47,287 matches
-
din engleză e greșită!" (ibid.); "să știi că sensul cuvântului Ťpateticť nu s-a schimbat în dicționarele limbii române. El s-a schimbat numai în mintea încâlcită a unora" (cafeneaua.com, 8.01.2005). Alții sunt partizanii libertății totale a uzului și a evoluției limbii: "patetic este un cuvânt folosit din ce în ce mai des. Nu contează dacă a intrat într-o formă eronată în limba română, contează doar că e folosit de oameni" (Sofpedia Forum); "Unii oameni n-o să înțeleagă niciodată că o
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
7.01.2005); "sincer să fiu nu reușesc să îmi dau seama de ce socotiți demersul meu ca fiind unul patetic" (muntealb.com). De cele mai multe ori, contextul nu permite distincția sensurilor, ambiguitățile rămînînd irezolvabile. Nu știu cît se va răspîndi noul uz al cuvîntului patetic în afara limbajului tineresc și colocvial; mi se pare că, dacă nu se va extinde în alte registre, el va sfîrși prin a pierde teren - nu pentru că s-ar reveni la sinonimele numeroase deja existente (sinonimia, în actele
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
tipice ale flexiunii: "tehnicianul Stelei" (EZ 8.06.2006), "finanțatorul Stelei " (Libertatea, 16.02.2006); și aici, invariabilitatea e produsă de asocierea cu o siglă: "președintele CSA Steaua" (Libertatea, 10.02.2006). În mod excepțional, forma fără flexiune corespunde unui uz special (și ironic), de calificativ: "Spiritul Steaua în epoca Becali-Stoica" (ib.). Păstrarea flexiunii e în rest normală, numele de echipe fiind denumiri foarte frecvente în limbajul familiar, adesea folosite metonimic sau chiar personificator. De altfel, oricît de puternic și supărător
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
a evita repetarea altor nelegiuiri propagandistice, înseamnă a suge cu neobrăzare de la osul unor morți celebri (stilul e omul...)". Incontestabil că oricît de elastice ar fi interpretările noastre, oricît de mare ar fi varietatea unghiurilor de abordare de care facem uz, există limite netransgresabile ale bunului- simț, "un teritoriu al gîndirii unde negocierea nu-și mai are nici locul, nici rostul". Dat fiind faptul că negarea Holocaustului, "o catastrofă mondială", se vede pedepsită cu închisoarea, de ce n-am aplica, în virtutea unei
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
ultimele săptămîni, familia lexicală a substantivului lustrație și-a impus prezența în limba română, într-o manieră care va lăsa probabil urme. În DEX cuvîntul nici măcar nu apare; îl găsim totuși înregistrat de noul DOOM, care l-a preluat din uzul curent și din cîteva dicționare de neologisme, unde are sensul de "ritual, ceremonie de purificare din antichitatea latină". La originea echivalentelor culte de azi - fr. lustration, engl. lustration, it. lustrazione, sp. lustración etc. - stă termenul latin lustratio. După 1989, lustrație
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
04.2006). Evident, folosirile actuale ale verbului corespund unei schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează, proiectîndu-se asupra fiecărui individ; prin particularizare, lustrat înseamnă astfel "eliminat din viața politică, prin legea lustrației". Mi se pare că în uzul actual a lustra tinde să se confunde cu familiarele a lucra și chiar a luxa, asemănătoare ca formă și sens: "senatorii îl Ťlustreazăť pe Traian Băsescu" (Realitatea românească, 30.03.2006); "alianța se lustrează singură" (Cotidianul, 3.04.2006). Verbul
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
de context. Constatăm că a lustra (cu toată încărcătura sa de tensiune politică) intră ușor în tipar de imprecație - "Lustra-mi-aș picioarele!" (Evenimentul, 12.04.2006); "Băsescu, lustra-te-am!" (de Incognito, forum Gândul, 31.03.2006). Antifrastic este uzul de urare: "Te-am sunat să-ți lustrez La mulți ani!, ar fi cel mai recent banc care circulă prin parlament" (Adevărul, EZ 10.04.2006). Jocul de cuvinte, figura etimologică sau paronimică constituie o tentație atît pentru jurnaliști - " În loc de
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
desfătarea lasă loc plictisului. Iar în fața plictiselii, leacul cel mai eficient e rafinarea ochiului celui care citește: nu te mai preocupă acțiunea, ci felul în care este descrisă, nu te mai încîntă povestea ca atare, ci tehnica de care face uz scriitorul, nu te mai atrage deznodămîntul, ci acele răsuciri sintactice sau expresii fericite peste care autorul nimerește cel mai adesea fără voia lui. Dar de toate aceste nuanțe nu-ți dai seama decît după ce începi să te gîndești la ele
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
relaxării normelor: unii vorbitori (printre care și profesori de limba română) au resimțit acest lucru ca o amenințare la adresa prestigiului social atribuit prin limbă și chiar a ideii de normă, afirmînd că admiterea unor forme după criteriul frecvenței lor în uz reprezintă o cedare în fața inculturii, analfabetismului etc. Unul dintre punctele cele mai sensibile ale noilor recomandări academice pare să fi fost admiterea pluralelor cireși și căpșuni ca variante literare, chiar preferate formelor cireșe, căpșune (singurele acceptate de ediția din 1982
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
tocmai formele cireșe și căpșune, cu o explicație care se va bucura de o lungă carieră: forma în -i "e pluralul de la numele pomului / plantei". Am constatat cu surprindere că unii vorbitori de azi pur și simplu neagă existența în uz a formelor de plural cireși și căpșuni. Poate fi vorba de o percepție dialectală (recunoașterea doar a formelor din propriul grai), dar și de o eroare de percepție mai generală. Se știe că adesea auzim doar ceea ce știam dinainte: cineva
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
doi soți le privesc la televizor, intervine un insert, pe care ei nu îl bagă în seamă, deși analizează casetele la mare artă. Presupui că problema nu este că nu l-au văzut, ci că regizorul l-a "introdus" pentru uzul spectatorului. La rîndul său, insert-ul este continuat - mai tîrziu - de o imagine ce ține ceva mai mult. Ambele reflectă proporția de adevărat/fals din producțiile onirice ale protagonistului. Un personaj este comun viselor lui Georges și inserturilor: un băiețel
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
cu succes pentru transmiterea mesajelor celor mai tradiționaliste. E uimitor cum, în forme noi, se conserva idei și exprimări vechi, nelegate de mode. În ultima vreme, de sărbători, mesajele telefonice scrise (SMS) transmit texte liric convenționale, din inventarul retoricii de uz mediu și de popularitate maximă. Stilul lor solemn-poetic amintește de manualele de școala elementară, de presă sentimentală din vremea comunismului, de romanțe, de albumele doamnelor de pe vremuri și de caietele de amintiri adolescentine ? probabil încă în uz. E stilul respectabil
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
inventarul retoricii de uz mediu și de popularitate maximă. Stilul lor solemn-poetic amintește de manualele de școala elementară, de presă sentimentală din vremea comunismului, de romanțe, de albumele doamnelor de pe vremuri și de caietele de amintiri adolescentine ? probabil încă în uz. E stilul respectabil al banalității extreme, care are desigur manifestări general-umane; varianta să românească suferă mai ales de excese lirice și de mania metaforei clișeizate. Textele pe care altădată cei interesați le găseau în cărțile de modele epistolare sînt adunate
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
rană înflorita între coaste de cruce... Liniștea încă mai tropotește prin poeme străine. Ai grijă! Viața și-a pus mănuși de mamoș. După supliciul tăcut Alter Ego urca în cerul Ce se oglindește în toate traveresele Căii ferate scoase din uz. In viata trepidanta a Craiovei au existat multe personalități care, printr-o muncă intensă, dar și înzestrați cu o sensibilitate aleasă, ieșită din comun, au atins cele mai înalte culmi ale con sacrarii, lăsând amprentele veșniciei pe bolta cerească. Ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
conflict cu ceata, așa că s-a renunțat la ei și dramatismul lor în favoarea a trei personaje mult mai comice, plus o poveste de dragoste. Se vede clar din acest film că, față de primul, a fost domesticit: făcut mai degrabă pentru uzul copiilor, cu bancuri ecologice, dar și aluzii biblice, un scenariu mai subțirel, plus un look apetisant. Tot un efect de halo exercită și Memoriile unei gheișe, unde combinația de vizual și auditiv te dă gata. A și luat premii pentru
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
unei îndeletniciri". E înregistrat în dicționar și adjectivul de proveniență participială dedicat "(Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri", fără a se preciza dacă acesta poate fi folosit singur sau doar cu un complement care să indice ținta consacrării; în uzul cult, este totuși exclusă folosirea fără un complement în cazul dativ (dedicat cercetării, dedicat păcii etc.). Pentru întreaga familie lexicală se indică în dicționarele noastre o dublă etimologie: latina (model pentru formă: dedicatio, dedicare) și franceza (sursa sensurilor moderne: dedication
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
o fi, c-o păți; că așa, că pe dincolo; că treacă, că meargă; că sucită, că-nvârtită; că-n sus, că-n jos; încoace, încolo; că-i laie, că-i bălaie; nu știu ce etc.); autoarea sugera că mulțimea și frecvența în uz a acestor construcții (prin care locutorul evită repetarea discursului celuilalt, mai ales cînd nu este de acord cu el) e chiar o caracteristică a limbii române. În stilul jurnalistic și în limbajul colocvial exemplele recente sînt numeroase: ,țipau în gura
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
concurent stimulator în pasiunea pentru editarea operei lui Anton Holban. E păcat că în realizarea celei mai recente ediții de Opere nu s-au combinat eforturile celor doi, pentru a da, în sfârșit, o ediție completă. (Într-o reeditare de uz didactic a romanelor lui Anton Hoban, în seria ,Patrimoniu", Ed. Minerva, 1982, i-am văzut colaborând.) De altfel, lipsește foarte puțin. Ediția din 2005 a Elenei Beram este, într-adevăr, ,cea mai amplă din scrierile lui Anton Holban", așa cum bine
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
o teribilă pică pe cuvinte. Pe vorbele, moștenite, ale limbii române. Le întoarce, le siluiește, le scoate coarne, se joacă-n fel și chip cu firava lor dantură, ba le mai pune și ceva plombe latinești, rime, poezii scoase din uz și remaiate, dantele. Așa că nașterea parodiei se ,comite" pe o cergă pestriță, făcută din bucățele scrise cu evidenta plăcere a paradoxului, a aluziei glumețe, a dezmințirii cultului strămoșilor. Nimic nu-i făcut să lege altfel decît prin electrizări de antene
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Dar Adrian Niță nu insistă și trece mai departe, lăsînd impresia că principala sa grijă este să redea gîndurile lui Kant fără să le adîncească. În rest, dacă suplețea unei minți se măsoară după ușurința cu care ea poate face uz de nuanțele limbii, Adrian Niță este un autor apt de a manevra distincții conceptuale de mare finețe. În această privință, filozofia este prin excelență o școală a distincțiilor fine: o gimnastică a minții pusă în slujbă unei înțelegeri abstracte, iar
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
unor terminații sau doar prin modificarea scrierii și a pronunțării. Cele mai multe din jocurile care produc falși termeni străini sînt efemere; unele ajung totuși să circule, cel puțin în limbajul familiar; un exemplu de formație glumeață cu terminație străină impusă în uz ar fi, după Al. Graur, colocvial-ironicul familion. Evident, transpunerea inconștientă a unor cuvinte și expresii din limba maternă în cea străină e în primul rînd o tendință normală și o sursă tipică de greșeli în procesul învățării unei limbi: furculision
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
în ciuda pletorei de nuanțe cu care am încărcat-o cu toții de-a lungul vremii, nu vom înceta să o discutăm în continuare: problema sufletului național. Autorul afirmă că ,sentimentul național", ,sufletul național" sau ,spiritul național" sunt metafore de care facem uz grație unei mentalități esențialiste de care nu am reușit încă să ne dezbărăm. Cu alte cuvinte, spiritul național nu este o esență și nici o substanță pe care să le putem găsi ca atare în lume. În concluzie, sentimentul național (,sentimentul
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
cu peste o jumătate de secol în urmă cuvintele în cauză erau mai aproape de sursele lor franceze - distraire, distraction - care au păstrat pînă azi sensul mai curînd negativ, motivat de etimonul latinesc, de ,abatere", ,deviere" (spre deosebire de amusement și divertissement, în uzul curent; deși judecata morală pascaliană chiar pe cel din urmă îl folosește ca emblemă a absurdității condiției umane, aflate în permanentă sforțare de a se abate de la adevăratele întrebări). În Dicționarul Universal al lui Lazăr Șăineanu (,a șasea edițiune", 1930
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
și! Oricum, chiar în spațiul plin de erori și prejudecăți al informațiilor preluate de-a valma, nu pare să aibă circulație ideea că româna și "moldoveneasca" ar fi două limbi diferite. Alegerea altor urări creează totuși impresia unor diferențe de uz și frecvență; în principiu lucrul e posibil, dar pentru cititorul român exemplele sînt neconvingătoare, în măsura în care se pot oricînd inversa, formulele "moldovenești" fiind cît se poate de firești și de frecvente în România. De altfel, listele reproduse pe unele forumuri trezesc
Urări în mai multe limbi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11035_a_12360]
-
fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între timp a fost scos din uz și a devenit un obiect de joacă predilect pentru niște copii mari, cu o memorie copleșitoare. Pentru niște copii sceptici și orgolioși în același timp care au neșansa și privilegiul de a locui simbolic în spațiul gol al unei mari
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]