13,539 matches
-
împărțeau deja bucuria de a înota cu peștii mici ,strălucitori. Făcuse duș la cele amplasate pe plajă, totul era gratuit,inclusiv toaletele,nu ca în România ,unde ți se iau bani ,pentru orice nevoie, fie ea oricât de mică.Iar turiștii străini nu fac din nou greșeala să ne mai viziteze. Nu mică îi fusese mirarea, când constatase că toate autovehiculele circulau pe partea stângă,dar și-a amintit că Cipru fusese colonie britanică până în 1960 și regulile de circulație de
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
caldă a dimineții. „Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul ! Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea lui, că primul turist îi trece pragul atât de dimineață. - Good morning ! - Good morning,îi răspunde zâmbind, la gândul că aerul din buzunar o să se împuțineze. - I’ m looking for work ! i se adresează într-o engleză nu prea autentică ,dar destul de descifrabilă. Știa
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
preaviz și fără ultimul salariu,dar nu dorește acum să facă reclamație la OPC. - Îmi pare rău, nu am mâncat nimic de ieri. - Hai înăuntru ! Nu se-aștepta la asta ,se aștepta doar la un șut în locul în care pe turiștii de pe plajă ,nu pare să îi doară. Înăuntru este cu mult mai bine,acoperișul boltit,din păpuriș, face căldura uitată pe afară. - Ia și mănâncă ! E halloumi rămasă de ieri ,e rece acum ,dar poate că îți face bine, îl
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
era deloc un om atât de bun. Îi dăduse mâncare ,fiindcă avea nevoie de forța lui fizică, un om nemâncat nu poate nici măcar să lustruiască un pantof. Iar firma de afară, „ Zorba the greek” era cu siguranță, numai pentru atragerea turiștilor străini. - Nu pot să fac asta ! Am demnitatea mea ! Dă-mi te rog banii ,pe care mi-i datorezi și o să plec ! - Banii ?! Care bani ?? Scrie undeva că-ți datorez ceva ? Băiete ,porția de halloumi costă zece euro ! Tu ai
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
găina care face ouă de aur. Magistratul se bazează pe logica Suveranului; locuitorii Stațiunii, nici buni, nici răi, pe aceea a Magistratului. Iunie, dimineață. Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt sacrificați, pentru Hotel, doi viței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Astrolog mi-a încurcat socotelile: cineva se tot vâră și zăpăcește lucrurile, poate chiar Magistratul, pentru a tăia povestea lui cu Caravella. I-a reușit, dar s-a dus dracului și Carnavalul. Numai la așa ceva nu se mai gândește nimeni. Turiștii au început să plece, la Cazinou și pe străzi doar despre asta se vorbește: „Când va veni cutremurul?” „Când se va prăbuși muntele?” „Când...?”. Parcă s-au scrântit cu toții, de-abia le trecuse sminteala cu aurul! Astrologul, am aflat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un focar izolat care va fi stins. Dar azi, într-o zonă diametral opusă, în Stațiune au mai pierit, din cauze asemănătoare, încă doi inși, în putere până mai ieri; vreo cincisprezece sunt și ei bolnavi. Au fost internați. Ultimii turiști vor să plece, dar nu mai pot, pentru că Magistratul a impus starea de carantină: se îngrijește ca molima să nu pătrundă în Regat; Republica poate să țină sub control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun cei răi. A plăcerilor, zic eu. A siguranței. Se găsește hrană din belșug, iar casele sunt din cea mai bună piatră; locuitorii au haine și încălțăminte, școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
alți bătrâni. După înmormântarea celor înecați - o sărbătoare aproape, pentru că durerea pentru cei duși s-a dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație sunt valabile exclusiv pentru fraieri. Adică tot timpul. Performanța parizianului era Însă potențată de teribila barieră lichidă pe care trebuia s-o sfideze și s-o Înfrângă: din cer nu cădeau picături de ploaie, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părțile pământului care erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de 106 ani ce mai reușea să croșeteze coerent. Cei care nu se mai puteau deplasa decât vag stăteau pe bănci în piața San Marco și turiștii le dădeau biscuiți, portocale sau mere și se pozau cu ei. în zilele fără vizitatori, doctorul Peleto obișnuia să tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cântau și dansau până erau scoase pe brațe de doi chelneri gemeni despre care se spunea că prinseseră suta de ani fără o gripă în toată viața lor. Cu toții aveau de toate, deoarece cei care se îngrijeau să le trimită turiști, le trimiteau și hrană și îmbrăcăminte și zaruri și table, ba chiar, anual, și motani și câini, bineînțeles și ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70 de ani pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ei foarte bătrâni și lenți. O dată la trei ani sosea o nouă promoție de moșnegi de 70 de ani pe care-i primeau sărbătorește moșnegii din promoția ce, la momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de jos încât putuseră să vadă că pilotul avea o barbă deasă, căruntă, devenise dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se aflau ei. Mult mai la nord, în Masivul Tassili, existau peisaje superbe și curioase picturi rupestre, ce păreau să-i entuziasmeze pe cercetătorii care veneau chiar și din America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint că n-am găsit ulei. Nu mă spăl. Mint că n-am avut apă caldă. La terre promise, paradisul oamenilor dezocupați. Să trăiești ca un turist. Să te epuizezi contemplînd. Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la Ambasador și să scrii o frumoasă epopee despre fazanul de aur și cei șapte samurai prefăcuți În pommes frites. Oare ce versuri știe pe de rost designerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți și România e o țară frumoasă cu peisaje Încîntătoare cu hoteluri confortabile, cu catedrale, cu munți - călătoria n-a mai avut loc. Textul de mai sus a fost extras dintr-un pliant pentru turiști.“ Birgit e distrusă. Acum Îmi dau seama că această legătură pe care am dezaprobat-o cu toții a Însemnat pentru ea mult mai mult decît escapada de la barul chinezesc, sau plimbarea aceea nocturnă În cimitir la Sighișoara, pe care le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cei mai norocoși la soare, plutind pe apă, ceilalți în adâncuri, printre crengile brazilor, ca lacul să poată fi botezat mai ușor. Așa a devenit râul stăvilit de alunecătura dealului Lacul Leșurilor, până când asta a început să dăuneze afluenței de turiști, pe cale de a se înteți. Atunci, după un exemplu străin de succes, geografii au corectat greșeala și l-au numit Lacul Mort. Prin împrejurimi se răspândea mirosul de leșuri, iar prin depărtări, vestea apelor făcătoare de minuni, și, când duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de flori, pavilioanele din parc, sanatoriul și viața socială din Piața Moartă. Însă astea erau mai degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef, publicist de felul lui, mi-a povestit apoi de multe ori că, la începutul începuturilor, el a frunzărit și a analizat revistele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și că bărbații se apucau unii pe alții de acolo unde ea, ca fată mare, nici nu ar pune mâna, ptiu, și că-și taie ceea ce le-a zămislit acolo Dumnezeu. Chiar și în ziua de azi, când - cu excepția câtorva turiști - totul e atât de civilizat, pentru că există automobile. Asta era și problema ei cea mai mare cu evreii, și anume că aveau voie să vină într-o casă atât de respectabilă ca a lor. Da, Iosif și Fratele, negustorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de ac, de lângă debarcader. „Nu fiți atât de modest. De ce nu veniți în capitală?“ - m-a întrebat el. Dar eu am ținut-o una și bună, că vreau să mă duc acolo unde nici pasărea nu zboară, sunt numai câțiva turiști bolnavi, din când în când. N-am putut pleca acasă fiind că a trebuit să-mi schițez concepția arhitectonică. Cu toate etajele, cu numărul de camere, acoperișul, curtea, fațada, mai ales ușile și ferestrele. S-a implicat într-atâta, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă și ca atare sunt deosebit de impresionată că în montajul dumneavoastră arta și realitatea nu aleargă paralel, ci par, în sfârșit, a se apropia una de cealaltă. Au fost cazuri când turiștii nerăbdători au devenit lacomi. Mai ales cei care aveau numai câteva zile de concediu sau de viață, potrivit fișei fiecăruia. Ăștia comandau toate pozele posibile, iar pe deasupra mai aveau și idei personale. Că cică să-și bage mâna în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]