3,641 matches
-
înainte, nimfele cu trup de pasăre și chip de femeie răspândeau o dulce teroare în Mediterană prin glasul lor ademenitor, "ca mierea de plăcut". Ajuns la poalele muntelui unde era înlănțuit Prometeu, Ulise ar fi râs, probabil, discret de "nebunia" titanului care n-a știut să fie mai șiret în relațiile cu zeii. El pare convins că inteligența se măsoară după capacitatea de a păcăli. Dar priceperea de a ieși teafăr din orice situație e prea puțin într-o cultură în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pune în gardă. Cum să fi fost senini grecii cu miturile lor pline de păcate și cu tragediile lor care adunau într-un singur spectacol toate durerile și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și crimele cu putință? Tragedia ne lămurește că războiul mitologic dintre "olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rămân mai singuri. Și a plecat! Lăsând în urmă ordine în toate, până la cel mai mic amănunt. Din volumul, greu de ținut în mâini prin conținutul său și dimensiune, al Memoriilor sale, avem atâtea de învățat!... Pe urmele unor asemenea titani, Ovidiu Papadima se înscrie în rândul acelora care și-au dus crucea cu smerenie, cultivând speranța că va mai putea fructifica propriile resurse spirituale, continuând să îmbogățească zestrea culturală românească pe făgașul ei authentic. El nu-și plânge suferințele, nu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
15 Eu ce n-am plâns în viață-mi niciodată. (p. 49) Mantaua neagră să-mi acopăr Fața murindă să n-o vadă lumea (p. 52) În voința lor cea mare fu eternitatea lor. (p. 54) Vai! În mine trăiesc Titanii și nu Olimpul. (p. 57) 13 Atât de palid, de adânc, de mândru Și de frumos cum în viața mea N-am mai văzut vun chip. - Un singur viciu În lume-avea - ș-acela-i ședea bine: Mândria. 1044 {EminescuOpXV 1045} PACEA PĂMÎNTULUI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îndoială, spiritualismul. Abstracționismul Contimporanului rămîne unul „laic”, estetic. În general, comentatorii nu au acordat prea multă atenție „complexului” localist de la Contimporanul. O excepție relativă: Simion Mioc; acesta sesizează - cam prolix și bombastic... - la autorul Paradisului suspinelor un „ritm elegiac de titan paciurian, care nu poate sau nu vrea să se rupă de matca sa telurică, roditoare de prea multe arborescențe culturale epigonice, deși conștiința sa cutreierase realități spirituale plenare” (op. cit., p. 72). „Matca telurică” este - firește - tradiția autohtonă pe care Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în favoarea siguranței sale, a dreptului e a accede la instruire școlară, la spitalizare, apărarea integrității corporale și materiale, apărarea valorilor culturale moștenite de la înaintași, etc... De azi înainte, aceste principii nu mai sunt valabile pentru români. Președintele României, ca un titan mitologic printr-o zvâcnire aproape supraomenească, s-a opintit și a rupt lanțurile care ne țineau legați de statul român. Trecem cu vederea o slabă flatulență (destul de urât mirositoare), dată așa „cam pe vână” a președintelui în timp ce se opintea, dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și cât mai multe pomeni ale porcului... Poiana luminoasă Într-un luminiș mirific, din pădurea magică Iasnaia Poliana (Poiana Luminoasă), sub o moviliță de pământ verdeinerbat, își doarme somnul de veci titanul literaturii mondiale, Lev Nikolaevici Tolstoi. De ce aici și nu într-un cimitir? Istoria nu ne dă prea multe răspunsuri, dar aflăm că Tolstoi a fost excomunicat din toate bisericile de pe fața pământului și a fost înmormântat acolo unde indicase el
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
decât adversarul și vărsând asupra sa pământ, apă, foc, întuneric și lumină, au reușit să-l decimeze subit. Intrând în castelul din care unul urma să domine lumea, întâlniră pe rând cinci obstacole. Primul fusese un cavaler cu armură de titan și o sabie imensă. La vederea vrăjitorilor strigă din răsputeri: Plecați cât mai puteți! Nu! Răspunse Acoladus, împreună vom dovedi că suntem de neînvins. Dar nu a fost nevoie decât de praful său magic și cavalerul dispăru. Următorul obstacol era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea căzut pradă freneziei. Să distrugi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule, se gîndește așteptînd să deschidă ușile, citind între timp reclamele autocolante care mai astupă din petele de rugină și găurile din tăblărie, Titan Ice, Gregorio Rizo, Agenția de Turism Caraiman, Vacanțe la Munte, Regia Autonomă de Transport București. Una, două, trei, patru stații, își alcătuiește în minte itinerarul, apoi încă o sută, două de metri de mers pe jos pînă la cazinoul din spatele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
insula Laputa nu este decât o navă cosmică. Mai știi! - Tocmai de la acest " mai știi" am pornit și eu. Sunt o sumedenie de întrebări care cred că nu admit alt răspuns. Să-ți pun câteva dintre ele. De ce, de pildă, titanul din Atlas ținea pe umerii lui cerul și stătea de pază în fața unei grădini minunate, Arcadia fericită? Știi unde stătea Atlas? - Știu! zise oaspetele râzând. N-am fost acolo să-l văd, însă știu: lângă Gibraltar, sau cum i-ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
masse în cadavrul Cel negru de vechime și uscat Al vechiului pământ care ne naște - Certîndu-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșărtăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva nu din noi răsare. O moștenim de la Titanul mort. De la pământ, în care ne nutrim. În moartea lui e ceva sfânt și mare, E o gîndire-adîncă și-ndrăzneață Pentru ce el fu condamnat la moarte. Viața noastră e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
state, națiuni, și cauza Războaielor cumplite, care sunt Pașii istoriei, acest e... răul. Să nu ne înșelăm. Impulsul prim La orice gând, la orișice voință, La orice faptă-i răul. Însă Atuncea când ne naștem, răsăriți Abia din carnea vechiului Titan, Noi suntem buni - până suntem copii. O binefacere ne dă pământul, Neprețuită-n duioșia ei, El ne permite ca să ne întoarcem Dup-o viață vană, sgomotoasă, În sânul lui - în sânul lui - și-al păcii. El ne-a și pus
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
naște veșnica nefericire. Suntem copii - etern nefericiți. Dar în zădar, căci suntem după chipul Și-asămănarea lui. Noi suntem răi Fără de-a-avea puterea lui. Răi putem fi Mai ca și el - dară din neputință Se naște ironia vieții noastre. În van Titanul mort, ce ne-a născut, Binele ni-l voește; - în zădar Cearcă-a vorbi cu noi în cugetări Strălucitoare, varii, -mbălsămate, {EminescuOpIV 90} În flori, în râuri, în glasul naturii Ce-i glasul lui, consilii vrea a da. În van
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lume: El e monarc și nu vrea a cunoaște Decât voința-și proprie și-aceea E rea. Tu ai crezut, o Demon, Că în dreptate e putere. - Nu, Dreptatea nu-i nimic făr de putere. Cătat-ai aliați între Titanii Ce brăzdau caosu-n a lor răscoală, Ai înzestrat pământul cu gândiri, L-ai înarmat cu argumente mari Contra lui Ormuz. Și el ca tine a devenit rebel, Se svîrcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și el ca tine a devenit rebel, Se svîrcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită - contra Lui. Dar detunat el recăzu în caos - Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân cu aspru păr de codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când se cobor din ceruri; Deschise-ți-s, nebîndu-l, a lumilor misteruri. Greșeli de astea-n lume se-ntîmplă adesea multe Și-ncurcă-a veciniciei mult înțeleptul plan. Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
compui în lume o haină-n generații - Sacrifici și mândrie, și minte, ș-aspirații. {EminescuOpIV 258} O, moarte, dulce-amică - sub mantia ta largă 30Acoperi fericiții - și magica ta vargă Atinge cîte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca Titanii, de tot desprețuește, Desprețuește lumea, pe sine - și-n-sfîrșit - Desprețue gândirea că e desprețuit, Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate - un chin și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în teoriile tale, când ai fost în stare de așa o grozăvie! Atunci ce pretenții să mai ai de la ai noștri? Noi ce să mai facem, că ne belește ăsta de nici nu mai știm cum s-o întoarcem ca să... Titanul Carpaților, îți dai seama?“. Îl lăsasem să-și ducă vorbele în alandala lor. Nu aveam cum să mai fiu lângă el. Îl priveam doar, inundat de o duioșie toropitoare. Aș fi vrut să-l mângâi pe mână, ușor, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când în când, câte un transatlantic de cărți. Anticariatul - acest azil al cărților. Incultura a început să fie purtată cu oarecare mândrie. În artă, ereticii sunt doar criticați. Religia însă i - a pus uneori la copt. Și arta contemporană are titani. Dar ceva mai mărunți. În artă, neastâmpărul e chin, mulțumirea de sine - moarte. Misiunea artei e să scoată misterul din imensa burtă a banalului. Arta trebuie ferită de clinciurile conjuncturilor. Unele lansări de volume sunt adevărate parastase antume. Arta - această
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de lirism ca de bolile venerice. Arta poate fi penultimul tren spre Dumnezeu. Se cuvine ca arta să se asorteze cu interogațiile epocii. Marile conștiințe nu pot fi construite fără sprijinul artei. În artă, o epocă înseamnă distanța dintre doi titani. Arta nu poate fi o ocupație prea serioasă atâta timp cât nu reușește nici să - și hrănească lucrătorii. Artiștii - acești profesioniști ai speranței. Scriitorii au nevoie de cititori. Pe vremuri și reciproca era valabilă. Poezia enciclopedică aduce a caltaboș. Principala armură a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]