3,661 matches
-
toate pisicile, văd extraordinar de bine noaptea și, în plus, mă pricep și la vise. Ghiciți acum când, unde și ce vânez eu și nu poate vâna oricine ? Eu pot să vânez noaptea, poveștile din visul oricui. Adică eu chiar vânez poveștile din vis. Dar numai poveștile adevărate. Celelalte nu-mi plac. Apropo, voi cum vă descurcați cu visele ? Eu pot vedea noaptea și visele mele și ce visează PAM și, dacă îmi dați voie și nu vă supărați, aș putea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
visați voi. Mă credeți? V-am spus doar că pe întuneric văd la fel de bine ca ziua. Și atunci pot trece ușor dintr-un vis în alt vis. Acum, de pildă, stau în visul meu dar mă pregătesc să vânez noutăți din visul lui PAM. Înțelegeți? Iată, chiar acum când vă povestesc despre mine, în oraș e seară, PAM doarme și visează o poveste lungălungă. Mă pregătesc să i-o fur și să v-o aduc vouă. N-o vânez
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vânez noutăți din visul lui PAM. Înțelegeți? Iată, chiar acum când vă povestesc despre mine, în oraș e seară, PAM doarme și visează o poveste lungălungă. Mă pregătesc să i-o fur și să v-o aduc vouă. N-o vânez ca s-o mănânc, nici ca să mă joc cu ea. Nici dacă aș vâna un șoarece nu l-aș mânca ci i l-aș aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mine, în oraș e seară, PAM doarme și visează o poveste lungălungă. Mă pregătesc să i-o fur și să v-o aduc vouă. N-o vânez ca s-o mănânc, nici ca să mă joc cu ea. Nici dacă aș vâna un șoarece nu l-aș mânca ci i l-aș aduce lui PAM. M-aș lăuda cu el. Cu visul și cu povestea din vis e cam la fel. Stau la pândă - mă vedeți?...Dacă mă vedeți cu ochii minții
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
că am iertat-o. ...Acum, gata, liniște! La mine e noapte dar v- am spus că eu noaptea văd perfect. PAM a adormit, visează povestea și eu va trebui s-o prind și să v-o aduc. Sunteți atenți? Sst! Vânez. Imediat încep transmisia. Dragi copii, aici Ticuță! Vorbesc în șoaptă ca să n-o trezesc pe PAM... Dacă se trezește, nu mai visează și ne dispare povestea. Mă ascultați? Dar...Vai, povestea asta nu curge frumos, povestea asta e un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceva, vei reuși. Trebuie doar să nu te lași. Dacă aș vrea cu tot dinadinsul, aș putea inventa, prin urmare, și eu „Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște”. Sau chiar, „Clubul vânătorilor de șoareci.” Ești mult mai viteaz dacă-i vânezi decât dacă doar îi mănânci. ... În clipa asta, iată, Prințul mi-a pus și mie în față o farfurie și un cuțit pentru mere. ...”Regret, Prințe, i-am spus în gândul meu, eu nu sunt vegetarian”. Și ghearele mele sau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aia omniprezentă de milă de pe chipul ei a Început să te dezguste atît de mult, Încît deseori simțeai nevoia să-l informezi din pură răutate pe Ian Robertson că ai văzut noul bebeluș 0000 Și rasa albă a Scoției o să vîneze pe Pămînt ca niște super-ființe buldozer... ca În albumul ăla al grupului heavy-metal de rahat... cine n pula mea erau... 0000000CÎnd sora ta vitregă a crescut și n-a mai fost bebeluș, mama ta n-a mai adus-o. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton codificate, să vâneze greșelile viitorului negeluit, vânturat într-o îmbrățișare surdă.
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
iar mersul Soarelui, al Lunii și al stelelor ar părea să urmeze imperturbabil mișcări circulare în jurul temeiului vieții tale, nu ai considera că există un "jos" și un "sus" extrem de diferite? - La un nivel minim de cunoștințe, poate... - Și dacă vînezi, pescuiești ori îți ari terenul, cu siguranță te-ai gîndi că există în cer "cineva" cu un alt soi de ocupație!... Cum privirea ta îndreptată în sus ar părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Nicu. ― Tare aș vrea să-l Întâlnesc pe tatăl tău, doctore Gruia. Să depănăm amintiri despre cele trăite Împreună acolo unde de multe ori ne aflam doar noi doi În gura inamicului, care În orice clipită ne putea descoperi și vâna ca pe potârnichi!... “Acum este momentul să pui la cale o Întâlnire cu cei doi cercetași... oameni trecuți prin Purgatoriu. Cât despre asistență, n-ai să ai de ce te plânge” - l-a atenționat gândul de veghe pe Gruia. ― De acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat seama unde suntem, a strigat ― Stoi! Am oprit. În seara aceea, ne-a primit altă familie... Mi-am dat seama că acolo e un fel de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
negrele, am fost în stare să-mi ratez și eșecul: un contract de muncă desfăcut (chiar de trei ori în doi ani) pare fleac în România șomajului. Chit că, pe vremea Ceau, un șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vîrsta noastră. Felul ăsta de-a iubi se cheamă vînătoare. Ți-am spus: depinde de felul cum dai pagina, Iordana. Vînătorul e îndrăgostit de vînat. Cum te cunosc, zău că nu știu cine pe cine ține-n bătaia puștii. Care pe care vînează. Mă tem că vînat e vînătorul. Și aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cât pe ce să taie nava în două. Și la un moment-dat au găsit o caracatiță, adică i-a intrat un tentacul unei caracatițe pe geam, în cameră unde dormea copilul. Și au gonit-o! Și au mâncat-o... Au vânat-o pentru că era de mâncare. Și ei erau de mâncare pentru caracatiță, dar oamenii au fost mai tari. Dar patul lui s-a udat de la tentaculul caracatiței care a intrat pe geam. Au ajuns în Africa și au fost acasă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Nu știu dacă mai e vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se considera? Fac apel la Biblie, care spune: „Nu adunați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Ești iepure, de aceea nu poți să vorbești, prostule, ești iepure și bei J&B, asta chiar nu s-a mai pomenit, nu dorești un suc de morcovi? Câteva frunze de salată ar fi potrivite pentru mamiferul din clasa rozătoarelor, vânat pentru blană și carne, așa cum spune dicționarul. Nu J&B-ul, ce fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul speciale, una și una, nu se încurca domnia sa cu niște scriitorași ratați, amărâți, bețivi, tracasați de lipsa de inspirație și vânați de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uram pentru că ea putea să poarte bluze fără mâneci la serviciu, pentru că nu trebuia să plece din biroul Încălzit de șase ori pe zi ca să alerge prin tot New York-ul, să facă aport, ca mine, să caute toate cele, să vâneze, să aducă. Ea mă ura pentru că eu aveam un pretext ca să plec din birou și pentru că știa că eu stăteam peste tot mai mult decât era necesar, ca să vorbesc la celular și să fumez. Drumul de Întoarcere dura de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de vorbă cu ceilalți profesori. — Bună, iubito, cum merge ziua de azi? Părea vesel nevoie mare, așa că eu mi‑am impus să nu mă enervez. Nemaipomenit deocamdată, ca Întotdeauna. Îmi place la nebunie aici. Mi‑am petrecut ultimele cinci ore vânând un articol imaginar visat de o femeie nebună care s‑ar sinucide mai degrabă decât să recunoască vreodată că s‑a Înșelat. Tu? — Ei bine, am avut parte de o zi grozavă. Îți aduci aminte că ți‑am povestit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care scrie. Tocmai asta mă adusese la cafeneaua Starbucks În după‑amiaza ceea Întunecată de iarnă - mă duceam din nou În Elias‑Clark Building. Trebuise să ducă destulă muncă de lămurire ca să mă convingă că Miranda nu avea să mă vâneze din clipa În care intram pe ușă și nu o să mă doboare cu o săgeată otrăvită, dar tot mă simțeam neliniștită. Nu paralizată de teamă ca În zilele de odinioară, când simplul sunet al unui celular era destul să Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pradă, dar este Îndrăgostit deja de clipa când aceasta va apare și atunci, de emoție, scapă arma din mână, apucat de o stare extatică, vecină cu epilepsia. Mulți vânători sunt sau se lasă mâncați de fiara ce vor să o vâneze, tocmai spre a putea traversa o plăcere absolută, ce nu se poate concepe altfel decât ca un amor expirator. Marile iubiri, În care partenerii se sinucid sau mor Împreună, ilustrează chiar acest substrat devorant al discursului amoros. Cum, dincolo de misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se Împotrivește; este aici ea, femeia misterioasă pe care am vânat-o la ștrand, e madame Bovary, pot s-o posed, e a mea, mi s-a abandonat, e aici, În brațele mele; dar ce se aude: zgomote puternice schimbă brusc În teroare penumbra răcoroasă, repede, mă reped În haine, „ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi arătară tatălui animalele legate sub pântecele cailor. — Unde este Hsien Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien Feng. El nu purta nimic sub burta calului său. Roba lui era curată. — Tu n-ai vânat. Tatăl era dezamăgit. Fiul îi răspunse așa cum îl învățase profesorul: — Umilul tău fiu n-a putut să omoare animalele. Asta nu pentru că am nesocotit ordinul Majestății Tale sau pentru că mi-a lipsit îndemânarea, ci pentru că am fost mișcat de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Sa într-un țipăt isteric. Naște puii pe o grămadă de zdrențe într-o gaură din spatele patului meu. Palatul mi se va umple de șobolani. Ce mai aștepți, doamnă Yehonala? Nu ai de gând să mergi cu mine să vânăm la Jehol? Gândurile mele o iau razna. Să părăsim capitala? Să ne cedăm țara barbarilor? Ne-am pierdut porturile, forturile și litoralul, dar nu ne-am pierdut poporul. În mod sigur ar trebui să rămânem în Peking, căci chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-ar deranja să locuiesc în Jehol. Mă gândesc că ar fi un loc bun ca să-l cresc pe Tung Chih. Ar putea învăța arta stegarilor și ar învăța să vâneze. Aș vrea atât de mult ca el să crească pe spinarea calului, așa cum o făceau strămoșii săi. Aș vrea să nu fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]