ebraice reprezintă numai o recenzie a textului Vechiului Testament. Kahle avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
exclusiv din Egipt. Contribuția teoriei „textelor locale” a subliniat faptul că trebuie să gândim în termeni geografici atunci când încercăm să rezolvăm problema textului Vechiului Testament. Aceasta înseamnă că ar trebui mai bine să vorbim despre mai multe texte ale Vechiului Testament decât despre un singur text. Rosenmüller avea dreptate: textul din bibliile noastre ebraice reprezintă numai o recenzie a textului Vechiului Testament. Kahle avea dreptate de asemenea când susținea că anumite tradiții textuale au existat înainte de fixarea textului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
problema textului Vechiului Testament. Aceasta înseamnă că ar trebui mai bine să vorbim despre mai multe texte ale Vechiului Testament decât despre un singur text. Rosenmüller avea dreptate: textul din bibliile noastre ebraice reprezintă numai o recenzie a textului Vechiului Testament. Kahle avea dreptate de asemenea când susținea că anumite tradiții textuale au existat înainte de fixarea textului pe care îl citim noi astăzi. Însă amândoi greșeau dintr-un anumit punct de vedere: Rosenmüller pentru că presupunea existența unui text de bază în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a primit încă un nume, este cea propusă de către Shemaryahu Talmon și Emanuel Tov (mai nou), rezultată în urma cercetării efectuate cu ocazia manifestării Jerusalem Bible Project. Potrivit acestora, teoria varietății textuale nu poate clasifica propriu-zis mărturiile precreștine ale textului Vechiului Testament în categorii bine definite; ar trebui mai bine să ne gândim la o varietate de texte care erau în circulație în secolele IV-III î.Hr. Această varietate, reflectată în manuscrisele de la Qumran susține imposibilitatea existenței unui anumit prototext. În mod sigur
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au fost copiate, studiate, scurtate, extinse, amendate etc., tradiții care nu aveau statutul de „canon” al acelei vremi. Aceste texte erau părți integrante ale unor comunități religioase 1. Barthélemy2 distinge în principal patru etape ale procesului de cristalizare a Vechiului Testament: 1. convingerea că o anumită carte poate fi socotită drept „sfântă”; 2. cristalizarea literară a acestei cărți într-o tradiție textuală în cadrul căreia nu este permisă nici o adăugire redacțională arbitrară; 3. transmiterea cărții de către copiști mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prevină modificarea lui luând următoarele măsuri: a. fixarea textului consonantic; b. păstrarea pronunției corecte prin introducerea unor semne 3. 1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului Testament, pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text ebraic „final” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
corecte prin introducerea unor semne 3. 1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului Testament, pentru faptul că aceste manuscrise erau anterioare - cu aproape o mie de ani - manuscriselor medievale ebraice cunoscute, și cu aproape trei secole presupusului text ebraic „final” sau „standardizat”. Și mai mult, unele dintre aceste manuscrise conțineau pasaje reflectând tipul textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Septuaginta. Cercetătorii din întreaga lume aveau acum la dispoziție manuscrise din perioada de formare a unei mari părți din Biblia ebraică. Deveneau acum posibile atât studiul tehnicilor folosite de către scribi în procesul transmiterii textuale, cât și înțelegerea istoriei textului Vechiului Testament dincolo de limitele cunoscute. Pe baza materialelor descoperite puteau fi formulate și verificate teorii legate de „originea” Bibliei ebraice. În plus, analiza atentă a manuscriselor biblice de la Marea Moartă furnizează noi informații pentru mai multe domenii de cercetare: istoria limbii ebraice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mare cerere de noi manuscrise biblice. Câteva dintre aceste texte au stat la baza primelor traduceri, iar în comunitățile în care se foloseau aceste traduceri, procesul redactării nu a încetat. Astfel, noi nu putem vorbi despre un prototext al Vechiului Testament, din moment ce un astfel de text practic nu a existat. Ar trebui să cercetăm separat istoria fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce fiecare carte a urmat o linie deosebită de dezvoltare și de transmitere. Se observă ca a devenit destul de problematic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care se foloseau aceste traduceri, procesul redactării nu a încetat. Astfel, noi nu putem vorbi despre un prototext al Vechiului Testament, din moment ce un astfel de text practic nu a existat. Ar trebui să cercetăm separat istoria fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce fiecare carte a urmat o linie deosebită de dezvoltare și de transmitere. Se observă ca a devenit destul de problematic să vorbim despre textul Vechiului Testament sau despre textul final al acestuia. Pe de o parte, manuscrisele de la Qumran au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
practic nu a existat. Ar trebui să cercetăm separat istoria fiecărei cărți a Vechiului Testament, din moment ce fiecare carte a urmat o linie deosebită de dezvoltare și de transmitere. Se observă ca a devenit destul de problematic să vorbim despre textul Vechiului Testament sau despre textul final al acestuia. Pe de o parte, manuscrisele de la Qumran au demonstrat că este practic imposibil să spunem unde și când a apărut presupusul text original 1, iar pe de altă parte confirmă vechimea textului tradiției masoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al Bibliei ebraice, ca de altfel și istoria textului vocalic, presupune trecerea treptată de la o fluiditate către o uniformitate textuală. Din moment ce versiunea Septuaginta și manuscrisele de la Qumran ne permit să ne facem o imagine clară despre evoluția transmiterii textelor Vechiului Testament în ultimele trei secole ale erei precreștine, imagine potrivit căreia practic nu a existat un prototext al întregului Vechi Testament, ar fi mai înțelept probabil să cercetăm separat fiecare carte a Vechiului Testament și să încercăm să-i stabilim diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]