4,713 matches
-
de o curiozitate de erudit sau de gustul lucrurilor vechi, am consultat cărțile la bibliotecă și am privit tablourile la muzeu. Ele se găsesc la mine acasă sau la pă-rinți, le descopăr la prieteni, îmi atrag privirile pe cheiuri, în vitrinele anticariatelor. În afară de gravuri și cărți, trecutul a lăsat nume-roase alte urme în societatea de astăzi, vizibile uneori și pe care le percepem și în expresia chipurilor, în aspectul locurilor și chiar în modurile de a gîndi și a simți, păstrate
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este ansamblul oamenilor care circulă pe străzi. Dar, neîndoielnic, unii dintre ei sînt grăbiți, accelerează pașii, se uită la ceas în apropierea gărilor, la sosirea și la plecarea de la birou, dar, în general, cînd ne plimbăm, cînd hoinărim, cînd privim vitrinele magazinelor, nu măsurăm durata orelor, nu sîntem preocupați să știm ce oră este, iar cînd trebuie să urmăm o anumită traiectorie pentru a ajunge la timp, ne ghidăm după un sentiment vag, așa cum, într-un oraș, ne orientăm fără să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cele din urmă, așteptai un sfert de oră. Apoi stinsei lumina, deschisei ușa bibliotecii, închizînd-o cu zgomot, ca și cum m-aș fi întors în apartamentul meu. Apoi, evitând cel mai mic șoc, mergând pe pipăite de-a lungul pupitrelor și a vitrinelor numismatice, revenii pe propriile mele urme și deschisei încetișor ușa din stânga, care dădea în sala Armurilor 104. Acest tip de "povestire" la persoana întâi + perfect simplu prezintă și o anumită particularitate: permite o trecere ușoară de la "povestire" la "discurs direct
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Situați între "seducția Siracuzei" și tentația de a se preda pe altarul câte unui idol politic, ei au devenit fie "funcționari ai puterii", fie "intelectuali filotiranici", după cum îi numește Mark Lilla. Galeria e amplă și, inclusiv în vremurile noastre, ușa vitrinei în care aceasta este expusă rămâne deschisă. În definitiv, intelectualii sunt oameni și acest dat face ca rațiunea să fie uneori "încețoșată" de atracția fantasmelor politice, mai cu seamă atunci când acestea coagulează, în plan ideologic, suficiente elemente utopice de factură
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literară a anilor '60, prestigiul lor având de suferit de pe urma polemicilor gazetărești și a articolelor mușcătoare din Luceafărul, însă prezența lui Ion Băieșu și a lui Adrian Păunescu - pentru a prezenta doar două "victime" ale revistei lui Eugen Barbu - în vitrina literaturii române, după momentul 1968, este grăitoare în privința efectelor pe care le-au avut acele schimburi de replici mai dure. Principele: prima acuzație de plagiat din cariera literară a lui Eugen Barbu Eugen Barbu, un pătimaș mai puțin extrovertit decât
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
masa în socialism și, ca doi boieri din Valahia care se respectă, voiam să bem berea în Occident. Ne-am strecurat plini de demnitate prin fața marilor restaurante și apoi am luat-o spre un bulevard mai circulat. Holbându-ne în vitrine, am ajuns la concluzia că asfaltul orașului a dat rod bogat în primăvara asta, fiindcă alături de struguri și piersici se mai înghesuiau și alte fructe de alte naționalități. Un fel de "ONU al trufandalelor" se răsfăța în vitrine. Mirosul crud
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-ne în vitrine, am ajuns la concluzia că asfaltul orașului a dat rod bogat în primăvara asta, fiindcă alături de struguri și piersici se mai înghesuiau și alte fructe de alte naționalități. Un fel de "ONU al trufandalelor" se răsfăța în vitrine. Mirosul crud al fructelor și boarea discretă de parfum fin al femeilor subțiau [neinteligibil] lozinca pe care o învățasem pe vremuri la școală, precum că Occidentul ar fi cam putred [s.n.]. Oricum, structura noastră de beton armat a rezistat șocului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru dânșii, ei practică un rit al izolării cel puțin banal". Împrumută aici ceva din tonul dur al celor care vor duce lupta de clasă și din tonalitatea oraculară. Articolul pare să fie generat și de absența unor titluri din vitrine și atunci accesul la bibliotecile private pare să rămână singura soluție pentru cel care dorește să se informeze. Nu știm în ce măsură diatriba aceasta împotriva colecționarilor și-a atins scopul, ea pare mai degrabă menită să accentueze ura celorlalți față de ei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
profesorului de limba franceză A.M. sau Budila-Express, fapt pe care îl remarca și Liviu Clement: "Refuzînd solemnitatea metaforică, care mizează pe sugestie, ambiguitate și revelația eului originar, poetul postmodern, aparținând anilor '80 (optzecismului) sau ‛90 (nouăzecismului), își numește volumele Faruri, vitrine, fotografii, Strada castelului 104, 1, 2, 3..., Cîntece de trecut strada, La fanion, Pantelimon 113 bis, garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a faptului divers propriu-zis, ci mai degrabă una a banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atâta de grase că plesneau sus." (Amurg). Într-o manieră asemănătoare se reface ludic universul, ca spațiu al maximei libertăți creatoare, și la Leonid Dimov: În laptele dimineții aceste/ Din orașul climateric cu însușiri alpestre/ Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină./ Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un/ glob de lumină" (Vis cu bufon). Imaginile surprinse par a se compune și a se descompune sub privirile lectorului nevoit să se prindă în caruselul textului care nu vrea să-i inducă o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
seriozitate în „jocurile” de acest gen, iar faptul a lăsat urme asupra sa. „Princese” între curiozități, poemul „Panoramă” o cuprinde și pe aceasta: „în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”1). Fiecare înțelege că e vorba de niște vitrine cu păpuși animate de un mecanism invizibil. Dar de ce „princese” și nu „prințese”? Nu cumva Bacovia, care nu-i suferea pe pedanți, comite el însuși aci păcatul de a fi pedant? Aci, categoric, nu! Pentru deplina lămurire e necesară o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vechi sufleor”5). Un fragment din Dan, de Vlahuță, arată, de asemenea, disprețul față de specimenele de acest fel: „Ce capete sclivisite aveau aseară [la balul doamnei Raspal - n. m.] unii giovini. Erau fardați, se vede, prea semănau a manechini din vitrinele barbierilor”6). „Giovinii” sînt o altă generație de „juni corupți”, tineri excentrici, efeminați, provocatori. Aversiunea față de oricine ar semăna cu cei de mai sus e, adesea, de natură morală, nu estetică: tipii pudrați ca niște paiațe, eventual și cu buzele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1928 (între ele mai fiind cîteva) acuza relele deprinderi, vechi, care contraveneau ideii de comerț civilizat, igienic: “. „1. Este oprit a se expune spre vînzare orice fel de alimente pe tarabe, în fața prăvăliilor, ca: brutării, gherete, măcelării, etc. sau la vitrine deschise, decît numai acoperite, spre a fi ferite de praf (care era una din „plăgile” Bacăului n. m.) și muște. 2. Este oprit de asemenea a se așeza pe trotuarele din fața prăvăliilor, sau gheretelor din piață, (în) oborul de cereale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Babylon”, postbelică, a cărei religie o constituiau, cum scria unul din romancierii ei, „afacerile și luxul”. Orașul feeric, cu promenadele pline (preponderent cu femei), îndeosebi la orele amurgului, cînd efectele acestuia combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scriitorului băcăuan, nota pe jumătate serios, pe jumătate amuzat: „Primirea s-a făcut ca deobicei pe terasa cu jazzband din centru, seara în micul decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid ornate, a saloanelor cu candelabre și oglinzi, vorba acestuia se dovedește a fi cea mai sugestivă caracterizare, atît în momentele de „mînie proletară”, cît și - chiar mai mult - în cele destinse, boeme. Evident, pentru cei dedați cu subînțelesurile. Dincolo de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Acum ale lui AZI!...// Da, fusei în castelul/ Nababilor/Cu cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exprimată direct, comparația există, e inclusă în ansamblul fiecăruia dintre poeme. Bacovia avea, pe de o parte, imaginea dughenelor (cele mai multe niște improvizații) din tîrgul natal - scunde, aglomerate, fără ordine interioară - iar pe de altă parte pe cea a magazinelor cu vitrine somptuoase din Capitală. Lumea „cu dugheni”, în speță tîrgul „plin de dugheni”, evocă mediocritatea, stagnarea, meschinăria. O lume captivă, indiferentă sau incapabilă de a gîndi la altceva decît la „zurnetul de bani”. -„Dar vai(...) acei nebuni, rătăcitori, tăcuți,/ Gesticulînd [altă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
E surprinzător că Dumitru Theodor Neculuță, cizmar de meserie, n-a scris nimic despre ei. în schimb a făcut-o (singurul dintre simboliștii romîni) Bacovia. Un poem de-al său se intitulează chiar așa: „Pantofii”: „Pantofi de aur, expuși în vitrină,/ Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,/ Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și-n ale valsului leneșe valuri/ Veți rîde prin săli, - potop de lumină.// Pe trist catafalc, cu tristă regină,/ Veți sta în piciorul de gheață, și sfînt,/ Și-n trecerea vremii veți arde-n mormînt,/ Pantofi de aur, expuși în vitrină...” Tema versurilor e „arderea”, putrezirea, moartea. După Jean Chevalier și Alain Gheebrandt (Dicționar de simboluri), pantofii chiar „ar avea o semnificație funerară”. Dar, vrînd să trec și de astă dată dincolo de text, mă întreb dacă într-adevăr au existat „pantofi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reale. Totuși îndoiala nu m-a părăsit. Am presupus mai departe că pantofii numiți „de aur” ar fi pantofi de marochin (piele cunoscută și sub denumirea de saftian sau sahtian), iar „pantofii de argint” - pantofi de atlas. Datorită efectului de vitrină - mi-am zis - unii i se vor fi părut de aur, ceilalți de argint. Dar rîndurile următoare din Memoriile lui Constantin Beldie demonstrează că realitatea întrece basmul și că e de prisos să încerc alte interpretări: „La unul din acele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întuneric bîjbîiesc prin casă,/ Și cad, recad, și nu mai tac din gură”. încurcat și încrîncenat deopotrivă, acum, la orice întrebare a Agathei, stătea mut. A răbdat în tăcere ancheta, apoi a răbufnit și, cuprins de furie, a spart geamurile, vitrinele și sticlăria din casă; - o explozie a anumitor disperări și reticențe îndelung înăbușite. Restul nopții a dormit pe-afară, în frig, iar dimineață s-a întors - mi-a precizat, sugestiv, d-l Gheran - la Agatha „în izmene și tremurînd”. După
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
interesante, implică recalibrarea raportărilor teoretico-politice și sociologice în sensul depășirii obișnuinței de a plasa prezența sa empirică, ca și identitatea sa conceptuală, în zona "negativității". Ca și alte concepte ce exprimă realități politice, populismul a fost expus, îndeobște, într-o "vitrină" a aspectelor patologice ale politicii democratice. Deloc întâmplător, raportarea sa la democrație este una permanentă, fapt identificabil și în cazul volumului coordonat de Cas Mudde. Și în acest caz, ce se înscrie în arealul discursiv al investigațiilor normative și empirice
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cititorul urmărește ce se întâmplă cu evoluția psihologică a oamenilor fără adăpost pe un viscol de februarie, în timp ce aceștia așteaptă afară, la intrarea într-un adăpost pentru oamenii străzii. Crane descrie un comerciant "robust", "bine îmbrăcat", aflat la căldură, dincolo de vitrina sa luminată și privind spre grupul de oameni fără adăpost, mângâindu-și barba cu "o satisfacție supremă". Părea că viziunea opera invers, permițându-i să își privească mai atent propriul mediu, relativ încântător", scrie Crane (95). Dar când cei fără
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dar când cei fără adăpost și totodată privați de putere economică și socială încep să strige la comerciant, adresându-i "saluturi familiare și cordiale" și răbufnind, în mod firesc, de invidie față de cel privilegiat economic și social, comerciantul dispare din fața vitrinei. Cititorii care au urmărit până acum evoluția narativă a acelor oameni în decorul spațial al viscolului și ale căror subiectivități sunt apoi plasate printre aceste personaje s-au descoperit împinși înapoi spre o inversare spațială de către cineva al cărui confort
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]