3,594 matches
-
anumită mentalitate sau chiar tradiție doctrinară. Faptul se datorește unor atitudini intelectuale venite din direcții diferite, dintre care cea mai importantă este, în mod incontestabil, atitudinea medicală, aparent simplist-reducționistă, de a nu recunoaște nici un fel de diferență între psihiatria clinică, văzută ca disciplină și specialitate medicală și psihopatologie, ca disciplină aparținând domeniului științelor umane. Firește că, făcând această afirmație, nu negăm înrudirea psihiatriei clinice cu sfera științelor umane, dar, spre deosebire de psihopatologie, aceasta rămâne o ramură a medicinei. Pe aceste considerente orice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și inseparabile. Domeniul spitalicesc este cel în care fenomenul morbid apare în singularitatea sa ca „eveniment” într-o serie de date care se succede în mod cronologic. Domeniul pedagogic urmărește descoperirea și cunoașterea adevărului. Nu trebuie făcută diferența între „clinică” văzută ca știință și „clinică” înțeleasă ca spațiu pedagogic. Acesta din urmă formează un grup de studiu compus din maestru și elevi, în care actul de descoperire și delimitare al adevărului reprezintă scopul întregii activități. Adevărul devine, în cazul acesta, un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-l reia fără însă a-l modifica cu ceva. Această „vedere a obiectului” este un act de „luare la cunoștință”, urmat de „privirea obiectului” care implică, de data aceasta o anumită „armătură logică” ce conduce către surprinderea sensului obiectului deja văzut (M. Foucault, J.M. Leger și R. Garoux, J. de Ajuriaguerra, M. Merleau-Ponty, J.P. Sartre). „Privirea obiectului” nu implică însă nici o intervenție asupra acestuia. Ea este mută. Actul de observare al obiectului, în psihopatologie, în prima sa etapă se limitează la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tabloul clinic al bolii. Aici cercetarea medico-psihiatrică se oprește. Ea nu merge mai departe. Activitatea medicală se desfășoară între diagnostic și tratament, cele două momente ale actului medical. Boala psihică este concluzia epistemologică a actului de observație clinico-psihiatrică. Boala psihică, văzută ca rezultat al raționamentului clinic, exprimă în și prin diagnostic sinteza observației și a concluziilor. Ea exprimă starea de alteralitate sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evenimentele vieții trăite” (K. Sckneider) având o cauză exogenă; sau, dimpotrivă pot apare „spontan”, legate de o anumită dispoziție constituțională de factură endogenă. O caracteristică a tulburărilor vieții afective este, în special a celor de factură endogenă, dinamica lor ciclică, văzută ca modalitate de manifestare, prin „variații periodice” ale stărilor de dispoziție afectivă. În sfera psihopatologiei, tulburările emoțional-afective sunt caracterizate, prin două mari grupe de manifestări: a) Tulburări caracterizate prin creșterea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin stări de euforie, crize
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceeași boală, ea este trăită în mod diferit de fiecare bolnav în parte. Din aceste motive, este absolut necesar să se aibă în vedere „trecutul” bolnavilor, iar boala ca „stare actuală” să fie corelată cu acesta. Dincolo de „examenul clinic” trebuie văzută influența bolii asupra desfășurării vieții bolnavului, respectiv, trebuie configurată și înțeleasă suferința ca accident ontologic. Ce sunt în final „modelele pato-biografice”? Ele trebuie considerate și înțelese ca „imagini ontologice” sau ca „imagini biografice” ale bolii. Acestea creează un cadru mult
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică individuală Tulburarea psihică individuală este reprezentată prin ceea ce clinica psihiatrică a delimitat, definit și descris ca fiind boala psihică. Ea afectează personalitatea individului și se manifestă ca o stare de anormalitate a organizării și dinamicii personalității acestuia. Boala psihică, văzută ca tulburare individuală a vieții sufletești, este rezultatul modelului de gândire clinico-medicală. Ea este considerată ca o tulburare organică și funcțională sau numai funcțională a proceselor psihice, cu o anumită configurație sau formă clinică precisă, cu o evoluție tipică sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intensitate de bolnav. Degenerescență: degradare progresivă a personalității, psihic și somatic, cu caracter ereditar, constituțional, dând impresia unei regresiuni la formele ancestrale de evoluție. Déja vu: falsa impresie sau iluzia patologică de „a recunoaște” lucruri, fenomene, persoane, situații sau fapte văzute sau trăite anterior. Este înrudită cu fenomenele similare: „déja connue”, „déja vécu” (paramnezie). Delir: tulburare de gândire sistematizată în jurul unei teme centrale sau difuză, nesistematizată, în opoziție flagrantă cu realitatea, de care bolnavul este ferm convins și care are un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sănătos în clasa de elevi. Cât privește managementul relațiilor interpersonale, acesta are ca obiect aptitudinile manageriale în domeniul relațiilor sociale pe care cadrul didactic le exercită în raport cu elevii percepuți ca grup. Această dimensiune a manageemntului educațional are în atenție clasa văzută ca microsistem social. Rolurile și așteptările cadrului didactic și elevilor construiesc un mediu de învățare dinamic, iar cultura școlară a oricărei instituții de învățământ își are propriul specific. Un bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze schimbări
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
minute și zece secunde) gustăm adevărata surpriză și filmul își arată originalitatea: pe un panou apare chipul unui protagonist, desen voit naiv, în culori țipătoare, iar din off vocea declară: "Puteți conta pe mine!" Filmul reia apoi o scenă deja văzută, care s-a întîmplat cu cinci ani mai devreme. În scena reluată există însă un punct de răscruce pornind de la care totul se întîmplă altfel, relațiile dintre personaje iau o altă întorsătură. "Puteți conta pe mine", îi spune grădinarul soției
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cît și cel literar aparțin aceluiași idiom, aceleiași limbi naționale, face ca între ele să existe numeroase corespondențe și puncte comune, ceea ce nu presupune însă identitatea structurală și de tradiție a aspectelor respective. De aceea, crede Ivănescu, știința limbii trebuie văzută ca avînd două ramuri distincte, o lingvistică a limbii populare și o lingvistică a limbii literare, diferențiate prin metode și prin obiective. Dihotomia diastratică literar popular privește, în principiu, deopotrivă formele limbii și conținutul acestor forme. În limba populară, există
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
moment ce se petrece pretutindeni, inclusiv ce s-a petrecut sau ce se va petrece. Libertatea văzută de Leibniz, este o libertate ce ține de ”mașina divină”, întrucât universul este văzut ca o perfecțiune, toate lucrurile au grade de libertate , văzute ca libertăți autentice, dar care anunță restul universului, și care în mod natural afectează întregul. III.2.4. Jean Jeaques Rousseau (1712-1778) Pentru Rousseau, prin libertate se poate înțelege atât starea de independență naturală a oamenilor ( libertatea naturală, primitivă) , cât
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
italiană, spaniolă, olandeză, daneză, rusă, maghiară etc. și despre ale cărei merite au scris o serie de personalități române și străine, C. S. nu a fost recunoscută pe deplin ca scriitoare română. La un secol de la nașterea ei, era încă văzută ca necesară „o dreaptă încadrare atât în literatura germană, căreia îi aparține prin limbă și formațiune, cât și în literatura română, de care e legată adesea prin temă și uneori prin substanță” (D. Caracostea). Cum era de așteptat, în mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
nu se vedea tot ce spunea. Nu se vedea sau se vedea doar vag miza numeroaselor exemple. Și apoi, uneori, se vedea brusc. Dintr-odată, uneori, soluția unei anumite probleme devenea clară și totul se așeza la locul săuă Odată văzută, soluția părea atât de simplă și de evidentă, o cheie atât de simplă și de neînlăturat pentru a deschide atât de multe uși la care s-a bătut atât de mult degeaba. Te mirai cum nu a fost ea văzută
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
văzută, soluția părea atât de simplă și de evidentă, o cheie atât de simplă și de neînlăturat pentru a deschide atât de multe uși la care s-a bătut atât de mult degeaba. Te mirai cum nu a fost ea văzută.“7 Ceea ce se sugerează în acest fel este o schimbare a Gestalt ului, o schimbare bruscă a modului de a vedea o anumită situație sau folosirea unei anumite expresii. După ce schimbarea s-a produs ne vine greu să ne dăm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dreptul îi aparține în calitatea sa de titular al unui fragment de suveranitate. Teoria suveranității naționale, elaborată de Adunarea Constituantă Franceză din 1789, stabilea votul universal în directă opoziție cu suveranitatea populară. Potrivit acestei teorii, autoritatea suverană emană de la națiune, văzută ca o entitate abstractă și invizibilă, diferită de indivizii care o compun 71. Conform teoriei suveranității naționale, un mandat parlamentar este general și reprezentativ: general, deoarece parlamentarii reprezintă națiunea în întregul ei și nu un grup de votanți și reprezentativ
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
că frustrarea În raport cu aceste nevoi ar duce la tensiuni „disfuncționale”. De asemenea conflictul intraindividual dintre actorul social și sinele interior (I versus Me) poate fi soluționat, Într-un sens sau altul, apelând la interpretarea simbolurilor: exprimarea personală poate fi uneori văzută ca legitimă chiar În dauna realizării profesionale. Competiția rezidă În abilitatea actorilor de a manipula simboluri și semnificații și de a construi teleologii care să promoveze propriile interese devenind astfel „principali”. Concepând În acest fel construirea socială a intereselor, considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
importante într-un anumit domeniu, își extind influența și în alte domenii pentru care nu au competența sau experiența necesară. * Atracția emoțională eroare ce derivă din folosirea cuvintelor, sintagmelor emoționale. Iată câteva care sunt mai puțin evidente: * Reputația sau precedentul văzute ca sprijin unic Exemplu: "Ministrul consideră acest mod de soluționare ca fiind foarte potrivit și de aceea noi trebuie să ..." * Generalizări sclipitoare (sau o concluzie îmbrăcată într-o mantie atrăgătoare) De pildă, " Principiile unei conduceri bune impun să acționăm în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
unei perioade de echilibru instabil, în care se vor situa, de o parte, autoritatea imperială și, de altă parte, puterea principilor teritoriali 87. Reciprocitatea contractuală de obligații, exprimată în termenii unor "tratate sau acorduri", reprezintă fundamentul acestui echilibru. Problema trebuie văzută și analizată dincolo de ceea ce Otto Brunner numește "faza acțiunii comune", în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului, fiind vorba de o colaborare între suveran și stări pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea feudală. Gh. Bichicean, Monarhia, pp.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
stereometric, e dezvoltarea unei teme cristalografice. Este imposibil să cuprinzi cu ochii sau să-ți închipui în mod real acest corp fabulos cu treisprezece mii de fețe". În cele o sută de cînturi ale Divinei Comedii avem oglindite toate cele văzute și cele nevăzute, cele ale mundanului și cele ale divinului de pe palierul începutului de veac XIV, trecute prin toate vămile văzduhului, într-o splendoare pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi putut să le
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Acesta e deci amăgit de perspectivele splendide care par a reieși din abstracțiile pe hîrtie și scapă din vedere principiul suprem că orice teorie, fie spusă în forma cea mai abstractă posibilă, caută neapărat să poată fi redusă la ceva văzut și pipăit, caută să poată fi controlată prin realitate; substratul material e piatra de probă a oricărui adevăr. Îndealtmintrelea totul se reduce la o scamatorie de vorbe. La ce se reduc materialicește, real, toate expresiile economiei politice, precum producție, consumație
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
art. Literatura = politica). Sînt și verbele lui. A crea, a plasma, a edifica corespund unui vast proiect politic și spiritual. Acestea pot cuprinde și ordona lumea materiei și lumea spiritului. Ion Heliade Rădulescu se simte pregătit să exprime toate lucrurile, văzute și nevăzute" (E.S.). Ce imens orgoliu! Se și comportă ca un profet biblic, e nemăsurat, grandios în proiectele sale, mai toate nefinalizate. Se vrea și este, la propriu, creator de limbă: El pune cuvintelor prefixe, sufixe, inventează verbe din substantive
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sau pentru a le întări acolo unde sunt fragile, precum și lipsirea părților de folosirea metodelor armate de acțiune. Astfel de măsuri includ crearea încrederii, instituționalizarea anumitor valori precum: democrația, drepturile minorităților, adoptarea normelor de drept, neproliferarea armelor etc. Diplomația preventivă văzută că diplomație preventivă pe termen lung include o serie de măsuri privind înlăturarea cauzelor de bază ale conflictelor, respectiv a amenințărilor care afectează comunitatea internațională; înlăturarea cauzelor care favorizează apariția conflictelor nu se limiteză doar la satisfacerea celor mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
După încheierea războiului doctrina dominantă a fost realismul 75 (și corelativ neorealismul)76 cu accent pe bipolaritatea sistemului și pe distincția dintre high politics și low politics. Ambele sintagme reprezintă dimensiuni ale securității, high politics referindu-se la problema securității văzută că una politico-militară, iar low politics delimitând aspecte legate de mediu, economie, probleme sociale etc.77 Unii analiști subliniază faptul că, în analizarea unui complex de securitate, trebuie să fie luați în considerare în principal factorii economici, în noul context
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
susținut că "singurul limbaj pe care-l puteau înțelege arabii este cel al forței"565 și, astfel, din cauza neîncrederii arabii nu au fost acceptați în Israel.566 Securitatea reprezintă un concept cheie pentru israelieni fiind abordat fie prin prisma securității văzută ca o necesitate primară (fundamental security), teritorială (amenințând însăși existența și integritatea teritorială a statului), fie prin prisma securității actuale (current security), de zi cu zi (care amenință viața indivizilor și care presupune asigurarea condițiilor de viață, asigurarea unui loc
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]