3,550 matches
-
ne spălau scuipătorile. Dar, În afară de această uzură zilnică pe urma bleste maților de bani și iar bani, sărmanul nostru prieten mai Înnodase relații așa zicând Înalte, sau de societate, dar costând iarăși timp și osteneli, cu coconeturi de vârstă canonică vârâte prin fel de fel de asociații, mă rog!, culturale, unde n-aveau ce căta decât numai ca nepricepându-se sau alungate fiind de la alte rosturi ale muierii. și făcând Bucuța astea toate pentru ce?... De gura Eufimiei, cea cu fumurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare parte, Însu șirilor mele de admirabil maître d’hôtel. Iubitele mele de odinioară vor trece cu vederea, sunt sigur, ospățuri poate mai copioase și-și vor vedea trecând anii lor grei peste prânzul lor de astăzi, cu nasul soțului vârât În lectura zia rului, dar nu vor pleca de pe această lume fără a gândi pe furiș la mesele noastre de altădată, din care amintirea lor nostalgică se mai Înfruptă Încă. Mare și decisiv lucru este un stomac bun În dragoste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer în piept și mă pregătesc să adorm. Dar somnul nu sosește, întârzie să mă ia sub aripa sa ocrotitoare, și nici durerea nu dă semne că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dată Prutul în Basarabia, într-o excursie cu autocarul, pe ruta Iași-Chișinău. Am fost obligați, la vama Leușeni de pe malul stâng al Prutului, să completăm formulare scrise în limba rusă, cu fel de fel de întrebări, după care am fost vârâți, câte una sau cel mult două persoane, într-o cameră de control. Se făcea de către vameși un control foarte sever, la bagaj și chiar corporal. După câteva ore bune de stat prin cele două vămi, am plecat către Chișinău. Era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o mină De sfeclă și de nicotină în care sunt înmormântate Vieți de soră și de frate Tu, preschimbată într-o fermă în care-o mână dură, fermă Se vâră pân’ la cot și-nhață Tot ce am muncit de dimineață Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cimitir la mormântul lui ștefan Ilașcu, unde măicuța Natalia, plângând, se apleacă către mormânt și spune: „Eu am rămas de chin și de necaz. Hai, moșnege, cu mine, și te-i plimba oleacă măcar. Ieși de aicea. De când te-ai vârât aici nu mai ieși. Nu-ți trebuie nimic și nu ai nevoie de nimic.” Am trecut Prutul, am ajuns la Iași și s-a mers direct la mitropolie. Măicuța Natalia Ilașcu s-a rugat pentru fiu și pentru întregul neamul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
privirile hipnotizate ale celor douăzeci de proiectanți din Atelierul nr. 2, Ion Pațulea a modificat alinierea măslinelor, punându-le pe trei rânduri, a mutat roșiile în locul chiftelelor, a întors o felie de pâine cu susu-n jos, iar șervețelul l-a vârât pe jumătate sub tăviță. Când a revenit, în tăcerea istorică ce se așternuse peste planșetă, Horvath și-a privit ca o stană de piatră gustarea. În minutele care-i mai rămăseseră nu avea cum să pună toate la locul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Publicitate mascată Doamna Potcoavă are un amant pe care-l primește miercurea, de la 16:00 la 18:00, când domnul Potcoavă pleacă la reconversie profesională. Într-o miercuri, domnul Potcoavă termină orele mai devreme și doamna e nevoită să-l vâre la repezeală pe amant în șifonier. Asta se întâmplă la 17:08, oră la care administratorul sună la ușă și vrea să discute cu soțul problema restanțelor. De emoție fiindcă nu a plătit întreținerea de la revoluție, doamna îl bagă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la întrebări: „Aha, înseamnă că tu chiar așteptai să-l vezi pe marele nostru conducător pe catafalc, ca să te ascunzi de colectiv în nișa lui! Pașol la pușcărie, dușman al poporului ce ești!“ Într-o dimineață, proiectanții l-au găsit vârât în nișă, cu scaun cu tot, pe colegul lor Fâneață Ion. Nea Nelu își vedea de-ale lui, de parcă se născuse acolo. De la ușă, nu-l vedeai. Trebuia să mai faci câțiva pași, ca să-l descoperi. Cei care știau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu dedicația lui Carol al II-lea, au rupt prima pagină; apoi au cerut să li se dea dispozițiile primite la parohie de la Episcopul Durcovici, relativ la comportarea credincioșilor. Subsemnatul, avându-le asupra mea, li s-au dat; ei le-au vârât în buzunar, ne mai vrând să le restituie. Subsemnatul am ieșit să dau alarma trăgând clopotul, dar parohul m-a oprit. Unul din ei mi-a spus să fiu mai calm, și-au plecat. Subsemnatul mă duceam (la...? indescifrabil) în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de exemplul lor competent, ne-am aventurat și noi - Mihai și cu mine - pe drumul cel mai pieptiș al Negoiului - Strunga Dracului, care ne-a încântat prin ineditul și neprevăzutul său. Într-o jumătate de ceas eram pe unul din vâr furile cele mai semețe ale României! Ajunși, după o lungă coborâre, la cabana Negoiul, nu mai știu exact cum au evoluat lucrurile. Fapt este că din întregul grup care venise de la Bâlea și care, pesemne, pornise mai departe înspre Poiana
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Asemenea unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe care nu se cântă nimic și care totuși cântă de unul singur - un soi de învechită orgă de Barbaria, în care e de-ajuns să vâri cuțitul pentru a o pune în mișcare, bucuroasă a-și depăna învechitele melodii, chiar lipsită fiind de moneda de rigoare... Cânt de unul singur... Dar sună fals. Ce vrei? O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acum niște pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât vârful degetelor vârât în pantofii cu toc înalt. Vorbeam cât mai puțin cu putință. Dar mai apoi, după o jumătate de an, dintr-o dată toate au prins să se-nchege de parcă eu însămi n-ar mai fi trebuit să fac nimic, iar trotuarele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întrebată de ce în textele mele apare atât de des frizerul. Frizerul îți măsoară părul, și părul măsoară viața. În romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, un copil întreabă frizerul: „Când o să moară bărbatul care a aruncat pisica? Frizerul își vârî un pumn de bomboane în gură, când tund atâta păr de la un bărbat ca să pot umple un sac cu el, un sac plin ochi. Când sacul e la fel de greu cât bărbatul, atunci omul moare. Vâr părul fiecărui bărbat într-un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a aruncat pisica? Frizerul își vârî un pumn de bomboane în gură, când tund atâta păr de la un bărbat ca să pot umple un sac cu el, un sac plin ochi. Când sacul e la fel de greu cât bărbatul, atunci omul moare. Vâr părul fiecărui bărbat într-un sac pân-ce sacul se umple de tot, spuse frizerul. Nu cântăresc părul cu cântarul, îl cântăresc din ochi“1. Frizerul, părul și regele s-au strâns laolaltă cu mult înainte să-l cunosc pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la cimitir cu o garsonieră. Fără să aibă habar de germana RDG, tâmplarul ungur cu halat de rumeguș transpunea în practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma, după cum o îngăduia spațiul în atelier: un cărucior de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
afară. Aidoma crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese tovărășia cu propria-i carne, trecuse într-un alt material, într-unul tăcut, schimbase tabăra, intrând în carnea fructelor. Cu dâra aceea întunecată de la gât și vârât în costumul lui cel bun, făcuse din el însuși cea mai mare dudă ce crescuse vreodată într-un copac. și a intrat în pământ ca rege al dudelor. În romanul lui Alexandru Vona Ferestrele zidite, pe neașteptate, regele dudelor se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca să nu-i pierzi, și nu-i nici batista de la margine de drum unde cineva apierdut-o sau a aruncat-o. Aceeași batistă nu-i niciodată identic aceeași. O sumedenie de posibilități nerostite se-ascund în propoziția atât de simplă: „Femeia vâră batista la loc în poșetă“. Într-o seară de vară, la cimitir, băiatul vecinilor mi-a zis: pentru sufletele morților, lumea nu-i mai mare ca o batistă. Ne trimiteau seara târziu la cimitir, când arșița zilei se domolise, puțin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pun capăt vieții ăsteia de rahat și să mă înec în râu. Tot nu învățasem să înot, și asta era bine. Dar, pe de altă parte, continuam să urăsc perfidia apei. Cu toate astea, ajunsă la malul râului, mi-am vârât în buzunarele de la palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fricii de a fi omorâtă, nu mai percepeam nimic altceva din mine. Din perspectiva de azi pare ilogic, din moment ce mă temeam tocmai pentru că voiam să trăiesc. Dar eram cu nervii la pământ și atât de obsedată de cei ce-mi vârau frica în oase, de băgătorii-de-frică, încât simțeam ca pe o victorie să pot să mă sustrag de sub nasul lor. Răzbunarea împotriva lor părea să devină atât de plauzibilă când mă gândeam la sinucidere încât îmi pierea cu totul din minte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă sustrag de sub nasul lor. Răzbunarea împotriva lor părea să devină atât de plauzibilă când mă gândeam la sinucidere încât îmi pierea cu totul din minte cât de irevocabil ar trebui pentru asta să mă răzbun pe mine însămi. Îmi vârâsem două pietre mari în buzunarele de la palton - atât de mari că nu mai reușeam să închid clapele de la buzunare. Totul era cum trebuie să fie - dar atunci de ce am mai scos și pus pietrele iarăși jos? Am reținut locul de pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
voiam să mai beau niciodată din el. În ziua următoare paharul se afla iarăși pe masa mea. Femeia deserviciu se gândise, pesemne, că nimerise din greșeală la coș. Ca să fiu sigură de data asta că scap de pahar, l-am vârât în poșetă la sfârșitul zilei și pe drumul spre casă l-am zvârlit cu toată forța într-un stâlp de beton. Trecea un camion și nu s-a auzit mai nimic, zgomotul când s-a spart a fost mai slab
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și picioare nu era al uneia care se înecase singură, ci pe care o înecaseră. Pe drumul spre cimitir cumpărasem ca proasta, doar pentru că trecusem pe lângă piață, o pungă cu cireșe. Nu mi-a dat altceva prin cap decât să vâr mâna în pungă, să scot două cireșe și să i le pun moartei pe locul unde ochii îi picuraseră în cap. Am plecat de acolo și până la ieșirea din cimitir n-am mai scos o vorbă nici unul din noi, abia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prezentul și trecutul se întretaie, lipsindu-se reciproc de înțeles și deformându-se în proporții neașteptate, ești și complet nebun, și perfect normal. Stându-ți așezat în propria coastă, cu un aer bizar, lăsându-te atacat și apărându-te deopotrivă, vârându-ți și scoțându-ți din cap cele mai mari prostii. Îți spui în sinea ta: un asemenea rege de mizerie, zbârcit și ipohondru, n-are cum fi părtașul la rele a trei rațe. Crimele comise de el n-au absolut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]