3,617 matches
-
cel mai perseverent gând, pe care ea îl mai avea acum. Pentru dânsa, bătălia era deja încheiată, ea însăși îi spusese asta odată lui Victor: - Nici imaginația nu-mi mai schițează nimic... N-am idei, nici vise... - Dar este ceva trecător și, foarte curând, îți vei reveni în puteri pe deplin. Chiar dacă tu nu vrei, eu tot cred că ar 1 Cuvinte atribuite lui Pavel Puiuț (în interpretarea lui Gheorghe Dinică) și preluate din filmul de comedie neagră din anul 2002
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el să răspundă aproape disperat că nu caută nimica, mascând ușor pană de memorie. Mersul alert și la obiect, nu numai că nu stârnea curiozitatea trecătorilor, dar nici nu lăsa să se înțeleagă cum că ar mai fi, într-adevăr, bolnav. E adevărat, nu mai fusese de mult timp la medic. Ultima dată când fusese, acesta vorbise mai mult cu Karin și cu părinții mei, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că gestul ei risca să fie mai mult fals și depășit? Înaintam cu pași rari și leneși, a dezamăgire, prin ninsoarea care, ajungând la pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens opus. Treptat începeam să reconstitui scenă cu scenă, toate întrevederile noastre. Orice aș fi făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pe când făceau escală acolo marile caravane venite din sud. Nu se opri toată noaptea, ducând cămila de frâu, la lumina unei luni timide și a miilor de stele, ce îi permitea să distingă profilul dunelor și linia sinuoasa a trecătorilor dintre ele, capricioasele gassi, drumuri trasate de vânt, care se întrerupeau însă din loc în loc pe neașteptate, obligându-l să înceapă un urcuș anevoios pe nisipul moale, căzând, gâfâind și trăgând de frâul mehari-ului, ce protesta furios din cauza efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de transpirație de pe uniformă, căci până și cele mai grele camioane se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Într-o zi Milică n-a mai apărut. În zadar l-am așteptat. Dispăruse ca fluturele-jucărie din vitrină. L-am așteptat, de multe ori, lângă copac, și cu vioara lângă mine. Fără să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi. Era minunat să-i privești, să-i asculți". Atunci am înțeles că Milică a murit. Dispăruse iar nu numai fluturele, ci și vitrina... L-am căutat mult timp pe Milică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lift Îi va marca drumul prin fața celorlalte apartamente. Câtă vreme coborî scările, ascultă cu urechea ciulită s-audă țipetele Annei, dar totul rămase tăcut În urma lui. Afară tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului, apăru apa, care-l sperie. Voi să fugă spre drum, dar, nu mai apucă. Un trecător, văzând pericolul, le sări în ajutor. Intră repede, până pe la genunchi, în apa al cărei nivel creștea vertiginos, îi apucă, pe copii, în brațe. Mama fugise dincolo de drumeag. Nu și putu da seama, din primele momente, despre ce e vorba
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i-a dat două. Repetate, scurt, una după alta. Apoi, părăsi mașina de servici, făcându-i, discret, pa, cu mâna ei mică și frumoasă, lui Tinel Blezneac. Ăsta păși iute spre căciula în care erau adunați euroii proveniți din șpaga trecătorilor graniței, culese vreo două mâini de bancnote de pe jos, le îndesă peste celelalte, legă căciula, cu bentițele, una de alta, strângând binișor, ca nu cumva să cadă din bani. Culese de pe alături, o pungă mizerabilă, de culoare neagră, se duse
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători se opreau. Priveau. Aflau despre ce este vorba. și treceau mai departe. Mulți intrau. Îi ademenea, poate, și rândul de mai de la o margine. Prețul participării: BENEVOL! Preconcertul începu. Se desfășură - șnur. Către dimineață, programul aproape că era integral prezentat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de vițelul acesteia, de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind, prietenos, pe lângă mărunta și anonima sa proprietate. Decesul Mesiei George Naghi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
casca de protecție era aceea care venea, din când în când, bâtelor, de hac. În zile de sărbătoare, când mai totă lumea era acasă, și când în promenadă, mai ales către seară, în vreme ce întreaga suflare a suburbiei ieșea din casă, trecătorul ori vizitatorul, întâlnea ceva ca de pe altă lume. Căștile de protecție dădeau o imagine cu totul deosebită localității. În apusul soarelui, ele străluceau ca niște stele terestre, mișcătoare, când în grupuri compacte, când răzlețe, dar, niciodată, de una singură. Prieteniile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Surorile Andreia și Paulina sunt cerșetoare. N-au mamă, n-au tată. Se au doar pe ele. Sunt aproape la vârsta maturității. Urmează și școala. Când una e la școală, alta la cerșit. Au locul lor anume, unde stau, în fața trecătorilor, vadul lor, ca să mă exprim astfel. Arcul de Triumf. Cum vii, de la Casa Presei, către centrul marelui oraș. Au fost atenționate, de către organizatori, ca, astăzi, să nu fie acolo, la înjosita, dar, neânțeleasa lor îndeletnicire, de către cei mai mulți dintre oameni. Au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fiecare de făcut după ce vor pune piciorul pe uscat. Cand primele pale de vânt și câțiva nori deșirați confirmară că violentul taifun lua ființă, se puseră iarăși în mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp ca acesta, adică de cîine, bețivii sfidează pneumonia și își văd de drum, uzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ați ajuta puțin, poate am reuși... ceva. În șase luni de directorat, Pandele a parcurs toate etapele necesare pentru a "sări de pe fix". Cu un baston care avea un inel metalic la vîrf bocănea străzile orașului. Se uita fix la trecători și, pe cei care se opreau la solicitarea sa, îi întreba invariabil: Ați lucrat la...? Nu. Parcă v-aș cunoaște... ?! Dacă m-ar fi ajutat, aș fi reușit s-o salvez... Pe cine? Cum, pe cine?! Îmi pare rău. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dacă m-ar fi ajutat, aș fi reușit s-o salvez... Pe cine? Cum, pe cine?! Îmi pare rău. La revedere. Sigur, dați bir cu fugiții! M-ați lăsat singur! Pandele avea lacrimi în ochi. Mergea resemnat și întreba următorul trecător: Ați lucrat la...? Un turnător Mai erau două zile pînă seria 1965 de la Școala de Ofițeri în Rezervă din Bacău termina cu milităria. Examenele se terminaseră și acum se făcea curățenie generală. Toți rezerviștii terminaseră facultățile și urmau să practice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte ochii trecătorilor. Vasile îl rupe ciudos. De ce, tati? scîncește Radu. De aia, replică Vasile, dîndu-i un pumn greu în cap. Destinul lui Laurențiu Spînu Laurențiu Spînu era al șaptelea copil din familia lui Iordache Spînu și, în același timp, cel mai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față, în ochi și în modul de reacție lentă, parcă studiată. Pășea spre casă și era absent la peisajul urban, la trecători și la toate cele oferite de scena deschisă, care este strada. Deși nu mîncase de zece ore, Ilarion nu simțea foamea, chiar dacă în urmă cu cinci ore începuse să-l roadă rău stomacul, de regulă gol. Cineva îl interpelează: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
i-am învățat engleza, franceza, informatica. Pentru cine i-am crescut? Și balet, și dans modern și tenis și... cîte și mai cîte. Erau copii buni, silitori, serioși și ne iubeau foarte mult. Cei doi stau pe trotuarul îngust și trecătorii nu îndrăznesc să-i salute. Baba Catinca plînge în surdină și moș Ilarion își tot mușcă mustața albă ca neaua. Ai dreptate și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar cu mine? Și eu m-am mirat. Ești singura care... Vreți să spuneți că cinci ani ați fost cast? Da, cam așa ceva. Femeile mă inhibă. De ce nu ne-am căsătorit? Eram sigur și încă mai sînt, că este ceva trecător. Angela s-a dus la Predeal calmă, fără nici o dorință de sînge. Îi revenea în minte mereu promisiunea făcută profesorului de a mai reveni pe la el. O revedere complicată Ramona avea un prieten de aceeași vîrstă cu ea, adică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doar pe la sfintele mănăstiri mai vezi. Apa era rece ca gheața, curată și, culmea, fără nitriți, fosfați și alte otrăvuri folosite în agricultură. Pe o latură, scrisă în creion, era un soi de blestem, abia remarcabil, conceput probabil de un trecător căruia, atît apa, cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu tot ce-i trebuie și în două ore fîntîna era în căruță. Era ora 2 noaptea și peste 4 ore era în curtea lui, acoperită cu paie. Mare a fost dezamăgirea trecătorilor. Mîhnirea lor se manifesta prin blesteme cumplite. Abia peste un an, Chimir și-a agălizat o fîntînă cum alta în sat nu era. Totul cumpărat de chilipir și vînzătorul habar n-are cine este, mai să-i dea și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă în căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la caz. La Lima, noaptea coboară dintr-un bidonville situat pe un versant, minorii, micii piranha. Cer bani de la turiști. Dacă li se dau banii îi omoară, dacă nu tot îi omoară. Cîte 30-40 de cuțite ciopîrțesc nefericitul turist sau trecător. Sînt minori, cu sute de asasinate la activ. Eu mă întreb, minorii sînt animale sau oameni în devenire? Minorul ucigaș trebuie tratat ca un animal care ucide? Chiar și unele animale ucigașe de oameni sînt urmărite și împușcate. Deși acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]