5,174 matches
-
ăsta plin de păsări. Coastele ei îi presează palma. Orbecăie spre ceva care-i uluiește pe amândoi. Gurile lor se unesc, iar gândirea dispare. Dispare totul, în afară de această nevoie primară. Ceva imens și alb străbate câmpul. El tresare, iar ea tresare odată cu el. El o vede primul, dar ea o identifică. —Dumnezeule. O lebădă de iarnă. Stafii în străfulgerarea aceea de lumină, o groază intimă. Ea îl strânge de braț, ca un garou. Nu se poate să vedem așa ceva. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orizont. El o așteaptă să termine. Abia când ea îi aruncă o privire peste umărul drept, o privire sălbatică, fugară, rugătoare, își dă seama că terminase. Deci ți-ai dat demisia, spune el. Și te-ai făcut infirmieră? Umerii ei tresar. Dar își revine destul de repede. La început, m-au luat ca voluntară. Avusesem ceva experiență... acum mulți ani. În liceu. Am obținut dreptul de practică în trei luni. Nu e... cum să zic, o chestie foarte savantă. Nici măcar acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cel mai subtil. Și e chiar și mai genial, când gândurile lui mor. După ce se perpelise tot drumul până în estul statului Ohio, bărbatul din scaunul de lângă el își adună în sfârșit curajul ca să-l întrebe: Vă știu de undeva? Weber tresare, cu un rânjet-fantomă strâmb, furat de la unul dintre pacienții lui. Nu cred. Sigur că da. Tipul cu creierul. Nu, spune Weber. Străinul îl măsoară, bănuitor. —Ba cum să nu. Bărbatul care își confunda viața... Nu sunt eu, insistă Weber. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cinci ani și pe părinții din mănăstire pe care ea nu i-a uitat ! Fie Dumnezeu lăudat și binecuvântat ! Arhimandrit Dionisie Udișteanu, profesor-duhovnic, Mănăstirea Slatina-Suceava * 23 ianuarie 1975 În mănăstirea marelui Mitropolit Varlaam al Moldovei, inima mi se încălzește, sufletul tresare și-mi aduce aminte cu drag de trecutul nostru glorios al marilor călugări cărturari care au adus faimă culturii noastre românești, atât în veacurile XVI-XVII, și au rămas până astăzi peste veacuri un imbold nouă celor care jurăm să fim
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acesta. Acum fiul lui Verde Împărat se ocupă de altceva. A reușit să facă mai multe invenții pentru locomotive. Dar de ce plânge? De ce zace prăbușit în scaunul lui din fața planșetei și varsă într- una lacrimi? Ana îi aruncă mingea. El tresare și o prinde. Zâmbește printre lacrimi, din ochi i se revarsă blânde flăcări albăstrii. Ana șoptește pentru ea, dar se aude până la mine: „Inventatorule dragă, ești un copil mare!”. Acum s-a oprit din plâns și vorbește. Îi spune Anei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ați părăsit laboratorul. Acesta fu un al doilea puternic șoc. Cât de repede pot reacționa oamenii? Observațiile făcute cu metodele Semanticii Generale stabileau că o reacție a talamusului putea fi aproape instantanee... Mușchii se contractă când apare o amenințare. Trupul tresare și pulsează. Vocea poate rosti sunete sau cuvinte. Cât de puternice erau aceste reacții? Asta depindea desigur, de cât de multă activitate corticală era încorporată în aceste prime reacții. După câte putu constata Gosseyn, prea puțin din cortex era implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul răspunse la ușă, când sună soneria - sau ce semnal o fi fost acela - care se declanșă când Breemeg atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul oficial, băiatul îl expedie. - Poți să pleci Breemeg. Mă ocup eu de musafir, mulțumesc. Apoi îl salută pe Gosseyn cu o mișcare a mâinii. Incidentul se încheie; Breemeg, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aici. Arătă spre panta înzăpezită care părea mai puțin dreaptă. - Vin imediat acolo, strigă Gosseyn. Mai întâi, următorul lucru pe care și-l propuse trebuia încercat. Cu băgare de seamă întinse mâna și apucă o creangă dintre cele mai groase. Tresări. Și-i dădu drumul imediat. Era mai mult decât caldă. Îi trebuiră mai multe minute. Aruncă zăpadă pe porțiunile de unde voia să apuce creanga până ce se răcori. Imediat ce putu să pună mâna pe creangă, folosind genunchiul ca pârghie, o rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nimic și toți îl priveau așteptând. Deși reușise să-și îndepărteze emoția aceea specială, el părea neschimbat față de cum îl știa memoria Gosseyn înalt, puternic, fața încă tânără, impresia generală de bărbat inteligent în vârstă de aproximativ cincizeci de ani. Tresărind, își aminti de publicul din cabinetul său. Înghiți în sec, apoi spuse: - Complexul acela nervos afectat pare să fie doar parțial deconectat și de aceea a primit un sprijin minim, de la sursa de energie de care, se înțelege, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai au îndoieli: "Într-o zi surprind pe băiatul vecinului din fund gata să sară uluca, cu un cazan de rufe ce mi-l șterpelise din magazia rămasă deschisă până să scoată femeia cele necesare pentru spălatul rufelor. Îl strig. Tresare. Se uită la mine cu o obrăznicie agresivă" (Agatha Grigorescu Bacovia, Poezie sau destin, CR, p.116). De aici lucrurile curg oarecum de la sine, doamna Agatha merge la autoritățile locului și are o izbucnire revendicativă, privește "drept și cutezător" spre
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acum (în sfârșit) se arată la lumina zilei. Până acum au stat la adăpostul întunericului din conclavurile administrative din patria interioară. Abia acum, și la oră de maximă audiență, aflăm adevărul nud aidoma statuilor din Grecia păgână. La asemenea vești tresar din somnolență redacțiile cele care au tot prezis zadarnic asemenea primejdii și care, iată, sunt confirmate de primul polițist al țării; pe urmă, se trezește din amorțeală purtătorul de cuvânt al PRM și, aidoma dreptului Simeon, ne anunță, înțelepțit de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
haotice ale mării și și-a construit o locuință în ceruri: „A descris o crăpătură în nori, Baal și-a făcut auzit glasul său sfânt, a repetat sunetul buzelor sale. Glasul său sfânt a făcut să tremure pământul [...]. Munții au tresărit” (KTU 1.4.VII, 25-34). Și în acest caz, îmbinarea teologiei zeului suprem care locuiește în ceruri (cf. Cap. 3, pp. 35-36) cu teologia regală ne permite să presupunem cu o anumită certitudine că aceste reflecții cosmologice datează din epoca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
două nopți. - Și dacă numele lui nu este pe listă? - Atunci vom pleca îndată ce von fi siguri de acest lucru. Numele lui Gilbert Gosseyn nu se găsea pe lista pasagerilor de pe Președintele Hardie. * 8 și 43 dimineața. Gosseyn se trezi tresărind și, aproape simultan, conștientiză trei lucruri. Ora. Soarele care strălucea prin fereastra camerei sale de hotel. Și videofonul, de lângă pat, care zumzăia cu blândețe, dar și cu insistență. Se ridică în capul oaselor, ieși complet din somn și-și aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dădu înapoi eliberându-se de mâna ce i se pusese pe umăr, și, fără o vorbă, ieși pe ușă, ajungând în culoar. Când nu-l mai văzu nimeni, se transportă în pădure. Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cincisprezece ani, un copilaș - atât de incoerentă era suma mărturiilor. Aceste amănunte trecuseră cu iuțeală prin mintea lui Goseyn. Dacă era o iluzie datorată hipnozei sau produsă mecanic, nu mai avea decât o importanță secundară. Dar ceea ce-l făcuse să tresară printre aceste amintiri era amănuntul că existența cotidiană a Zeului Adormit, inconștient dar hrănit și antrenat printr-un sistem complex de mașini. Ierarhia întreagă a Templului era organizată pentru a menține funcționarea organismului. Lumina care-l orbi pe Gosseyn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de teroare maniacă dorit, dar și ceva în plus. Mârâind ca o fiară, omul încercă să atingă contactele distorsorului. De trei ori îl similariză Gosseyn în poziție inițială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și căpitanul Free. Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în picioare și începu să se îmbrace. - Nu mă întreba nimic, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
luă în seamă. Deplasă mental cablul în postul de comandă al aerulotei și dorea să ajungă la biroul de sticlă până ca Yanar să-i simtă prezența. Deschise ușa. O închise, când prezicătorul îi simți prezența. Omul ridică ochii și tresări. În spatele lui Yanar, mai era o ușă, iar Gosseyn se duse spre ea. Sărind în picioare, Yanar îi bară drumul și-l sfidă. - Vei intra numai dacă mă omori pe mine. Gosseyn se opri. Sondase deja încăperea de după ușă. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
moment de exaltare, dar când dădea pagina de gardă se gândi: Asta nu înseamnă neapărat că sunt pe Gorgzid. Mulți oameni în Cel Mai Mare Imperiu pot să aibă tipărite cărți în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Munro, și din cealaltă pe a lui Ozenfant, care respira pe gură. — Ce se întîmplă? întrebă el. — Din toate organele i se revarsă o lumină strălucitoare- ne-ar orbi. Curînd o să-l recunoști după căldură. Peste o clipă, Lanark tresări cînd simți cum Ozenfant îi șoptește în ureche. Căldura produsă de un corp ar trebui să circule ușor prin el, revărsîndu-se prin pori, penis, anus, ochi, buze, membre și vîrfurile degetelor, în acte de generozitate și autoconservare. Dar majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și spele pensulele, pastorul îi spuse: — N-o s-o termini pînă la slujba de An Nou, nu-i așa? — îmi pare rău. Probabil că nu. — O, păcat. Vezi, oamenii încep să se plîngă. Cînd crezi că va fi gata? Thaw tresări puternic și zise: — Cînd credeți că e cazul să fie văzută de cei de la presbiteriu? — în iunie, cel tîrziu, bănuiesc. Dar, bineînțeles, o poți termina înainte? Ce-ai zice de duminica Paștelui? Asta îți mai dă un răgaz de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trecutului. Dacă n-ar avea reproduceri color, mijlocul secolului douăzeci n-ar avea nici un motiv să se considere artistic... și dacă nu ne-ar avea pe mine și pe dumneata. Nu mă mai trata cu condescendență, spuse o voce. Thaw tresări și lăsă să-i cadă pensula, pentru că era ceasul trei dimineața. Rîse cutremurîndu-se și coborî de pe scară spunînd: — N-o să te mai tratez cu condescendență, domnule Rennie, dacă-mi promiți că n-o să-mi mai vorbești cînd nu ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]