21,874 matches
-
naturalețea unei păpuși de cârpe, fiind parcă aranjate, în grabă, de cineva cu o înțelegere limitată a constituției corpului omenesc. Nici forma hainelor nu reușeau să impună vreo urmă de coerență. La capătul hainei, se aflau două cizme maro și uzate, cu tălpile dezlipite. Inima lui Porfiri începu să bată cu tărie. Dar apoi simți o greață vinovată la propria sa jubilație excitată. În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică, ceea ce era același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie, afișând zâmbetul fericit și seducător pe care Îl exersase În taxi. Scană mulțimea. Erau acolo vreo sută de absolvenți de Harvard și Yale, veniți pentru a strânge fonduri pentru Dan Zachary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cumpărat de pe stradă, răspunse zâmbind. Tot ce port e o imitație. Doar rochia e Într-adevăr de designer, dar am cumpărat-o de la un magazin de ocazii cu 20 de dolari. La lumina zilei se vede că dantela e destul de uzată. — Serios? Femeia cu părul negru clătină din cap a neîncredere. Dar cizmele? Seamănă cu ale mele. Sunt de la Prada. Reducere de la 599 de dolari la 299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt de la Payless 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ceva În altă parte, ori plec singur! Kitty râsese. El Îi Întorsese spatele și plecase. Curând după aceea plecaseră cu toții acasă. În seara aceea când intrase În casă, Își scosese haina elegantă, neagră, de iarnă, o aruncase pe canapeaua roz, uzată, și odată cu haina abandonase și masca zilnică; Începuse să plângă. Nu fusese decât un incident lipsit de importanță, dar brusc viața ei, atât acasă, cât și oriunde altundeva, Îi păruse insuportabil de goală. De parcă toți ceilalți ar fi avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poarte cum trebuia. Până la urmă ajunseră la aeroport. Ultimii pasageri care alergau prin mulțime spre poarta de Îmbarcare erau Kitty și Desert Rose. Era un avion mic, murdar, un fel de autobuz Greyhound zburător, plin de pasageri Înfășurați În pături uzate. Kitty se uită În jur și se gândi: „Dacă au atât de mulți clienți și dacă sunt atât de soioase și de uzate, de ce au companiile aeriene atâtea datorii? Probabil din cauza salariilor sau a conducerii sau a altor cheltuieli, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Era un avion mic, murdar, un fel de autobuz Greyhound zburător, plin de pasageri Înfășurați În pături uzate. Kitty se uită În jur și se gândi: „Dacă au atât de mulți clienți și dacă sunt atât de soioase și de uzate, de ce au companiile aeriene atâtea datorii? Probabil din cauza salariilor sau a conducerii sau a altor cheltuieli, sigur nu din cauza minunatelor servicii oferite“. Însă, când avionul se Înălță deasupra coastei Pacificului, scârțâind și huruind din toate Încheieturile, se simți În avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ART L.A. E un afemeiat... are câte o nouă prietenă În fiecare săptămână. Kitty Îl studie. Pedro era Îmbrăcat destul de bizar. Purta niște panataloni de mătase În pătrățele albe și negre, ca o tablă de șah, o jachetă de blugi uzată, o geantă de voiaj Louis Vuitton și o cravată mare, purpurie, care flutura În vânt În ritmul mișcărilor sale vioaie, ca și când ar fi dansat. Părul negru, cârlionțat, era ciufulit rău de tot, iar ochii mici, căprui străluceau jucăuș pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai apropiată stație pentru autobuzul albastru? Cerșetorul se opri o clipă din mersul său vioi. Era un bărbat Înalt, de cincizeci-șaizeci de ani, plin de riduri și cu părul cenușiu, În dezordine. Avea blugii rupți și o bluză gri, foarte uzată. Pe sub zdrențe se ghicea un corp vânjos, destul de tânăr Încă. — Nu merg niciodată cu autobuzul, răspunse și se Îndepărtă cu același pas alert. Se uitase la ea de parcă era de pe altă lume. Oare ce Însemnau cuvintele lui? Că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urmă o dâră de parfum - țin minte asta fiindcă Laura avea parfumuri fine, curioase într-un azil - dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung și uscățiv, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să fiu sincer, vroiam să scap cât mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasându-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o mare și frumoasă pată albă pe care o vor spăla valurile și o va încălzi soarele. Cât am vorbit, nu știu. Tot ce-mi aduc aminte e acea senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mă să-l păstrez. N-am avut curiozitatea să-l răsfoiesc, l-am aruncat într-un sertar și l-am lăsat acolo. Abia după moartea lui Dinu l-am citit și am descoperit parcurgând însemnările din acest caiet de matematică, uzat, cu foile asprite de umezeala care s-a uscat, cât de simplist îl judecasem pe acest om în care nu reușisem să văd decât o parte de adevăr, cea care îmi convenise, fiindcă încurajase stupida convingere că eu eram făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca În finanțe, cumperi o societate, o revinzi, o lichidezi, o aduci În stare de faliment, Îi reevaluezi capitalul, asta depinde de planul general, grija ta nu este să vezi unde-o să ajungă portarul ei. Sau ca o mașină uzată: când nu mai funcționează, o trimiți la casare.“ 90 În adevăratul cod masonic nu se va găsi alt Dumnezeu decât cel al lui Mani. Este cel al masonului cabalist, al Rozacruceenilor de altădată; este cel al masonului martinist... De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
suntem în măsură să analizăm sau să blamăm apariția diverselor stiluri sau curente din istoria artelor, filosofiei sau din sfera altor fenomene culturale, ci dorim doar să examinăm, fără aprofundarea subiectului, și să amintim că aceste manifestări sunt depășite și uzate moral în contextul momentos, iar protagoniștii din zilele noastre sunt doar niște imitatori a ceva ce cândva a fost original și de actualitate, iar ludicul și inocența au fost confundate și înlocuite în postmodernism cu minciuna și infantilitatea, forma extremă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
fi trebuit să vină cu el, dar se răzgîndise (un al tip) În ultima clipă. A condus de-a curmezișul țării cu the Kinks, Beatles, Beach Boys, Iron Butterfly, Mamas and Papas, atlasul rutier răsfolosit al tatălui său și copii uzate și ieftine din Jurnalului lui Lewis și Clark, Fire de iarbă și, cum altfel, On the Road, publicată, uau! În 1957, aceeași recoltă ca și OhMy. Dar amintirile lui din acea călătorie sînt mai ales vizuale: cerul nopții În New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește o clipă un Întreg șir de aripi În toate culorile curcubeului. Apoi se așază În spatele biroului și scoate dintr-un sertar un pachet de cărți uzate. — SÎnt cărți de Tarot În Braille, În caz că ai vreo curiozitate. Acum spune-mi ce vrei să știi. Zelda Își face de lucru aprizînd un bețișor parfumat cu aromă de salvie. — O să fiu foarte sincer cu tine, Începe Wakefield. Alături de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de august. Lui Endō i-au fost trimise lucrurile fratelui său în locul rămășițelor pământești. Printre ele se afla și Biblia pe care o citise cu plăcere în închisoare. Luptând cu teama de moarte, o tot citise și o recitise. Coperta uzată stătea mărturie în acest sens. „Fratele meu a fost nevinovat“, gândi Endō. „Atunci cine e de vină pentru moartea lui?“ Din ziua aceea viața lui Endō s-a schimbat complet. I-a vizitat pe ofițerii lăsați la vatră și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
păcate, domnul Higaki plecase de la serviciu cu zece minute înainte. Neștiind ce să facă, Tomoe a sunat acasă dar, bineînțeles, fratele ei nu ajunsese încă. — Ce să fac? A plecat deja de la serviciu. Gaston lovea abătut pământul cu pantofii lui uzați. — Îmi pare rău că nu-l mai pot întâlni pe Takamori-san înainte de a pleca. — De ce nu vii cu mine acasă, astă-seară măcar? Ce zici? Tomoe incerca disperată să-l facă să consimtă. Stai și tu de vorbă cu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înregistrate cu cele reale și stabilea prețul pentru cumpărător. Dădea informații și speculanților de pământ care dădeau târcoale regiunii Tōhoku, gata să cumpere și munți întregi dacă afacerea se dovedea rentabilă. Endō îl asemuia pe Kobayashi, în chimonoul său bej uzat, alergând pe la instituții guvernamentale, secții financiare și agenții imobiliare, cu un șobolan care scotocea după mâncare. Vecinii îl tratau cu milă și dispreț. „Rău a mai ajuns marele general-locotenent din armata terestră“, gândi Endō, urmărindu-l cu privirea. După două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
metri, încă cincizeci de metri. După ce parcurgea cincizeci de metri, se concentra ca să mai poată parcurge încă cincizeci. Era cu ochii pe Kobayashi, cu toată ceața aceea deasă. Îl credea în stare de orice. Și-a amintit de Biblia cea uzată pe care i-a trimis-o fratele lui și de prima noapte în care a scuipat sânge. „În halul în care sunt, puteam să și mor dacă nu mă ținea în viață ura pe care i-o port acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă bucățică. Maioneză În stare pură. Colesterol ucigaș. Sacrificat. Aruncat ca un șoșon uzat. Dar nu le voi da satisfacția de a mă vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o ieșire din scenă grandioasă. Demnă de bărbații iluștri ai Romei antice, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
palatului. Îmi pun întrebarea, dacă după căderea marilor imperii antice, unde apa era ridicată la nivel de zeitate, nu ar fi urmat o perioadă de câteva mii de ani până când oamenii s-au trezit că progresul tehnic al purificării apelor uzate este o necesitate la fel de mare, ca și păstrarea apelor curgătoare, mărilor și oceanelor, dacă s-ar fi dezvoltat un cult al apei măcar pe jumătate ca al cultului religios de orice formă, planeta și-ar mai fi plâns norii cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
imaginea stranie pe care mi-o arată oglinda, simt că în suflet mi se întărește și mai tare hotărârea. N-o să-i dau voie s-o șteargă și să le lase tuturor impresia că e un ursuleț de pluș amuzant, uzat și inofensiv. N-o să-l las să scape. La șase fără zece ne strângem cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-o să fac pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decît despre... — Nu Înțelegi. Rămîn cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit pînă aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]