52,672 matches
-
dar nu m-am mai întors. Chiar ascultam o muzică oribilă. Karma de trei parale Doar pentru a deruta, voi spune că și eu greșesc uneori... deși răspunsul corect ar fi că nu. în ziua aia trebuia să merg cu trenul la oraș, la facultate. Aveam bagaje puține, dar multe cărți, păr lung, aroganță bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau decât niște amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în uniformă, ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au ieșit în fugă și au tropăit spre capătul culoarului ca să-și strige și ei măscările, dar trenul s-a scuturat și a pornit, așa că n-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au ieșit în fugă și au tropăit spre capătul culoarului ca să-și strige și ei măscările, dar trenul s-a scuturat și a pornit, așa că n-au apucat să urle decât la copaci și la vacile din ce în ce mai rapide. Locul din fața ei, la fereastră, era gol. Mi-a plăcut imediat, cum trebuie să-ți placă la o femeie, felul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
natural în prima tinerețe, după ce se deschi sese în mine Vorba. Cu coperta, desigur, bine în evidență... Din când în când mai schimbam vorbe în polonă cu un coțcar care se întorcea la el, la Wrocław, și vindea săpunuri prin tren... Toate astea fără să mă uit prea mult la ea. Mai aveam în buzunar și o sticluță de whiskey, că vara eram ghid pe litoral și aduceam rahaturi și bunătăți, n aveam eu nevoie de săpunul polonezului. Am dat sticla
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în față, ne holbam fix unul în ochii celuilalt, pieziș în geam, în vreme ce, din punctul de supraveghere al țăranilor, noi ne uitam de fapt afară, ignorându-ne. în vremea aia nu se aprindeau becurile în tunel, ca azi. Așa că, atunci când trenul s-a zvârlit țiuind în beznă, mi-am întins picioarele spre bancheta din față și i le-am prins ca într-o foarfecă pe ale ei. Cum ne-am aștepta, în loc să și le tragă răcnind, mi le-a strâns și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bună, inteligentă și tandră. Am băut și am râs erudit cu ea vreme de vreo trei bombardamente, după care a început iar să mă pupe, iar eu am traversat un zid și mi-am uitat geanta cu computerul într-un tren. Stăpânul inelelor din Daghestan într-o lume justă și bine strujită, când o posacă de la masa de alături îți admiră inelele afgane și daghestaneze, asta n-ar trebui să însemne decât că urmărește să iasă din posăceală. Așa că tu scoți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
avea. Șolduri și genunchi - la locul lor... De ce atunci, de ce? Ce dacă știința ei în amor însemna să zacă pe spate imitând o stea-demare? „Nu mă forța să fac teatru și acrobații“, mă rugase. După miezul nopții nu mai sunt trenuri pentru Bruxelles. La hotelul sărăcuț, viciosul de la recepție nu voia să-mi dea o cameră. Mă tot întreba, incredul, dacă sunt singur. Probabil că încerca să-și imagineze care-i „trucul“ meu. — Da, singur sunt, i-am aruncat excedat. Nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe cocoașă, cu picioarele, pe care le avea lungi, proptite pe umerii mei. Aruncase și brațele peste cap, le ținea la ceafă, oleacă teatral, ca într-o poză de calendar, mișca din șolduri ca o bielă-manivelă cum sunt alea la tren, jos, la roți. Aici Păpădie a tăcut câteva clipe, holbându-se în gol. — Mi-era frică să nu ne prindă șeful de scară, sau verii cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aparat de fotografiat de care nu se desparte aproape niciodată (nota autorului - are încă unul, digital, în rucsac, dar toate la vremea lor) și mai ales atunci când își permite să iasă din oraș și să umble încotro îl poartă pașii, trenurile, autobuzele, mașinile de ocazie sau avioanele. Fotografie rapid zidurile înalte, pe alocuri măcinate, din care mușcaseră, în decursul timpului, aversele de ploaie și furtunile, îndepărtându-se și apropiindu-se de ele pentru a găsi exact unghiul potrivit și distanța perfectă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
într-o realitate aproape ireală... Se trezise în momentul în care Petrișor deschidea laptopul căzut de la etajul douăzeci și spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare, pufăind a plictiseală nemascată, Turistul duse degetul arătător la tâmplă și își salută amintirile, mângâind cu ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
alaiul mut al unor gânduri sortite să nu devină niciodată cuvinte... Inexplicabil Îl găsiseră prăbușit peste linia de cale ferată, cu fața în jos, cu o vănătaie mare pe fruntea ridată. Și spuseseră imediat bine că n-a trecut vreun tren, iată că există acel noroc al bețivului despre care se tot vorbește. Unii nici nu se îneacă, pică în apă și Dumnezeu îi scoate la mal, ce chestie, domnule! Nici nu-și dăduseră seama (deși ar fi fost foarte simplu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
șpriț și nu l-au mai ținut picioarele, oare de ce or turna unii în ei ca și cum ar dori să bea toată băutura din lume?! Îl sprijiniseră de un pom și plecaseră. După câteva minute, uitaseră de el, iar șuieratul unui tren care se apropia îi determinase să se simtă extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o fetișcană cu părul prins în două cozi lungi, școlărește. Ea... Reuși să se ridice, apoi privi și în stânga și în dreapta, ca și cum ar fi vrut să se asigure - nebunească idee! că nu apare un alt autobuz. Porni pe linia de tren, fără să se întrebe dacă avea să ajungă sau nu undeva de unde ar fi putut să dea măcar un telefon. Îl rodea pantoful stâng și se aplecă pentru a desface șiretul. Își aranjă ciorapul, apoi făcu o fundă strânsă. Și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
regulate de timp, spre a ne duce în laboratoarele lor pline de mașinării ciudate. Ar fi în stare de orice, doamnă... Lady Esmeralda fixă cu ochii un punct de pe tabloul pe care tocmai îl arătase. Era toamnă, Jack, coborâsem din tren, după o călătorie lungă... Poate chiar prea lungă pentru gusturile dumneavoastră, doamnă, mi-aș permite să spun... Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluție pentru dezmorțirea oaselor, nu? Țin minte că nici tu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
plimbare era cea mai bună soluție pentru dezmorțirea oaselor, nu? Țin minte că nici tu nu erai foarte încântat, ți-ai ieșit din calmul tău proverbial, ai bombănit, ba chiar ai înjurat - Doamne, cât de surprinsă am fost! -, fiindcă nici trenurile de lux nu oferă confortul la care te-ai așteptat, acesta sunt cuvintele tale, nu le-am putut uita. Erai roșu la față, l-ai repezit pe un hamal care dorise să pună mâna pe geamantan - adu-ți aminte cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai senzația că se deșiră în drumul său către râul de dedesubt, de la o fereastră ieșise cineva și încerca să ajungă pe acoperiș, într-o încercare disperată de a-și prelungi viața, măcar prin câteva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Un alt element foarte important al definiției este „interacțiunea”; voită sau nu, interacțiunea între membri este necesară în orice organizație pentru că altfel ajungem la definiții ale unor mulțimi reunite de un interes comun: cazul unei mulțimi care așteaptă undeva un tren sau un avion, având scopul comun de a merge până la o destinație anume. Cu alte cuvinte, definiția este o descriere a organizației din perspectivă teoretică, având relevanță mai degrabă ca tip ideal, ca reper dezirabil. Datorită incompletitudinii sau complexității prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
instrument utilizat de oameni pentru coordonarea acțiunilor lor în vederea obținerii a ceva ce ei apreciază sau își doresc” (Jones, G., 2004, p. 2). Conform acestei formulări, incomplete datorită neutilizării conceptului de interacțiune sau a altuia similar, un autobuz sau un tren se încadrează în definiție, deci ar putea fi considerat o organizație. Astfel de definiții creează confuzie și, prin urmare, ar trebui evitate. Există diverse tipuri de organizații, clasificările lor utilizând de obicei criterii precum: Forma de organizare: publice private (cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
oameni. Pe stadioane până și cei care și-au demonstrat dezvoltarea intelectuală se scufundă în manifestări asemănătoare ritualurilor tribale; istoria micilor comunități în care se înscriau bătăliile dintre triburi este perpetuată de susținătorii echipelor de fotbal. ٭ Un grup zgomotos în tren. Care este motivul pentru care cei marcați de recurența primitivismului ocupă tot spațiul sonor? Deoarece doresc să se facă auziți astfel încât ceilalți să le confirme că există (fie și înjurându-i!). De la cei care-și contemplă existența în modificările pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că nu era nici plin de sânge. Ne-am urcat în barcă și am plecat. Când am ajuns la debarcader, am anunțat că pe plaur este un băiat într-un cort, care nu se simte bine. La gară am luat trenul spre București. Olga, fata pe care o salvasem de la înec, nu știa cum să-mi mulțumească. A făcut-o sora ei. Am schimbat numerele de telefon, eu... cam în silă. Nu-mi mai trebuia Deltă, nu-mi mai trebuiau fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dinspre scări, coborî în goană, străbătu coridorul, își strânse repede lucrurile, își luă șapca din cuier, lăsă cheile la portar, opri un taxi și plecă la gară. De-ar fi să stau în gară o zi, o noapte, până vine trenul, acolo nu mă mai întorc. Fantasmele astea nu le voi lăsa să-mi sugrume viața! Vreau să fiu liber. Nu! Eu nu am iubit-o cu adevărat! O urăsc! O urăsc pentru tot ce a făcut! A făcut totul împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un accident. O urăsc, o urăsc! Mersul cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot drumul se gândi la ce aflase și trăise la Paris, în casa lui Clody și pe cărările ei. Acum, cu fiecare învârtire a roților trenului, lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot drumul se gândi la ce aflase și trăise la Paris, în casa lui Clody și pe cărările ei. Acum, cu fiecare învârtire a roților trenului, lăsa mai departe și mai departe avalanșa de sentimente, gânduri, coșmaruri... Avea în valiză Jurnalul și pachetul din hârtie de mătase cu scrisori. Nu-l desfăcuse! Îi ajungea Jurnalul! Pentru scrisori nu era încă pregătit. Avea unele bănuieli despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îi înfășură umerii ocrotitor în blana de chinchila. Vă mulțumim la toți că ne-ați fost alături. Și acum ne scuzați, am avut o zi grea... Da, și noi, spuse Petre. Ne vedem mâine la gară, la 10,40, la trenul de Sinaia. Noapte bună. A doua zi, peronul Gării de Nord era plin de oameni care își așteptau trenul. De dimineață începuse să ningă și zăpada se așternuse într-un strat de câțiva centimetri. S-au regăsit cu ușurință după veselia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Și acum ne scuzați, am avut o zi grea... Da, și noi, spuse Petre. Ne vedem mâine la gară, la 10,40, la trenul de Sinaia. Noapte bună. A doua zi, peronul Gării de Nord era plin de oameni care își așteptau trenul. De dimineață începuse să ningă și zăpada se așternuse într-un strat de câțiva centimetri. S-au regăsit cu ușurință după veselia pe care o răspândeau. Locurile erau în salonul de clasa I, puțin cam răzlețe. Așa că s-au grupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]