8,137 matches
-
Mă-ta/ Te cată/ Prin pădurea deasă,/ Cu inima friptă, arsă,/ Prin pădurea rară,/ Cu inima fript-amară”. Îl aduc În sat și aici Îl aruncă Într-o fântână sau Îi dau drumul cu sicriul sau scândura pe vreo apă curgătoare, urând ca anul să fie ploios și plin de belșug. În cele mai multe locuri Însă, Caloianul e Întâi frânt În bucăți și abea după aceea diferitele sfărâmături sunt aruncate prin fântâni sau puțuri, prin bălți sau prin grâne (S.F. Marian, 1994, vol
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
avertizează să nu se atingă de la grise, pisica ei preferată. „Vânătoarea este foarte repede pusă la cale. Ucenicii hotărăsc să facă o curățenie generală și lor li se alătură calfele. Stăpânii iubesc pisicile; asta Înseamnă că ei trebuie să le urască”. După ce se Înarmează cu drugi și cozi de mătură și acoperă ferestrele cu saci ca să nu scape nicio pisică, ucenicii se organizează ca la vânătoare și Încep prinderea animalelor. Apoi, ei le Înscenează o judecată, o sentință, un pluton de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se ținea În staulul cu vacile regale, fiind deschisă de o rugăciune În onoarea regelui. Apoi, războinicii Începeau să cânte și să danseze un cântec sacru (Simemo), ale cărui versuri conțineau formule de condamnare a regelui, arătând că acesta este urât de supuși. În timpul acestui cântec În incintă apăreau războinicii și femeile regale. Un alt cântec sacru prezenta perspectiva reginei-mamă, afirmând că supușii sunt dușmanii regelui și fac vrăji Împotriva lui. Aceste condamnări prezentate sub forma unor cântece sacre erau urmate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de suprafață.10 În a doua jumătate a secolului al V-lea, în Imperiu, se produce o "barbarizare fără barbari" (Iorga) o fiscalitate distrugătoare îi silește pe romani să se refugieze la barbari, iar numele de "romani" ajunge să fie urât de oameni. În acest secol, asistăm la aparența că Imperiul este condus de barbari fără a se ține seama "cât a dezbrăcat din barbaria sa", Ricimer, stăpânul Apusului, în a doua jumătate a secolului V, este suev după tată și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
putea să existe o întărire negativă. Dacă lumea intră în panică în ultima clipă, muncind până târziu, peste program, pentru a termina la timp, sigur este vorba despre întărire negativă. 2. Discursul negativ. Dacă auziți lumea spunând lucruri de genul: „Urăsc locul ăsta”, nu trebuie să mai căutați răspunsul pentru tipul de întărire în cauză. Totuși, un limbaj negativ mai subtil va fi cel mai probabil indicator. Ați putea auzi comentarii de tipul: Muncim sub tensiune aici. Este prea mult pentru
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
cu stimulente sociale. Voi discuta mai multe despre acestea în capitolul 24. Este un lucru individual. Indiferent dacă este natural sau artificial, factorul întăritor care funcționează în cazul unei persoane e profund individualizat. Unora le plac obiectele mecanice; alții le urăsc. Unora le place sportul; altora nu. Unora le place compania; altora le place să fie singuri. Indiferent ce ar fi, veți găsi oameni cărora să le placă sau nu. Aceasta înseamnă că, pentru a motiva eficient, trebuie mai întâi să
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
întreb: „Ce model organizațional folosești pentru a crea sistemul de management al companiei tale?”. Această întrebare produce de obicei rumoare printre cursanți, deoarece își dau seama că organizează și conduc compania exact la fel ca pe cea pe care au urât-o și de la care au plecat. După cum spunea Bill Abernathy, autorul cărții The Sin of Wages (1996), „un antreprenor este cineva care înființează o companie în care nu va lucra niciodată, iar dacă ar face-o, ar fi dat afară de
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
redau cu inteligență, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă, m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea ultimul volum poartă titlul Scântei galbene. Roșul e sângele, e viața zgomotoasă. Nu vreau să-ți fac teorii. Urăsc definițiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune: metafizica culorilor.” Și mai departe, despre modelele lui literare: „Cât privește despre mine, am fost și rămân un poet al decadenții, fără a pierde nici grandoarea versurilor unui
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Mircea Dumitrescu, București, 1973, Ciulinii Bărăganului, București, 1977. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 100-105; Damian, Direcții, 101-115; Simion, Orientări, 250-259; Ardeleanu, Însemnări, 74-99; Oprea, Mișcarea, 141-150; Regman, Cărți, 58-62; Drăgan, Aproximații, 187-195; Râpeanu, Interferențe, 187-191; Dimisianu, Prozatori, 130-135; Ardeleanu, „A urî”, 27-41; Stănescu, Cronici, 67-75; Popa, Modele, 107-114; Sorianu, Contrapunct, 162-172; Perpessicius, Lecturi, 415-431; Barbu, Sine ira, 166-168; Protopopescu, Volumul, 216-222; Vlad, Convergențe, 271-275; Munteanu, Opera, 205-209; Andriescu, Disocieri, 242-250; Tomuș, Răsfrângeri, 267-272; Tudor, Pretexte, 165-173; Andriescu, Relief, 172-185; Eugen Barbu
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
supușilor să poarte arme, să provoace tulburări, &c. &c. De asemenea jur că împotriva oricărei pedepse cu excomunicarea sau a pierderii drepturilor mele, voi fi dedicat și fidel Maiestății sale &c. &. Și de asemenea jur că din toată inima detest, urăsc și abjur ca fiind necucernica și eretica această doctrina și regulă blestemata, care spune că prinții care sunt excomunicați de către papă pot fi detronați sau uciși de către supușii lor sau de oricare altă persoană. Și cred cu tărie că papă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Paris Charpentier, Paris, 1855, p. 83"îl ne pouvait vivre ni avec lui, ni sans lui" footnote>. Un alt contemporan, François al VI-lea, duce de La Rochefoucauld, prinț de Marcillac, susținea că regele"a dus jugul cu greu"",l-a urât pe Richelieu" și că"niciodată nu a încetat să se supună voinței cardinalului".<footnote Mémoires de duc de La Rochefoucauld, Paris, 1804, passim footnote> Marchizul de Montglat dă dovadă de superficialitate și părtinire atunci când susține în lucrările sale memorialistice că Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
loin, ce Dôme éblouissant Garde encor des héros de l’époque lointaine Où Russes et Français en un tournoi sans haine, Prévoyant l’avenir, mêlaient déjà leur sang.1 Năuciți, nu încetam să ne punem următoarea întrebare: „De ce oare îi urâm atât de mult pe nemți amintindu-ne la fel de agresiunea teutonică de acum șapte secole, sub Alexandru Nevski, și de ultimul război? De ce nu putem niciodată uita de jafurile cotropitorilor polonezi și suedezi, vechi de trei secole și jumătate? Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
PAVEL, BASTILIA RUSEASC|. SFÎRȘITUL REGIMULUI AUTOCRATIC... Cele mai multe dintre cuvintele acelea nu-mi spuneau nimic. Dar înțelegeam esențialul: Nicolae nu mai era țar, iar știrea căderii lui provoca o explozie de bucurie delirantă la cei care, încă ieri seară, îl aclamau urându-i o domnie îndelungată și prosperă. Realmente, îmi aminteam foarte bine vocea lui Heredia, al cărei ecou mai răsuna pe balconul nostru: Oui, ton Père a lié d’un lien fraternel La France et la Russie en la même espérance
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și nu se temeau de nimic. Vorbeau despre toate cu o libertate agresivă și disperată. Bărbatul bea mult, dar ochii îi rămâneau limpezi și strângea doar din fălci din ce în ce mai tare, parcă pentru a rosti din când în când vreo înjurătură urâtă din lagăr. El m-a făcut să beau primul meu pahar de votcă. Și, datorită lui, mi-am putut imagina Rusia nevăzută - continentul acesta încercuit cu sârmă ghimpată și cu miradoare. În țara aceasta interzisă, cuvintele cele mai simple căpătau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu ea. Asta nu îmi calma fierbințeala decât o clipă. Vedeam acum bărbatul acela pitit pe după geamul fumuriu al mașinii. În lentilele pince-nez-ului său se reflectau siluetele feminine. Le tria, le pipăia, le cântărea farmecele. Apoi alegea... Iar eu mă uram! Căci nu mă puteam abține să nu-l admir pe vânătorul acela de femei. Da, exista în mine cineva care - cu groază, cu repulsie, cu rușine - se extazia în fața puterii bărbatului cu pince-nez. Toate femeile erau ale lui! Se plimba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Beria m-a învățat asta. Și dacă Rusia mă subjugă e pentru că nu cunoaște limite, nici în bine, nici în rău. Mai ales în rău. Ea îmi permite să-l invidiez pe acest vânător de trupuri femeiești. Și să mă urăsc. Și să mă alătur femeii distruse, strivite de o masă de carne nădușită. Și să ghicesc ultimul ei gând limpede: gândul morții care va urma după împerecherea aceea hidoasă. Și să năzuiesc să mor deodată cu ea. Căci nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumea. Să izgonești răul. Să oferi adăpost tuturor acelor oameni în inima ta, pentru a putea să le dai drumul într-o zi, într-o lume eliberată de rău. Dar, până atunci, să împărtășești durerea care îi macină. Să te urăști pentru fiecare slăbiciune. Să împingi acest angajament până la delir, până la leșin. Să trăiești absolut zi de zi pe marginea prăpastiei. Da, asta e Rusia. Așa mă agățam, în deruta mea juvenilă, de noua mea identitate. Aceasta devenea pentru mine însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trebuia să-i ducă în viscolul de acum douăzeci de ani... Nimeni nu își făcea iluzii. Știam cu toții că nu dispărea doar un post de radio, ci însăși vremea noastră. Tot ce spusesem, scrisesem, gândisem, combătusem, apărasem, tot ce iubisem, urâsem, evitasem - toate acestea aparțineau acelei vremi. Noi rămâneam în fața vidului, ca niște personaje de ceară dintr-o colecție de curiozități, ca niște relicve ale unui imperiu defunct. În trenul care mă aducea la Paris, am încercat să dau un nume
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
CELSUS (apart) O, șarpe! (zgomot afară) PAGIU Principele cel iagiz Prins în război... a vă vorbi el cere. {EminescuOpVIII 38} [SCENA II ] [DECEBAL, IAROMIR ] IAROMIR (intră ) D[ECEBAL] Deși dușman, îți zic: Bine-ai venit! Eu dușmanii mei nu-i urăsc... îi bat, Dară învinși - eu îi iubesc, principe! Nu crede că dorințe oarbe-n mine Dorinți de glorie-mi prescriu * pasul: O țintă am... și l-a ei împlinire Pe-amici îi chem... pe inamici izbesc... Am pronunțat o vorbă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Stă încă-n mâna ta să te prepui *. De mă slobozi... eu voi privi atuncea Războiu -ntreg de-o luptă voinicească Unde puterile-ncercarăm doi Și unde eu conced că ești mai tare. Din asta vezi că eu nu te urăsc. Dar dacă-s prinsul tău eu... D[ECEBAL] Vom vedea. Ești prinsul meu și nu ești... Dac-ai vrea... Atunci demult n-o ai mai fi... [IAROMIR] Pricep, Deși urăsc * că o pricep... Deși Credința mea mă-nvață într-alt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești mai tare. Din asta vezi că eu nu te urăsc. Dar dacă-s prinsul tău eu... D[ECEBAL] Vom vedea. Ești prinsul meu și nu ești... Dac-ai vrea... Atunci demult n-o ai mai fi... [IAROMIR] Pricep, Deși urăsc * că o pricep... Deși Credința mea mă-nvață într-alt fel... (iese) {EminescuOpVIII 44} [SCENA III] DECEBAL, [CELSUS UN PAGIU] [DECEBAL] Nebun admirator... El uită cumcă Am omorât pe Oppius Sabinus, Că Moesia a fost în mâna mea, Că pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
râuri îmflate - sânt zeii Daciei ce se luptă cu oștile romane. Apostrof către ei. {EminescuOpVIII 56} 10 2286 TRECUT VECHI Zilele regelui Boribistas Boerebist. Duras Diurpaneu fost rege - acum orb - capul preoților daci. Dochia fiica lui cea tânără - iubind Dacia - urând și iubind pe Traian. La căderea Daciei ea adună restele poporului spre emigrare. Ei emigrează și, când de departe s-aud încă cântările lor de jale, Dochia li rămâne în urmă - nu poate să se despartă de pământul ei, icoana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2 2254 Ce sperați Căderei omului (îngrădindu-și arfa, coborînduși glasul) 3 2254 [ÎMPĂRATUL] Și ce tractate vă unesc? [CELSUS] Unul, Atât de sigur este: răzbunarea! [ÎMPĂRATUL] Și ce temei *? [UN DAC] E ura ce-o avem. Pîn-acum nu te uram, acuma te urăsc. Nu, pîn-va fi încă un suflet dac Pe-acest pământ nu ne-om supune noi! O jur, o zei! în fața lui Traian! ......................................... {EminescuOpVIII 64} [CELSUS] Strigăt d-orfani și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sperați Căderei omului (îngrădindu-și arfa, coborînduși glasul) 3 2254 [ÎMPĂRATUL] Și ce tractate vă unesc? [CELSUS] Unul, Atât de sigur este: răzbunarea! [ÎMPĂRATUL] Și ce temei *? [UN DAC] E ura ce-o avem. Pîn-acum nu te uram, acuma te urăsc. Nu, pîn-va fi încă un suflet dac Pe-acest pământ nu ne-om supune noi! O jur, o zei! în fața lui Traian! ......................................... {EminescuOpVIII 64} [CELSUS] Strigăt d-orfani și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul Pașilor tăi tresărind
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca dușman și protivnic al legii apusene: Se știe că el singur mulțimea oarb-o ține În turma legii grece celei răsăritene. Și Ludovic, pe care a[stă]zi toată popimea De lege apuseană îl trece pintre sfinți, Acest sfânt îl urăște, căci tare în cerbice E Dragul... dar mai tare socot că voi fi eu. Cetatea geme toată de oameni de ai mei, Al lui nu e nimica, nici haina de pe dânsul, El este ca bogatul încunjurat de-avere, În juru-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]