3,593 matches
-
telefon. E cam ora opt ora noastră, nu știu prea bine cât e la tine. Uite ce e, nu e nimic urgent - totul e‑n regulă - dar ar fi nemaipomenit dacă m‑ai putea suna când primești mesajul. O să rămânem treji o vreme, așa că oricând poți să suni e bine, dar astă seară ar fi sigur mai bine decât mâine. Sperăm amândoi că te distrezi bine și vorbim mai târziu. Te iubesc! Asta era de‑a dreptul ciudat. Și Alex, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunaseră la Paris Înainte de a apuca eu să‑i sun și amândoi Îmi ceruseră să Îi sun indiferent de ora la care primesc mesajul. Ținând cont de faptul că părinții mei defineau termenul „târziu“ după cum reușeau sau nu să rămână treji la monologul de la Începutul show‑ului lui Letterman, mi‑am dat seama că ceva era În neregulă. Dar nici unul nu păruse cine știe ce panicat sau neliniștit. Poate o sa fac o baie lungă, cu spuma oferită de hotelul Ritz, și o să‑mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
elibereze fosta cameră a lui Jill și să se mute În partea de jos a patului meu suprapus din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare de pe la șase și jumătate. Drăguț copil, Andy, dar chestia asta cu gălăgia cu noaptea‑n cap trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare de pe la șase și jumătate. Drăguț copil, Andy, dar chestia asta cu gălăgia cu noaptea‑n cap trebuie să Înceteze odată. — Fetelor! a țipat din nou mama. E careva treaz pe acolo? Oricine! Nu‑mi pasă dacă mai dormiți, dar spuneți‑mi cum stau lucrurile ca să știu câte clătite să fac! — Să‑i spun cum stau lucrurile? O omor, Lil. După care am strigat În direcția ușii mele, Încă Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și o bluză total transparentă - păi era trecută la categoria diverse, sub‑categoria către și de la aeroport și era vestimentația cea mai potrivită pentru avion pe care mi‑o puseseră În bagajă, mi‑au dat vestea cea bună: Lily era trează și conștientă de ce se petrece În jur. Ne‑am dus direct la spital, unde Lily Însăși mi‑a adresat câteva comentarii răutăcioase cu privire la garderoba mea imediat ce am intrat În rezerva ei. Firește, au existat probleme cu legea, cu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la figurile noastre mirate: „Două, făcău, treci la loc!“, „Un baston de mareșal, făcău, și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam de la o sută de metri, nu era nici un dubiu, acel mers lin, acea alunecare maiestuoasă, acea mișcare de avansare cu tot corpul de Împărăteasă bizantină. Acel corp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a venit la Întâlnire exact când a solicitat-o subconștientul meu (În nici un caz nu aș fi recunoscut că o chemasem eu, cu toate puterile benefice/malefice de care eram posedat). Iluminat, călcam ca și cum aș fi plutit; Întors acasă, rămâneam treaz până târziu, citeam până la două noaptea spre a-i păstra imaginea cât mai apropiată, știam că somnul ne Îndepărtează. A doua zi, la ora 7, o vedeam din nou la școală, dar nu era același lucru; acum nu venise special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se Îndurau să lase locul liber, Îndreptându-se fiecare spre treburile cotidiene, spre acele gesturi mecanice ale unei existențe stereotipe; se oprise clipa În loc pentru un semen al lor și asta Îi fascina, Îi provoca, Îi Înspăimânta, Îi ținea treji, Îi avertiza că totul este posibil, poate chiar mâine; nu știi ce ți se poate Întâmpla, treci pe lângă un balcon și-ți cade o glastră În cap, cum i s-a Întâmplat acelui american care a venit de la New York să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clintit crucea ce-o port Oh, ce departe sunt pereții lumii de umerii mei, Fiecare sprijinind o piramidă de noțiuni cunoscute De cei ce s-au smuls de materie, căzând În golul gândului Suduie un glas de cobe În nopțile treze Surpă un gând pe altul ca să cadă la fel. Fierbe În fundul cazanului un ciorchine de diavoli Orice lucru se face dintr-o culoare ce rămâne a sa Și orice mireasmă flutură dinspre rai spre infern. Ce mă mai strigară căutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
remediu de sete pe care-l aveam, nu mai putea fi folosită. De câte ori Îmi atingea buzele, limba sau cerul gurii, mă făcea să gem de o usturime aproape insuportabilă. Căldura Îmi arsese și uscase toată gura. Dar puterile Îmi erau treze, fuseseră doar bine educate. Abisul de sub mine era incredibil. 400 de metri. Gol imens. La o surplombă, mi s-a blocat coarda. Cea mai ieșită În afară dintre surplombe. Mă Învârteam În loc În scărițe, deasupra imensității de gol. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot cunoaște decât parțial, adică pe infime porțiuni ce mi se dezvăluie treptat, pe măsură ce mă descriu; problema fundamentală este să mă țin mereu sub observație și să nu uit să descriu În permanență ceea ce observ. Cât timp conștiința mea e trează, eu mă pot considera angajat În acțiunea de cunoaștere, acțiune pe care o actualizez continuu, pentru a nu Întrerupe fluxul unui discurs conștientizat despre ființă, despre ființa mea. Socrate era mai modern decât ne imaginăm noi, el găsind deja de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu se Întoarce, aud pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărnii, m-a arătat cu degetul ca pe cel mai mare răufăcător, s-a Îndârjit să mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În reacții, vie, trează În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cât sunt de idiot! 6 A doua zi, până la prânz, Grigore a isprăvit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polița armeanului și a reținut pentru amortizarea datoriei numai cât i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
odihnească puțin și ea oboseala drumului. Astfel Grigore, când se întoarse, o găsi singură într-un fotoliu, cu ochii închiși, parc-ar fi dormitat. ― De ce l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? întrebă Miron. Stăm și noi ca nenorociții ceilalți s-așteptăm revoluția? Aceia, săracii, s-au îmbătat de ațâțările derbedeilor și trebuie să-i lași să le treacă beția. Dar noi suntem încă treji, Leonte! Să ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dacă nu putem începe muncile pe afară, pune-i cel puțin să curețe grădinile și parcul, c-a venit primăvara și mai mare rușinea de halul în care ne găsește! ― Prea bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întreb și el îmi răspunde. Numai că nu e întotdeauna cum vrea el. În felul ăsta trecem în rândul zeilor. Cosmina ridică arătătorul în semn de tăcere. Buzele bolnavului se mișcau, încercând să articuleze. Ținea ochii închiși, dar pupilele erau treze. Pantelimon se aplecă peste umărul ei. Nu-l întreba, șopti. El răspunde acum unor întrebări mai vechi. — Știai că are un văr ? — Probabil... În buletin scrie că are și mamă, și tată. Ceea ce pare plauzibil, dacă mă gândesc că s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oprit ? — Nu știu. M-am trezit brusc, parcă zbura ceva către mine și m-a oprit. Și, oricum, nu te poți sinucide în vis. — Eu cred că da. Oricum, nu poți să mori dintr-odată. Eu, de pildă, eram perfect treaz. Îmi amintesc fiecare mișcare și nu-i găsesc niciun cusur. N-aș fi crezut că o să reușești atât de bine dintr- odată. — Totul a fost dintr-odată, se strădui el să zâmbească. E ceva să mori de două ori în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca laptele. Asta scrie în cărțile tale ? — În cărți nu scrie destul... Au și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu e treaz. Apoi, deși după aceea îi păru rău că întrebase : De ce mai stai cu el ? — E bărbatul meu... n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești femeia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu e treaz. Apoi, deși după aceea îi păru rău că întrebase : De ce mai stai cu el ? — E bărbatul meu... n-am avut niciodată altul... — Dar tu nu ești femeia lui... Nimenea nu poate să fie cum suntem noi doi, tu și cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luna. Și nu sângerează decât la lună. Noaptea o doare mai tare. „Noaptea, mai ales către ziuă“, mărturisi, mai departe, Rada, fără să-și poată lua privirea de la ochii mistuitori ai vraciului. „Atunci când nu mai știu dacă dorm sau sunt trează. Mă simt împresurată, dar nu pot să mă apăr. Cei care mă atacă îmi amintesc de oamenii ăia, niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe urmă, „Mergi la cer și te așază lângă Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se făcu, parcă, mai grea. Pelerinii se înmulțiră, porțile cele mari, împărătești se deschiseră, popoarele care până atunci colcăiseră, ascunzân du-se când lumea era trează și viermuind când lumea ador mea, se alăturau convoiului ce se îndrepta către întâia oprire, cea dinspre miazăzi. Parcă începuseră să bată și clopotele, deși nu știau care dintre ei ar fi putut urca până în vârful macaralei ca să tragă de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu nesaț, îmbrățișând-o, atunci când fruntea i se muia de sudoare. Avea acea disperare a dragostei care e cel mai potrivit leac împotriva somnului. Știa că, dacă ar fi adormit primul, ar fi murit în somn amândoi. De aceea rămâneau treji, privindu-se și visând că au adormit. Nu e nicio primejdie să visezi că dormi, căci în vis nimeni nu moare. Faraon adormise pe canapeaua cu arcurile rupte a vechii caroserii. Picioarele îi atârnau în afară, prin tălpile găurite pielea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
durdulie și cu sânii mari, ceea ce sugera cheful de vorbă. Avea buze subțiri, ceea ce însemna că, pe lângă că vorbea mult, vorbea și repede. Ochii i se mișcau vioi în cap, la fel și degetele grăsuțe, dovedind simțuri din cale-afară de treze. Era îmbrăcată cu grijă, eșarfa se asorta perfect cu poșeta și cu botinele, făcea, adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]