9,719 matches
-
pentru versiunea din Rimbaud), cât și de Uniunea Scriitorilor (pentru traducerile din Apollinaire). N. reprezintă un caz singular - și totodată exemplar, prin dăruire - în literatura contemporană: acela de a-și consacra viața tălmăcirii unor mari valori ale literaturii universale. Exclusiv traducător de lirică, N. este puțin cunoscut, în genere doar în cercurile restrânse ale editorilor și cunoscătorilor de poezie. Opera sa de tălmăcitor se distinge printr-o rară adecvare la cele mai subtile nuanțe ale textului original, printr-o familiarizare puțin
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]
-
NENIȚESCU, Ștefan I. (8.X.1897, București - 3.X.1979, București), poet, estetician și traducător. Este fiul Elenei (n. Ștefan) și al poetului Ioan S. Nenițescu. Urmează școala primară și liceul în orașul natal (1904-1916), frecventează cursurile Universității „La Sapienza” din Roma și ale Facultății de Litere și Filosofie din București. Își susține doctoratul cu
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
NĂSTUREL, Udriște (c. 1596 - c. 1658), cărturar, traducător și autor de versuri. Descendent al unei vechi familii boierești ale cărei atestări urcă în timp până la voievodul Vlad Călugărul (1482-1496), N. este al treilea copil al Calei (n. Calomfirescu) și al postelnicului Radu Năsturel. Se știe că a fost
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
limbă ce nu este cu nimic mai prejos decât cea a Cazaniei lui Varlaam. Ca și romanul popular, vor rămâne netipărite versiunile românești ale Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și Vieții patriarhului Nifon, realizate de cercul de traducători din preajma lui. Totodată, cărțile ce urmau să fie imprimate în limba poporului, codicele de legi și lucrările de edificare apar tot cu sprijinul și prin eforturile sale. Înțeleptul umanist selectează textele potrivite (Pravila mică, 1640), supraveghează munca de tălmăcire (Evanghelie
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
, Barbu (pseudonim al lui Benjamin Deutsch; 1.X.1887, Galați - 29.V.1919, București), poet, traducător și publicist. Este fiul Saninei Deutsch și al lui Iacob Deutsch, învățători. A făcut câteva clase de liceu în orașul natal. Moartea tatălui, când avea abia zece ani, îl obligă să lucreze pentru a se întreține și a-și ajuta
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
un simbolist (sentimental) propriu-zis, ci un continuator al sensibilității de acest fel, la granița cu modernismul interbelic. Se observă la el și o lipsă de substanță a reprezentărilor plastice, cât și alunecări într-un limbaj reflexiv-problematizant rece. Activitatea sa de traducător, în versuri și în proză, e legată de literaturile germană (Lessing, Goethe, Schiller, Lenau, Max Nordau), franceză (Baudelaire), engleză (Oscar Wilde), daneză (Andersen) și rusă (Turgheniev, Lev Tolstoi). Printre altele, i-a apărut în volum tălmăcirea Melodiilor ebraice de Heine
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
prin imagini fotografice și foarte puțin prin articole de analiză. Rubrici: „Săptămâna”, „Moda”, „Actualitatea în caricatură”, „Jocuri”, „Sporturile”, „Pagina femeii”, „Pagina cinematografică”, „Notițe științifice”. Interes literar prezintă traducerile din prozatori străini, cea mai mare parte nesemnate. Totuși, câteva nume de traducători pot fi identificate. Unul dintre ei este Const. A. I. Ghica, tălmăcitor în 1923 și 1924 din Zola, Maupassant, Théodore de Banville, Knut Hamsun, Georges Courteline, Arthur Conan Doyle, Tristan Bernard, Selma Lagerlöf, Walter Scott, Jack London ș.a. În 1924 Marcel
OGLINDA LUMII. WELTSPIEGEL. LE MIROIR DU MONDE. VILÁG TU˝KRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288512_a_289841]
-
Luciano Zuccoli și Mihail Zoșcenko traduce Liviu Andrei. În fine, Carol Drimer transpune din germană o piesă de Carmen Sylva (Constantin Brâncoveanu), un lung serial intitulat A treia dragoste (Din viața pictorilor) de H. Sienkiewicz, precum și din Ilya Ehrenburg. Alți traducători sunt C. Cristobald și A. Nora. Printre autorii tălmăciți se mai numără Blasco Ibáñez, Karel Capek, Italo Svevo, E. A. Poe, Oscar Wilde. Numărul 7/1931 include însemnări sub titlul În intimitate cu Gabriele D’Annunzio, numărul 13/1932 conține pagini
OGLINDA LUMII. WELTSPIEGEL. LE MIROIR DU MONDE. VILÁG TU˝KRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288512_a_289841]
-
NAUM, Gellu (1.VIII.1915, București - 29.IX.2001, Comana, j. Ilfov), poet, prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Mariei (n. Ghica) și al poetului Andrei Naum, mort pe frontul de la Mărășești în 1917. Bunicul patern era aromân din Ohrida. Urmează la București cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir” (1926-1933) și ale Facultății de Litere și Filosofie (1933-1937), după
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
în urma presiunilor ideologice ale autorităților comuniste. Împreună cu Virgil Teodorescu a editat în 1935 revista „Tânăra generație”. Între 1950 și 1952 face parte dintre membrii Catedrei de pedagogie a Institutului Agronomic din București. După 1950 a desfășurat o intensă activitate de traducător. Dintre numeroasele premii literare care i s-au decernat, trebuie amintite cele ale Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1964, 1969, 1980) și pentru întreaga activitate literară (1986), precum și Premiul Academiei Române pentru poezie (1975). Reprezentant de marcă al suprarealismului românesc, alături de Virgil
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
labirintului (1989) el își reorientează discursul critic spre poezie, subtitlul Repere pentru un dialog cu poezia lui Slavco Almăjan fiind, în fond, o autoprezentare a volumului. Monografie bine structurată, cartea începe cu repere biobibliografice și dezvoltă exegeza cunoscutului scriitor și traducător sârb, comentând-o din perspectiva „imaginilor dinamice” și a „imaginilor matriciale”. Și activitatea de cronicar literar la „Orizont” reprezintă o etapă importantă în destinul de critic literar al lui O. Textul său e marcat de tensiunea ritmicității, iar pertinența aprecierii
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
în istoria culturii române, datorită valorii lingvistice și literare a textului, dar și conținutului prefețelor. Prima, semnată de Simion Ștefan, demonstrează necesitatea răspândirii învățăturilor evanghelice și, prin urmare, a traducerii lor. A doua, Predoslovie cătră cetitori, nesemnată, se referă la traducători și la modul lor de lucru, care constă în tălmăcirea directă a originalului grecesc, dar și în urmărirea simultană a versiunilor slavonă și latină. Alte precizări, precum necesitatea exprimării unitare (în urma constatării diferențelor dialectale) prin folosirea cuvintelor unanim cunoscute (va
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
reușită a cărturarilor veacului al XVII-lea. Pe lângă întărirea unității lingvistice și culturale a românilor și ridicarea pe o treaptă superioară a posibilităților expresive ale limbii, Noul Testament de la Bălgrad a constituit un model pentru generațiile următoare, în primul rând pentru traducătorii și editorii Bibliei de la București (1688). Ediții: Noul Testament sau Împăcarea au leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru, Bălgrad, 1648; ed. îngr. și pref. Emilian, episcop al Alba Iuliei, introd. Nicolae Neaga, Virgil Cândea, Mircea Păcurariu, Grigorie T. Marcu
NOUL TESTAMENT DE LA BALGRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288486_a_289815]
-
, Virgil (12.III.1940, București), critic, teoretician și istoric literar, eseist, prozator și traducător. Este fiul Victoriei (n. Boldea) și al lui Virgil Camil Nemoianu, jurist. Școala o începe în 1946 la Caransebeș și o continuă, din 1949 la București, unde urmează Liceul nr. 7 (1954-1956) și Facultatea de Filologie, secția germană-engleză (1956-1961). După
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
NOVAC, Nicolae (pseudonim al lui Aurel D. Bugariu; 27.III.1919, Moldova Nouă), poet, prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Gruescu) și al lui Dumitru Bugariu. Urmează școala primară în localitatea natală, iar liceul la Bozovici și Oravița, absolvindu-l în 1938. Frecventează doi ani cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. Debutează
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
NICOLESCU, G.[heorghe] C. (26.V.1911, Ploiești - 24.XI.1967, București), critic și istoric literar, editor și traducător. Este fiul Paraschivei Niculescu (n. Dragomirescu), învățătoare, și al lui Constantin Niculescu, funcționar. Urmează la București Liceul „Sf. Sava”, terminat în 1928, Facultatea de Litere și Filosofie (1931), Facultatea de Drept (1932) și Seminarul Pedagogic (1932). Parcurge la Facultatea de
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
colaborează cu nuvele, schițe și amintiri. Scriitorii străini din ale căror opere se traduce sunt Swift, Molière, La Bruyère, La Rochefoucauld, August von Kotzebue, Schiller, Mérimée, Al. Dumas, Th. Körner, Ponson du Terrail, Vincenzo Monti și E. Legouvé, iar principalii traducători - I. Pop-Reteganul, A. Vlaicu, Virgil Popescu. R.Z.
NOUA BIBLIOTECA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288480_a_289809]
-
, Constantin I. (5.VI.1859, București - 16.X.1935, București), traducător. Încă elev la „Sf. Sava”, N. se înscrie la Conservator (1876). După o scurtă ucenicie în trupa lui Mihail Pascaly, în 1877, remarcat de Ion Ghica, este primit în Societatea Dramatică. Din 1885 va fi înaintat societar clasa I la
NOTTARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
OPRIȚĂ, Mircea (25.X.1943, Timișoara), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Marioarei (n. Șerb) și al lui Remus Opriță, muncitori. Frecventează școala elementară și gimnaziul la Cluj (1950-1957), apoi este elev al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza și al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, dar
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
caută, fără a evita supralicitările, să pună în lumină originalitatea scrierilor pentru teatru ale lui Eminescu, socotit a fi „inițiatorul teatrului mitopoetic” la noi și un precursor al dramei moderne, de idei. Pledoaria își menține turnura și în capitolele consacrate traducătorului și criticului teatral („cel dintâi critic teatral profesionist” în spațiul românesc). Un generos montaj de citate sprijină o demonstrație în care însuflețirea își dă mâna cu rigoarea. Una din pasiunile lui O., în afară de teatru, este filmul. O probează volumele Statui
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
în Lugoj, și Archirie, protopop al Hunedoarei - au folosit un text maghiar, orientându-se și după versiunile slavonă și latină ale Bibliei. Textul cuprins în Palia de la Orăștie este un foarte prețios document lingvistic al epocii, important și prin strădania traducătorilor de a unifica limba, înlăturând particularitățile regionale. Se demonstrează totodată posibilitățile limbii române, capacitatea acesteia de a fi o limbă de cultură. Apărută la scurt timp după tipăriturile coresiene, cartea aduce o nouă contribuție la formarea limbii literare. Ediții: Palia
PALIA DE LA ORASTIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
conține doar titlurile cele mai importante folosite; Orice tip de bibliografie se redactează prin înșiruirea titlurilor, în ordine alfabetică, după numele autorilor. Prin titlu se înțelege: numele autorului, prenumele sau, titlul complet al lucrării, numărul ediției (dacă este cazul), numele traducătorului sau a îngrijitorului ediției (dacă este cazul), editura, locul apariției și anul apariției. În cazul în care sunt enumerate mai multe lucrări care aparțin aceluiași autor, acestea sunt scrise în ordinea crescătoare a anilor de apariție. Dacă autorul are mai
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
din veacurile anterioare fiind o mai mare receptivitate față de scrierile dificile. Dintre urmașii lui pot fi menționați Grigorie (viitor mitropolit al Țării Românești) și Gheorghe (Cartea cu multe întrebări), care au reorganizat mănăstirile Cernica și Căldărușani din Țara Românească, Ștefan, traducător al cărților din Viețile sfinților tipărite la mănăstirea Neamț (1807-1815), ca și al altor scrieri. Și activitatea mitropolitului Veniamin Costache este, fără îndoială, legată de tradiția culturală a școlii de la Neamț. SCRIERI: Adunare a cuvintelor pentru ascultare. Viața starețului Paisie
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
cuviosului Paisie de la Neamț (După manuscrisul aflat la Muntele Athos în schitul Sf. Ilie împreună cu portretul său), BOR, 1992, 1-3; Valentina Pelin, La Correspondance du staretz Paisie du Monastère de Neamțu, RSE, 1993, 3-4, 1994, 1-4; N. A. Ursu, Școala de traducători români din obștea starețului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu și Neamț, „Teologie și viață”, 1994, 11-12; Păcurariu, Dicț. teolog., 318-319; Dario Racanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile starețului Vasile de la Poiana Mărului, Sibiu, 1996; Românii în reînnoirea isihastă, îngr. Virgil
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
, Dumitru D. (9.VI.1915, București - 7.III.1983, București), eseist, traducător și editor. Este fiul Alicei (n. Paleologu) și al lui D. Panaitescu-Perpessicius. Urmează la București Liceul „Dimitrie Cantemir” și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie modernă, absolvită în 1938. Face carieră universitară la Institutul Pedagogic și la Catedra de
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]