4,226 matches
-
Într-o grădină Lângă tulpină Zării o floare ca o lumină S-o tai să strică S-o las mi-e frică Că vine altul și mi-o ridică Și, ca din senin, ca o lovitură de trăznet, vine vestea. Trântind poarta, plutonierul major Bălălău, care locuiește În camera de la mansardă, urlă indignat că, „acum o jumătate de oră la Dallas, În Texas, președintele Kennedy a fost asasinat”. Te arunci afară, În pasta după-amiezii de noiembrie și, Înmărmurit, asculți cum lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la vaci și oriunde și s-au suit honvezii În pod la femeia aia și i-au luat cucuruzul din coșciug și ea s-a spânzurat de ciudă. Și venea un zmeu mare pe un val de foc și se trântea de mormântul ei și bunica se uita cu spaimă la zmeul ăsta și așa l-a văzut ea pe zmeul. Odată când s-a dus la Valea Lungă ca să plătească dările și moșu’ Nicolae a rămas acasă i-a spus: „Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de prietenie la un cămin studențesc din preajma Gării de Nord. Ai Împrumutat acum un an un gândac chitinos de culoare verde unui coleg de facultate, ca să facă o fotografie. Colegul, care este logodit cu o studentă din Venezuela, stă sus la mansardă trântit În pat și citește În Les Lettres Françaises despre apropiata apariție la Editura Gallimard, În colecția Mărturii, a cărții Nadejdei Mandelstam Contre tout espoir, despre cei mai sumbri ani ai U.R.S.S.-ului, distinsă cu Premierul European al Presei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să răspundă și ea ceva, Duncan făcu semn unui taxi. În clipa următoare, el Îi ținea portiera deschisă. — Există un bărbat și pentru tine, Ruby, sunt sigur. Cum zic eu mereu: „fiecare oală Își are capacul ei“. Astea fiind zise, trânti portiera. — Unde mergem, dragă? zise taximetristul. Când ajunse acasă, Ruby Încercă să dea de Fi la telefon, ca să-i spună că atâtea zile câte o mai avea, nu mai mergea În veci la vreo Întâlnire pe nevăzute - cel puțin nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta. A spus că va reveni și n-am vrut s-o bat la cap. Din experiență proprie, celebritățile nu reacționează bine la vânzători insistenți. —Să te oferi să Închizi magazinul este departe de a fi o insitență, i-o trânti Stella. Pur și simplu i-ai fi flatat Claudiei egoul. Cum de nu poți să-ți dai seama de asta? Se pare că trebuie să-ți explic și cele mai simple lucruri. Uneori, Ruby, chiar mă Îndoiesc de capacitatea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
povesti despre Ivan cel Groaznic și Îlamuză cu istorioara despre tufișul doamnei Goldberg. —Dumnezeu știe când o să fie gata. Lasă c-o să arate grozav, spuse el, trecându-și mâna peste o ușă de dulap din lemn de fag, care stătea trântită pe blat. Îmi plac mânerele de inox. Ai gusturi bune. —Mersi, zise ea zâmbind din nou. De secole nu mai primise complimente de la un bărbat și se simțea bine. A, apropo, era mai Înainte la televizor un doctor de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
carnea ei, sânge din sângele ei. Știu, dar, În ceea ce-o privește, Alfie nu era un copil adevărat. Era Încă un accesoriu În viața ei - unul care nu se ridica la Înălțimea așteptărilor ei. Drept rămas bun mi-a trântit: Te plătesc să-l păstrezi tu. Oricât și orice vrei. Spune o sumă. Mi-a plătit jumătate din cât Îmi datora pentru că i-am fost mamă-surogat, dar nu mai știu nimic de ea de când s-a născut Alfie, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de polistirol, lângă o sirenă neagră. Am închis sonorul, lăsând ca albastrul acela fals să se reflecte împrejur. M-am dus în cameră, am luat de pe noptieră cartea pe care o citeam, m-am întors în sufragerie și m-am trântit gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în fața mea cu ochii lui albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta pe întuneric, fără nici o lumină,. Întunericul mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încă. Ochii ei spălăciți mă mângâiau. După barba lungă, după jacheta șifonată, nu-i fu greu să înțeleagă că nu am dormit într-un pat. — Vrei să faci un duș? — Nu. — Vrei o cafea? — Am băut la bar. M-am trântit pe divan. Ea începu să dea jos scaunele de pe masă. Părul legat într-o coadă scurtă și rară îi descoperea fruntea bombată. Am încercat să caut în minte singura imagine pe care vroiam s-o păstrez despre ea, acel trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu eu. Raffaella traversează grădina îmbrăcată cu jacheta verde otravă. A fost aici după-masă, a făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după orele de serviciu, și acum sare printre rondurile de flori cu un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară, izvor al... — Și cum e cea care ar urma să fie soția domnișorului... - adăugă Liduvina, temându-se că Augusto avea să-i trântească ditamai monologul. — Cum? Cea care ar urma să-mi fie soție, cum adică? Hai, spune, spune, femeie, spune! — Păi... dat fiind că domnișorul e atât de bun... — Haide, femeie, spune, spune odată. — Vă amintiți doar ce zicea doamna... La pioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spuse Liduvinei. — Cine? — Ea. Și se închise în dormitor. Și odată cu imaginile Eugeniei și a lui Mauricio, îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spui tu ție însuți și îți aparține deopotrivă ție ca și mie. Și dacă lucrurile nu stau așa, e pentru că nici nu citești. Drept care îți cer iertare, dragă cititorule, pentru acea, mai mult decât impertinență, insolență pe care ți-am trântit-o zicând că nu vreau să-ți spun cum se termină romanul lui Jugo al meu, romanul meu și romanul tău. Și-mi cer și mie însumi iertare pentru asta. M-ai înțeles, cititorule? Și dacă-ți adresez astfel întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu fața în jos. Ultima copertă era acoperită cu un scris mic și înghesuit. ACEASTA ESTE O PAGINĂ DIN JURNALUL ANNEI FRANK. Cuvintele olandeze mișunau pe pagină ca niște insecte. Am deschis torpedoul și am băgat-o acolo, apoi am trântit capacul. Ideea mi-a venit pe când treceam pe lângă gară. Am făcut o întoarcere bruscă și nesăbuită în parcare. Nu o voi distruge. O voi da altcuiva. Câteva mașini goale erau parcate într-o parte. Zona cea mai apropiată de calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
piardă întâlnirile. Femeile nu se vor mai bucura de ziua lor de cumpărături și de prânz. Lasă că merită, dacă ei cred că astea sunt greutăți. Am auzit frânele scârțâind din nou, dar acum erau în spatele meu. O portieră se trânti. —Peter! Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care era combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să devină ridicol cu imitațiile sale de politicieni, a fost uluitor cum a prins cuvântul „ritual“ din gura lui Țvi și ne-a fascinat pe toți ca pe niște copii mici, spunând pe neașteptate „Totul este ritual“ și ne-a trântit dintr-odată teoria aia fantastică despre care am vorbit toată săptămâna. Sau comparația extraordinară pe care a făcut-o Între Kafka și Gogol, apoi Între cei doi și povestirile populare hasidice. De-a lungul anilor, unora a Început să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
uit la știri. Nu te mai deranjez. Doar că habar n-am cum se aprinde televizorul vostru. În loc să se ducă În living, se trezi În camera copilului. Într-o clipă se simți cuprins de o oboseală cumplită. Negăsind comutatorul, se trânti Îmbrăcat În patul mic, Înconjurat de umbrele roboților, avioanelor și mașinilor timpului, deasupra cărora, atârnată de plafon cu fire invizibile, se Învârtea o navă spațială enormă, strălucind În culori fosforescente, pe care curentul o făcea să se miște Încet, amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țigară Nelson și zise: Ia spune-mi, de ce nu ești tu În stare să taci măcar cinci minute consecutiv. Apoi o rugă să-i mărturisească ce anume Îi plăcuse la articolul său de vineri. Nina răspunse: —Așteaptă. Auzi o ușă trântindu-se, apoi, peste o clipă, apa curgând din robinete, umplând cada. Scotoci prin toate buzunarele până găsi cutia cu pastile contra arsurilor stomacale. Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că am fost ucis. Înțelege, mă sufoc. Și după asta ciocănește ușor În canatul ușii, fluieră câinele, pornește Peugeot-ul și dispare. Totul a durat poate mai puțin de un sfert de oră. A doua zi când a sunat, i-am trântit telefonul. După două zile a sunat din nou și am vrut iarăși să Închid, dar n-am mai avut putere. În schimb l-am implorat: Întoarce-te și promit să devin mai bună. Spune-mi numai ce n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dându-și seama brusc că era luat În râs, regretă că mângâiase copilul și țipă: —Ori Îmi spui În șaizeci de secunde care e problema, ori plec și te las singur aici. Du-te, zise Dimi. Foarte bine, i-o trânti Fima, Încercând să imite severitatea rece a lui Ted și chiar accentul lui. Plec. În regulă. Dar până atunci ai exact patru minute să te bagi În pat. Și fără nici un fel de obiecții. Spălatul pe dinți, paharul cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
M-am săturat de tine. Dar În loc să plece, trase cu putere din raft prima carte care-i căzu În mână. Era un volum portocaliu, În limba engleză, despre istoria Alaskăi În secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Se trânti pe canapea și Începu să răsfoiască paginile cărții, forțându-se să rețină cel puțin fotografiile. Era hotărât să ignore micul dușman. Dar Îi era greu să se concentreze. Se uita la ceas din clipă-n clipă. Ora rămânea tot nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mare nevoie. Singurele lucruri de care au nevoie sunt să fie tot timpul liniște absolută În casă, să fie toate Împăturite și puse la locul lor, iar ușile să nu fie niciodată Închise cu zgomot. De fiecare dată când se trântește o ușă, ea țipă la mine și la tata. De fiecare dată când vreun stilou nu e la locul lui, el țipă la mine și la mama. De fiecare dată când pasta de dinți nu e Închisă până la capăt, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care le auzise mai devreme de la prietenul său: — Vom discuta despre restul atunci. Acum trebuie să fug. Chiar intenționa să ia o pastilă contra arsurilor și să coboare până la centrul comercial, să dea la reparat tranzistorul pe care Îl trântise și Îl spărsese În grabă. Poate că va fi nevoit să cumpere altul. Dar deodată Îi apăru În fața ochilor, atât de reală Încât avu senzația că o putea atinge, imaginea unui evreu est-european mărunt, fragil, miop, Înfășurat În șalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Se Îmbrăcă cu mișcări bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își aprinse o nouă țigară și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l puternic. Înainte să plece, Îmbină cele două părți ale radioului care se dezmembrase când Fima Îl trântise dimineață. Învârti butonul Încoace și-ncolo până când vocea ministrului apărării, Yitzhak Rabin, invadă Încăperea: —Va Învinge cel care va rezista cel mai mult. —E reparat, spuse Nina, dar acum trebuie să plec. Fima spuse: Nu fi supărată pe mine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]