8,307 matches
-
buze și a Întors cartea următoare: Turnul. Simbolul schimbărilor furtunoase, al izbucnirilor emoționale și al declinului neașteptat. Mătușa Banu a părut o clipă Îngândurată. Apoi a Întors a treia carte. Se părea că aveau să aibă curând un vizitator, un vizitator neașteptat de dincolo de ocean. — Cum adică nu vrea tort? E ziua ei, pentru numele lui Dumnezeu! a exclamat mătușa Feride cu buzele strânse și o lucire mînioasă În ochi. Apoi, probabil că i-a trecut altceva prin cap pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Sufletul-Meu-Surghiunit. Spuneți-mi, ce pot face eu, o turcoaică obișnuită, astăzi, În epoca asta ca să vă alin durerea? Ei, asta era o Întrebare pe care nici un turc nu le-o pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați, care răsăriseră de nicăieri, aparent cu intenția de a dovedi că turcii nu le făcuseră nimic rău armenilor, și chiar că armenii erau cei care se răsculaseră Împotriva regimului otoman și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
i-l inspira locul acela, nepretențios și totuși impunător și gotic În același timp. Amestecul spiritului mexican cu valorile americane, zecile de lumânări și milagros puse acolo de diverși oameni, probabil ei Înșiși păcătoși, hârtiile Împăturite de pe ziduri În care vizitatorii Își mărturiseau și Își ascundeau păcatele - toate i se păreau atrăgătoare În momentul de față. — Vă simțiți bine, domnule? Era stewardesa cu ochi de culoarea safirului. A Încuviințat scurt din cap și a răspuns, de data asta În engleză: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci domnului Christophe Marie, antreprenor general al podurilor din Franța, care Începuse construcția sub Ludovic al XIII-lea. Se reîntorsese În bîrlogul lui, unde nimeni altcineva nu se Încumeta să se aventureze. Puținii vizitatori rămîneau la ușă și se uitau În interior de parcă ar fi cercetat un fenomen natural, cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era un talmeș-balmeș de lucruri, un haos, o harababură. Auzise cam tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În urmă, o frumusețe! Josh și Valerie Rothschild, ambii În jur de șaptezeci de ani, Îi invitară pe Charlie, pe Desert Rose și pe Kitty În casă, Încântați să prezinte colecția lor de artă chineză contemporană Încă o dată, unor noi vizitatori. Erau un cuplu perfect de bătrânei care semănau unul cu celălalt, precum aceia care se țin de mână În reclamele la diamante. Josh, un bărbat foarte plăcut, părea să-și adore soția, cu care era Împreună de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o cămăruță ascunsă, din spate, unde se afla o instalație ciudată, construită de câștigătorul premiului MacArthur, Xu Bing, numită Lecția de caligrafie chineză. Înăuntru erau scaune chinezești, pupitre, cerneală pentru papirus și pene de scris lungi pe fiecare pupitru, pentru vizitatorii care doreau să testeze metoda inventivă de convertire a limbii engleze În semne ce imitau scrierea chineză. Charlie, expert În orice lucru legat de China, se arătă Încântat să le Învețe cum să traseze semnele frumoase cu ajutorul penelor. — Caligrafia chineză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o Înțelese. Ea era poetul, iar pantoful li se potrivea tuturor și nimănui. De Îndată ce se achită de sarcina ei, Charlie apăru cu una nouă. — N-ai vrea, te rog, să mergi Înapoi la rulotă, să-i aștepți acolo pe primii vizitatori, să fii, cumva, curatorul expoziției lui Desert Rose? S-a chinuit foarte tare Încă de dimineață, acum se bucură, În sfârșit, de primele minute libere ale zilei! — Sigur, Charlie. Era prima oară când vorbea cu căldură despre Desert Rose, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Împiedica de rulotă, va descoperi filmele lui Desert Rose rulând pe DVD-urile micuțe și va scrie a doua zi despre ea un articol pe mai multe coloane. Rulota era goală. După o oră lungă de așteptare nu apăruse nici un vizitator. Nu erau decât ea și lucrările. Kitty stătea atât de liniștită și de grațioasă pe o canapea, Încât aproape că părea și ea una dintre lucrările expuse. Începu să se imagineze ca tablou, cu o etichetă din cele strâmb tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-ți fac cele mai bune fotografii din câte ai avut vreodată! — Ce ofertă tentantă! exclamă ea cu cel mai fotogenic zâmbet cu putință. Mă rog, Într-un fel tot va trebui să ne petrecem timpul până va veni primul vizitator. Își scoase aparatul dintr-o husă mică de piele, atârnată pe umăr. — Imaginează-ți că ești Vanessa Redgrave când era fotografiată În Blowup al lui Antonioni. Bun. Plimbă-te! Întoarce-te! Acum Întoarce umărul pe jumătate spre mine, talia va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o excursie În Munții Stâncoși, voiam să fac poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai stărui În jurul ei câteva secunde. Ce energie cuceritoare avea acest om! În rulotă, primii doi vizitatori se uitau contrariați la micile DVD-uri. Vedeau niște imagini ciudate pâlpâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai stărui În jurul ei câteva secunde. Ce energie cuceritoare avea acest om! În rulotă, primii doi vizitatori se uitau contrariați la micile DVD-uri. Vedeau niște imagini ciudate pâlpâind simultan, dar ecranele erau prea mici ca să poată Înțelege ceva. Kitty se grăbi să le explice. — Această scenă surprinde niște imagini pe care artista le are În exclusivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nici o tonă de explicații nu-i puteau convinge pe spectatori să cumpere posterele mari, cum ar fi putut s-o facă cele șase ecrane imense cu plasmă. Pe când Își făcea datoria de curator, se Întreba dacă vreunul dintre sutele de vizitatori pe care Îi invitase ea va veni. Și-ar fi dorit să vină măcar Matthew. Dar, hotărî ea, nu prea erau șanse să se Întâmple asta. Însă chiar În acel moment el intră În rulotă, salutând-o cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
depășite. Se simțea destul de deprimat, pentru că expoziția din rulotă se dovedise a fi un fiasco, și cum nu Întrezărea nici o aventură, nu prea avea ce să-i mai placă la târgul ăsta de artă. Se așteptase la o mie de vizitatori În rulotă, dar nu veniseră decât vreo duzină. Expusese lucrările unor artiști foarte buni În casa sa mobilă, nume de top ale New Yorkului, dar Începuse să se Îndoiască de faptul că avea să vândă ceva. Se părea că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În casa sa mobilă, nume de top ale New Yorkului, dar Începuse să se Îndoiască de faptul că avea să vândă ceva. Se părea că toate eforturile lui de-a veni În L.A. fuseseră inutile. Nu avea nici vânzări, nici vizitatori, nici aventuri de-o noapte: era destul de supărat. Patrick părea ceva mai mulțumit, pentru că Înhățase cel mai bun loc În sala principală chiar de sub nasul lui Desert Rose, și pentru că reușise să petreacă Împreună cu Charlie mai mult timp decât toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am uitat la proviziile de piatră. Nu erau prea mari, dar ajungeau pentru vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat în casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerându-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Absoluții, Independenții, Înaltul Așezământ al Carbonarilor. 1835 Cabalistul Oettinger declară să l-a Întâlnit pe Saint-Germain la Paris. 1846 Scriitorul vienez Franz Graffer publică relatarea unei Întâlniri dintre fratele său și Saint-Germain Între 1788 și 1790; Saint-Germain Îl primește pe vizitator răsfoind o carte de Paracelsus. 1865 Fondarea așa-numitei Societas Rosicruciana În Anglia (după alte izvoare, În 1860 sau În 1867). Aderă la ea Bulwer-Lytton, autorul romanului rozicrucian Zanoni. 1868 Bakunin fondează Alianța Internațională a Democrației Socialiste, inspirată, după unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-acum ține de trecut - lucra În Ohrana. Direct la ordinele Șefului, legendarul Racikovski“. Ohrana, Ohrana, ceva În genul KGB-ului, nu era asta poliția secretă țaristă? Iar Racikovski ăsta cine era? Cine avea un nume ca ăsta? Drace, misteriosul vizitator al colonelului, contele Rakosky... Nu, dă-o Încolo, prea mă lăsam furat de coincidențe. Eu nu Împăiam animale moarte, eu generam animale vii. 80 Când survine Albul În materia Marii Opere, Viața a Învins Moartea, Regele lor a reînviat, Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dincolo de ușa cu geam ce ducea În Împărăția de puf a lui Manuzio, ne spunea din când În când pe un ton Îngrijorat că Agliè Își mutase practic sediul În biroul doamnei Grazia, Îi dicta scrisori, Îi conducea pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna o făcea pe Gudrun să Înghită și mai multe vocale -, o făcea pe patronul. La drept vorbind, am fi putut să ne Întrebăm de ce petrecea Agliè ceasuri Întregi frunzărind lista cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
douăzeci și patru de ore și renunțaseră la cauțiunea lăsată În depozit la bancă. Toate raporturile lor, numai În scris, avuseseră loc printr-un anume domn Ragotgky. Altceva nu știau. Nu era posibil. Rakosky sau Ragotgky, cum i-o fi zicând, misteriosul vizitator al colonelului, căutat de agerul De Angelis și de Interpol, uite că se plimba de colo-colo, Închiriind imobile. În povestea noastră, Rakosky al lui Ardenti era o reincarnare a lui Racikovski de la Ohrana, iar ăsta, al bine cunoscutului Saint-Germain. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un librar care părea pus acolo ca să-i Îngăduie unui scriitor să scrie că era mai bătrân decât cărțile lui. Consulta un registru mare, scris de mână, nedând nici o atenție clienților. De altfel, În acel moment nu erau decât doi vizitatori care ridicau nori de pulbere trăgând de niște volume vechi, aproape toate lipsite de coperte, din niște rafturi burdușite, și se apucau să le citească, fără să aibă aerul că vor să le cumpere. Unicul spațiu neacoperit de rafturi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În vechiul priorat de la Saint-Martin-des-Champs, fondat În secolul al XI-lea“. Totul În bună regulă, și o mică aglomerație de duminică, insensibilă la tămbălăul studenților. Intrasem - duminica e gratis - și fiece lucru era ca În după-amiaza trecută, la cinci. Paznicii, vizitatorii, Pendulul la locul lui obișnuit... Căutam urmele a ceea ce se petrecuse, dar, dacă se petrecuse ceva, cineva făcuse o foarte conștiincioasă curățenie. Dacă se petrecuse. Nu-mi amintesc cum mi-am petrecut restul după-amiezii. Nu-mi amintesc nici măcar ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu marginile Împodobite cu broderie manuală. Ce s-a ales de haute couture și parfumurile de 500 de dolari gramul? Chiar și miroase a oaie. Se duc să se Întîlnească cu ministrul Culturii din Suedia, care Îi Întîmpină azi pe vizitatorii pavilionului suedez. Pavilionul este un mini-oraș care seamănă cu un mall, cu tot cu căsuțe cu etaj, parc de distracții și o grădină cu sculpturi. Arată extrem de familiar. Mariana i-o ia Înainte: — Seamănă cu suburbia aceea În care am locuit noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
respect Îl ascultă vorbind Într-o engleză cu accent. Pare ușor plictisit, așa că atunci cînd se apropie Mariana și Wakefield le face un semn prietenesc cu mîna, ca și cum ar spune „În fine, niște adulți!“ — Ei, ce credeți? Îi Întreabă pe vizitatori. Studenții se Întorc un pic pizmași către noii veniți. — Arată foarte familiar, spune Wakefield. Am trăit și noi aici. Exact, exact, dă din cap ministrul. Asta e. Pare familiar pentru că este. Această arhitectură se poate afla oriunde și exact asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Aici nu prea au noroc, pentru că nu se vede nicăieri nici țipenie de om. Belgia a venit cu o pușcărie futuristică total automatizată, În care fiecare celulă transparentă este echipată cu un calculator incorporat Într-o extensie a patului Îngust. Vizitatorii se plimbă după bunul plac, ascultînd vocile electronice care le explică cum pereții celulelor devin opaci după căderea Întunericului și se transformă În ecrane pe care se proiectează programe educative pînă se dă stingerea. Într-una din celule, Wakefield apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pare un boț de stofă; se rostogolește de pe raft și se revarsă ca o cascadă, ajungînd o băltoacă umedă pe podea. CÎnd Wakefield calcă În ea, se Înfășoară În jurul pantofului lui ca un galoș. O coloană sonoră liniștită le oferă vizitatorilor profesiunea de credință a arhitecților: „Forma și funcția sînt prelungiri ale conținutului. Conținutul este inteligență. Mintea noastră conține toate formele posibile.“ Schimbă-te, transformă-te, țară a mea. — E Înspăimîntător. Mariana ține În mînă o bilă care se transformă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]