5,157 matches
-
vehicule ale sentimentelor eului, de nostalgie sau teamă: În mlaștină fierbinte, 'nfipt în țină, / (...) se zbuciuma în mine / un bâtlan mort (...) Eu mă topesc în lumina și sunet; / Bătut în palide ecouri / din vreme-n vreme se tânguie o adiere / uitată. // Indurare, să nu fiu / fără cuvinte și chipuri / în amintire-odată (Bâtlan mort, trad. MB).306 Imaginea păsării moarte trimite la trei posibile interpretări ce nu se exclud reciproc: ea este un alter ego al autorului, un profet al uitării sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nouă viziune asupra realității, care ar putea fi caracterizată prin cuvinte ca: organic, holistic, sistemic. Trăim astăzi un moment de fractură, o necesară schimbare de paradigmă și aceasta nu doar în interiorul științei, ci în viața noastră întreagă. Revine un principiu uitat, atotcuprinzător care, prin însăși natura sa, poate să ne ofere o perspectivă sinoptică, multiformă și multidimensională a existenței. Putem oare cuprinde cu mintea noastră întreaga realitate? Poate că nu, dar în tot cazul trebuie să încetăm să o mai privim
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sau întoarcerea către textul-origine [cât de sugestivă este față de text-sursă și cât de elocventă în acest context sintagma text-origine...], ceea ce presupune operarea unui fel de anamneză intelectuală în care referința intertextuală apărea ca un element "deplasat", parte a unei sintagmatici uitate. De fapt, alternativa nu există ca atare decât în ochii analistului. Aceste două procese lectoriale sunt simultane și ele îmbogățesc textul cu bifurcații ce deschid puțin câte puțin spațiul semantic (Poétique: 1976, 266)9. Fenomenul are loc și în retrăirea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în prepararea tocanei de pește. Venirea lui Dasiy (deși mult-așteptată) nu alungă norii negrii, ducînd ab initio la un conflict pe tema războiului din Irak. Disputa continuă apoi între Daisy și abia sositul bunic, John Grammaticus, pe subiecte vechi, bănuite uitate. Nici Theo nu poate limpezi prea mult situația. Totuși, adevărata surpriză a zilei e produsă, involuntar, de către Rosalind, ultima ajunsă acasă. Ea intră în scenă lividă, urmată de doi indivizi ce o amenință cu un cuțit. O singură privire îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al transformării realității, al creării unei noi lumi, literatura poate să devină o piedică: "Urăsc uneori literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate unul câte unul, ale butucilor"147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin altfel. Cuvintele care în modernitate sunt instrument esențial, de neînlocuit, pentru realizarea perfecțiunii lipsesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Și le umplu cu pești,/ Și plânsul îți e roditor,/ Mamă fără odihnă/ Și negândită crescând/ Mieii în oi spre jertfire,/ Din morți extrăgând ierburi vii/ Și din suferință iubire./ Pace și liniște ție,/ Dăruitoare nebună/ Sub cerul de sânge uitat/ Și vânăt de frig, noapte bună". (Acoperită de rouă) Imaginile care triumfă în fața cuvintelor definesc adesea poeziile Anei Blandiana. Imaginea vine să reîntregească, să armonizeze cele două tipuri de existență. De altfel, autoarea își și mărturiseșe, în nenumărate rânduri, deficiența
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibilități sau imposibilități, ca oricare alt gen de acțiune, acelorași exigențe, în orice caz: "Urăsc, uneori, literatura, așa cum un podgorean ar putea urî vinul, pentru insolența de a se socoti mesagerul în transcendent al viei, plătind vămile perfecțiunii cu adevărurile, uitate, unul câte unul, ale butucilor". (Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 112)". 101"Poate că puritatea și eleganța discursului poetic blandian sunt în mare parte moștenite din familie poeta nu a ascuns niciodată că este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de totală nebunie în fraze limpezi, corecte". Geo Bogza, în în M. Blecher, mai puțin cunoscut, ed. îngr. Mădălina Lascu, București, Hasefer, 2000, p. 222. 114 Nu este singurul astfel de obiect din proza blecheriană. Tot în Întâmplări, scrisoarea veche, uitată, se transformă într-un simbol al uitării înseși: Era în ea ceva trist și resemnat, un fel de concluzie obosită la curgerea timpului de când fusese scrisă și un somn lin în eternitate, ca al coroanelor mortuare" (p. 181). 115 Această
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
el face referire? Pentru el și pentru mulți alții nu există decît o singură fizică, cea realistă, apărată de Einstein. Ca demonstrația lui să țină, pentru a-și justifica critica radicală la adresa constructivismului epistemologic aplicat umanului, el trebuie să facă uitate dezbaterile care au însoțit nașterea mecanicii cuantice; el se preface că ignoră existența concepției constructiviste a fizicii. E amnezia ca strategie. Mai mult decît atît, argumentația filosofului american este cu totul tributară logicii aristotelice a lui sau: el presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ale dobînzii (rata reală dobîndă = rată nominală dobîndă rata anuală a inflației), facilitează ajustarea în scădere a prețurilor la locuințe în multe regiuni ale lumii și chiar poate scurta perioada post-criză privind răscumpărarea datoriilor. Aceste cazuri nu pot face totuși uitată ideea conform căreia inflația este rea prin definiție. Caracterul nefast al inflației este o necesitate logică, iar eroarea multor raționamente macroeconomice (cum ar fi relația dintre inflație și prosperitate) constă tocmai în a ignora definițiile și conceptele logice pentru a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se tem de viitorul incert și de repercursiunile crizei, cererea din partea acestora pentru bunuri și servicii scad, ceea ce îi va determina pe ofertanți să își mențină sau chiar restrîngă nivelul afacerii derulate. Cît despre procesul investițional, acesta este evitat sau uitat. Modul prin care investițiile se deblochează presupune, în viziunea acestui grup de economiști, intervenția statului în a stimula cererea agregată (stimulente fiscale, achiziții directe ale statului etc.) O altă viziune evidențiată de Mankiw este aceea că procesul investițional se supune
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Dominique Sigaud trasează parcursul unui comandant austriac al Gestapo-ului, responsabil de lagărul de la Treblinka, în 1942 (Franz Stangl și cu mine). Mulți alții, mai puțin cunoscuți, își construiesc și ei ficțiunile în jurul unor momente istorice care nu se lasă uitate. Vom reveni, desigur, asupra unora din titlurile menționate mai sus, sau asupra altora, în funcție de deciziile juriilor marilor premii literare, sau, aleatoriu, în funcție de oportunitățile de lectură. Dar aș vrea acum să fac o mică entorsă de la tematica francofonă, de fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sieși, nu mai e nimic de adăugat. Iată de ce prefer să vorbesc despre suferință și condițiile care au generat-o. Îmi place mult să urc în timp și să-mi trimit personajele pe urmele trecutului. Îmi place să exhum evenimente uitate. Timpul, ca și concept, mă interesează enorm modul în care trece, dar și influența sa, consecințele trecerii sale asupra vieților noastre. Îmi place să descopăr legăturile între o epocă și alta. Evident, tematica timpului reprezintă o parte foarte importantă din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
paginilor ori "cuvântul-cheie", selectate și imprimate sub alte forme decât "originalele". Copiii învață noile practici digitale în jocuri, vizionări de filme polițiste ori SF-uri, cu efecte culturale reduse valoric. Peste un deceniu, poate multe dintre ele vor fi schimbate, uitate sau completate. Dacă ritmurile progresului tehnic se păstrează, vremea când nici ei nu se vor mai putea adapta apare mai curând decât la generațiile de până acum. Alte schimbări ale raporturilor dintre prezent-trecut-viitor și noi forme de extremism cultural nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se poate ușor înțelege că mințile și mai ales sufletele multor oameni suferă dezamăgiri, accentuate de acumulările dificultăților vieții prezente. Așa ajung unii oamenii să evadeze în trecutul recent redus la părțile lui pozitive, cele negative fiind pur și simplu uitate, minimalizate. Cauza principală rămâne ignoranța bazată pe sărăcie fizică și morală, pe invidia și ura față de cei ce și-au însușit prea mult din avuția generală. Aceștia nu sunt cu adevărat "noua burghezie română", ci orice altceva. Problema obiectivității cunoașterii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de renume din secolul al XIII-lea înainte dacă bizantinii cu numeroasele lor popoare nu și-ar fi sacrificat viețile și averile timp de secole, ținând piept năvălirilor și jafurilor distructive ale popoarelor turanice. Un fapt elementar nu trebuie niciodată uitat: partea estică a "casei europene gorbacioviste" va fi mereu mai expusă evenimentelor imprevizibile față de partea vestică, apărată natural de Atlantic, Canalul Mediteranei, Marea Nordului etc. Vestigiile rămase de la bizantini sunt numeroase și insuficient cunoscute. Monumentele de arhitectură, frescele, picturile și alte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
muncă generează alte situații cu familiile și comunitățile părăsite. Creșterea numărului pensionarilor, bolnavilor și handicapaților amenințați continuu de guvernanți cu sistarea distribuirii veniturilor bănești legale, slăbește sănătatea fizică și morală a populației. Degradarea climatului social-cultural face din România o țară uitată, din moment ce ea are numeroși înfometați, cu un sol agricol încă nedegradat definitiv; mai are și câteva zeci de mii de "oameni ai străzii". Puțini se încumetă să răspundă la întrebarea " Cât mai poate dura această situație?", pentru că "este posibil orice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
festzuhalten.“ Consecința este ieșirea gândirii din regimul ei reprezentațional, intențional. Nu mai este vorba de construcția unui obiect care este plasat în opoziție cu subiectul, ci de un moment „mesianic“ al istoriei unui obiect, anume cel al „răscumpărării“ trecutului său uitat. A cunoaște este echivalent, acum, cu a răscumpăra posibilitățile rămase în uitare ale unui lucru, ale unei lumi. Paradigma cunoașterii contemplative este astfel înlocuită de una a cunoașterii „practice“, în sensul unui cult recuperatoriu al originii fenomenelor istorice. Funcția politică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a sistemului de concepte din Programm einer kommenden Philosophie. Limba este, în acest context, mediul (das Medium) cunoașterii, care face posibil conceptul unei experiențe metafizice. Funcția revelației (Offenbarung), care îi revine limbii în acest context, realizează o conexiune între „domeniile uitate“ ale kantianis mului, religia și filologia. Traducerea capătă, în acest fel, un rol esențial: ea face, de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin îl citează în acest sens pe Willy Haas, pentru care veritabilul subiect al Procesului este uitarea, iar în alt loc, vorbind despre personajul lui Kafka, Odradek, stabilește o corespondență între curtea de judecată și podul cu vechituri, cu lucruri uitate și nefolositoare. În experiența istorică este revelat caracterul de ruină al acestei lumi, pe care Mesia va veni s-o mântuiască. „Pregătirea“ venirii, care nu poate fi nici anticipată, nici cunoscută, are loc printr-un gest menționat de Benjamin în legătură cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
multe corespondențe structurale, a unei lecturi „magice“ a informației. Capitolul 4 ORAȘUL CA TEXT Interesant este modul în care, pentru Benjamin, restaurarea conceptului de „experiență“ sau, altfel spus, regăsirea absolutului în detaliile imanenței se realizează prin intermediul instanțelor marginale, prin personaje uitate și locuri culturale trecute de obicei cu vederea. Forța mesianică, despre care vorbeam în capitolul 3, este slabă în sensul că nu urmează căile regale ale istoriei, cele încărcate de semnificație sau providență. Pare că, pentru Benjamin, semnificativul pătrunde în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
posibilă tocmai de reintegrarea obiectelor, a străzilor în povestea pe care o spune memoria colectivă. Colportajul urmelor face astfel ca orașul să-și piardă identitatea pe care i-o dă reprezentarea dominantă a prezentului și să dea la iveală chipuri uitate ale trecutului. Accesul spre „Mumele“ locului, după cum spune Benjamin în fragmentul „Tiergarten“ din Copilărie berlineză..., devine posibil prin experiența revenirii, a recunoașterii și a construirii lumii în intervalul dintre trecut și prezent. Dacă, din punct de vedere politic, experiența urbană
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gestului deconstructiv al experienței urbane să aibă un sens eschatologic, despre care am amintit deja. Pentru un locuitor al metropolei moderne, acest sens eschatologic particular se traduce în faptul că memoria capătă funcția de a restaura trecutul văzut ca posibilitate uitată a ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității ca durată plecând de la momentul actual al crizei. În sens larg, pentru Benjamin experiența determină survenirea absolutului în limitele derizorii ale detaliului material, ale gestului mărunt sau ale prezenței discrete și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
constitutes nothing more than a site of decay and disintegration. The middle-class interior is home to the ruination of things““. Postexistența acestor obiecte ale copilăriei le dovedește caracterul dialectic: moștenite, ele ajung pe mâna anticarilor, la fel cum mo numentele, uitată fiind semnificația lor originară, devin simple repere geografice cotidiene sau locuri de joacă. Un alt chip pe care îl capătă orașul în amintirea copilăriei berlineze este cel al labirintului. Deja, după cum am încercat să arăt, acesta este o imagine dialectică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi vorba de „secularizarea“ unei situări originare în raport cu lumea, acest șir de modificări schițează totuși o orientare, caracteristică lumii moderne: cea de dezvrăjire a facultăților magice ale subiectului, resimțită ca înstrăinare și convertită ulterior în sarcina tragică a recuperării gesturilor uitate ale experienței. Traseul lecturii pe care am încercat-o aici este oarecum unul paralel. Am vizat în primul rând recompunerea fragmentelor lui Benjamin în așa fel încât să devină vizibil mecanis mul fizionomiilor sale fluide. Ontologia slabă a vaselor sparte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]