3,966 matches
-
dar întotdeauna te-a urmărit) și voia să-mi spună ceva extrem de important și această stare de urgență se manifesta acum cu de la sine putere. Se exprima în jupuirea casei și luminile care pâlpâiau și în rearanjarea mobilei și chiloții uzi de baie și aparițiile Mercedesului crem. Dar de ce? M-am forțat, dar amintirile care mă bântuiau nu erau despre el: o piscină luminată, o plajă pustie la Zuma, o veche melodie New Wave, o porțiune părăsită de pe Ventura Bouevard la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe șezlong. După ce se șterse, dădu jos chiloții de baie și îi întinse pe șezlong. Se înfășură cu prosopul și se deplasă destul de nesigur spre casă, lăsând un șir de urme de pași uzi care se uscară rapid pe placa de ciment. Aparatul de filmat făcu o pauză, apoi se grăbi se dea colțul casei și să facă ceea ce mă rugam să nu facă. Intră în casă. Străbătu bucătăria. Apoi ajunse pe un coridor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i: „Mămica mea-i acolo sus,“ și până atunci durerea lui Jayne se va fi alinat.) De ce a plâns Jayne în drum spre Midland Airport? Înainte ca ea să părăsească întunericul dormitorului, de ce rostisem cuvintele îți promit? Perna mea era udă. Plânsesem din nou în somn. Soarele bătea acum în cameră și tavanul se lumina indiferent, într-un careu tot mai larg, iar umbrelele continuau să se rotească, halouri fosforescente gravitând în jurul meu - rămășițele unui vis pe care nu mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând ușa. M-am împiedicat, căzând în cameră și lovindu-mi fața de podea. Am simțit ceva ud pe buze. Robby a trântit ușa și-am auzit zăvorul. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă în întuneric, și mi-am șters sângele de pe buze. Am scos un strigăt atunci când Robby m-a ținut locului cu o îmbrățișare înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apropiam am crezut că era un bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el, mi-am dat seama ce era. Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele îmi linse mâna când m-am aplecat să-l mângâi. Sunetul limbii lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de spate și m-am deplasat în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când i-am ridicat coada am încercat să plonjez afară din mintea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui lingând pielea uscată a mâinii mele a fost brusc acoperit de zgomotele ude care proveneau din spatele câinelui. Victor vomită fără să-și ridice capul. M-am îndreptat încet de spate și m-am deplasat în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când i-am ridicat coada am încercat să plonjez afară din mintea mea. Anusul câinelui era dilatat, având un diametru care probabil măsura cincisprezece centimetri. Porțiunea inferioară a lui Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se anunță niște ședințe literare în vagonul-restaurant, dar se pare că nimeni nu s-a obosit să meargă la ele. O stare de dizolvare și lehamite. Dincolo de geam - nori negri aplecați deasupra câmpiilor, păduri de brazi cu tulpinile subțiri și ude de ploaie. Pe culoar, Andras Ferenc Kovacs contemplă la rându-i împrejurimile pluvioase. Îmi spune că a obosit, drumurile îl deprimă. Andras e mare, „învelit” bine cu carne, și scâncetul de copil despre dorul de casă, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acasă sau să fugă la urgență, el și-a continuat drumul, a venit la întâlnirea cu „înfometatul autor” și, stând apoi ore întregi cu piciorul rupt întins pe un scaun, pe care i se aplicau din când în când șervețele ude, mi-a făcut, probabil, cea mai detaliată și profundă analiză a textului, înțelegându-l ca nici un alt critic și dăruindu-mi - ca o altă cataplasmă sufletului meu rănit și însângerat de singurătate - entuziasmul său față de „capodopera” absolută pe care o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce am făcut? Târziu și abia în singurătate și printre străini m-am speriat cu adevărat de „ce-am făcut” și o frază a lui Ierunca, spusă prin ’76 parcă, mi-a sunat ca acea celebră izbitură cu un prosop ud pe ceafa unui condamnat la moarte prin ghilotinare, izbitură care, se spune, poate doar ea provoca șocul letal: „Ce-ai făcut dumneata, dle Breban, e atât de neverosimil încât nici azi nu ne vine să credem!...”. E adevărat, și-apoi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și controlează, găsește bani, banii Armencei asasinate, fără nicio îndoială! Îl apucă o disperare fără nume, ș-o durere zdrobitoare îi apasă sufletul. Umblă rătăcind cu capul gol, prin furtună și ploaie noaptea, târziu se hotărăște să se retragă acasă, ud, bolnav și cu febră. Nu trece mult și se declară ftizia galopantă și se pune la pat. În timpul boalei lui, nu poate suporta prezența lui tatu-său. Bătrânul are instinctiv înțelegerea pricinei, totuși e încredințat că nimene pe lume nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țară care a avut parte de pace îndelungată. Și aceste largi ținuturi erau luminate în lung și în lat de vâlvătaia flăcărilor și în toate părțile era numai groază, fugă nevolnică, învălmășeală și lacrimi, iar drumurile pline de cadavre erau ude de atâta vărsare de sânge. Mulți oameni care se credeau la adăpost prin păduri, fură prinși de dușmani. Aceștia se luau după urmele carelor și ale oamenilor care fugeau, îi prindeau și îi duceau în sclavia cea mai grea a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumești, că avea cine. Întâi era dator Dl Director Ioan Mitru, ca părinte al elevilor. Al doilea era Dl Dr.Müller, Dr. pe higienă. Și al 3-lea era Dl profesor de anatomie, Constantin Kirițescu, care venia numai până la beșica udului și încolo nu mai zicea nimica. Și după I.Mitru a venit Director Dl profesor Vasile Petrovanu. Și m-a întrebat pe mine, că ce greșeli a făcut el când era Director și i-a spus asta cu bolile lumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
două-trei zile pe parcurs la periferii de orașe și sate sau în câmp deschis și păduri, întâietatea având-o trenurile militare, platforme deschise în care, printre tunuri și echipamente de război, se zgribuleau de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
spre Alba, cetatea pătimirii ardelene, devenită inima României Mari. În zilele mai reci, cubicul și Visa Înghețau și ne scoteau din casă de dimineața până seara. Plecam din casă uscați și plini de viață și ne Înapoiam spre sfârșitul zilei uzi până la piele și zgribuliți de frig. Un ceai fierbinte, hăinuțe uscate și... urcați În pătuț intram rapid În lumea visurilor pline de farmec. A doua zi o luam de la capăt. Nimeni nu se Îmbolnăvea deși sunt convins că și În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram În vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot. Noi eram uzi În spate, transpirați, și fiecare a căutat să se adăpostească În spatele bisericii, care era sus pe munte, sau În spatele unui bolovan de piatră. Până la ziuă mai erau vreo 3 ore. Între timp găsisem niște saltele și pături și ne-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tăiem, am zis. La celălalt capăt al peronului am auzit fluierul unui polițist. Omul zăcea În continuare pe peron, ținîndu-se cu mîna-ntr-o parte și țipînd „Ajutor!” la intervale regulate. Burnița ușor. CÎnd am ieșit În stradă, am alunecat pe trotuarul ud. Stăteam lîngă o benzinărie Închisă și ne uitam În urmă, spre metroul de suprafață. - S-o tăiem, am zis. - Or să ne vadă. - Nu putem să rămînem aici. Am Început să mergem. Am băgat de seamă că am gura uscată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cînd m-am Întors, am observat că seringa e plină de sînge. Își pierduse cunoștința și sîngele Îi cursese-n seringă. L-am chemat pe Nick, iar el a scos acul și l-a plesnit pe Marvin cu un prosop ud. Și-a revenit parțial și a mormăit ceva. - Cred că-i OK, am zis. Hai s-o tăiem. Prăbușit În patul nefăcut, jegos, cu brațul moale atîrnîndu-i și un firicel de sînge adunîndu-i-se Încet pe umăr, Marvin arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
coborât-o pe turnul Kremlinului. * Adesea, cei din jurul tău te fac să te simți singur. * A accepta nu înseamnă întotdeauna a și recunoaște. * Marile personalități au existat și înainte de a afla noi despre ele. * Chiar și lacrimile de crocodil sunt ude. * Soarele îi arde pe toți, dar îi luminează numai pe unii. * Veninul e darul viperei. Dacă nu m-ai iubi cu atâta ură, din inima mea ți-aș ciopli statuie. * Dintre toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
spre lacul Trei Ape. Nu știu cât am mers, se observa în depărtare lacul Văliug, când șoferul unei Dacii a oprit, fiind foarte amabil să mă ducă până la Reșița; cred ca i-a fost milă pesemne de felul cum arătam, eram tot ud de transpirație și cocoșat de greutatea genții pe care o purtam în spate, având în mână și mult râvnita lucrare pe care și-o dorea Vintilă. Nu o realizasem cu gândul de a o căra atâta drum, i-o lăsam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
furibunzi se întrebuințează cămașa de forță, Dușele și Carcera". Știm ce înseamnă prima și ultima din aceste recomandări. Despre a doua, "despre Dușe", se spune că, aici la Neamț, Eminescu, internat cu "manie furibundă", fusese bătut, la dușe, cu funia udă. Mentalitatea pe care am menționat-o anterior se împacă perfect cu o frază naivă cu care inspectorii își încheie paragraful: "nu am constatat însă întrebuințarea mijloacelor violente" (sic) deși, mai pe la sfârșitul raportului, la pagina 8, la "ameliorațiuni", se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a aceleiași luni). La Neamț, tratamentul aplicat pacientului care a prezentat un acces tipic de manie, a fost cel curent pentru medicina timpului: hidroterapie cu apă rece, prin băi și găleți cu apă aruncate în cap și bătăi cu funia udă. Este de observat că acest tratament, în cazul unui delirium tremens, ar fi omorât un pacient, fie el chiar atletic precum era poetul. La Neamț, Eminescu a fost tratat sub îngrijirea dr. Neculai Ursulescu, care venea de la oraș cam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
câteva mese dreptunghiulare, bancul nostru de lucru. Pe ele înșiram în ordine tactică, fiecare în dreptul său, instrumentația din dotare, un set de pixuri și creioane colorate, dintre care unul era neapărat „chimic“. Îl întrebuințam când ne soseau de la paginație „perii ude“. Mai aveam la îndemână, pentru consultare, o cărticică intitulată Mic îndreptar ortografic, al cărei autor era un lingvist din epocă pe numele său Otobâcu. Pentru noi acest nume devenise substantiv comun și când aveam nevoie de Îndreptar ni-l ceream
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o zonă unde brazii sunt lăsați în urmă, și se circulă printr-un platou cu un soi de plante până la șold sau chiar mai sus, cu frunze mari care rețin umezeala, astfel că întotdeauna când ieși din acest loc ești ud leoarcă și trebuie să-ți pui hainele la uscat, mai ales pe o zi mai întunecoasă, când soarele nu are putere. Chiar la intrarea în platou există o mică potecă ce duce la o fostă cabană de vânătoare a pădurarilor
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]