5,438 matches
-
obuze explodează În jurul lui. Sună la room service. Vocea de la telefon Îi sună cunoscut. „O sticlă de Stolichnaya“, reușește să bîguie. Vrea să dea drumul la televizor, ferindu-se de obuze, atent să nu calce pe cîțiva soldați muribunzi care zac prin cameră, dar ecranul nu arată decît purici și nici o imagine. CÎnd aude un ciocănit În ușă și sare să deschidă, camera e plină de cadavre ca un frigider de măcelărie. E Îngrozitor de frig. Wakefield deschide ușa. Dinții Îi clănțăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face apariția la timp pentru că locul Întîlnirii, Muntele Eumenides din Tracia, este chiar deasupra peșterii lui favorite. Locul a fost ales pentru că prezintă un amfiteatru natural suficient de mare pentru a primi mii de demoni și pentru că În măruntaiele muntelui zac oseminte celto-romano-gotico-greco-avaro-bulgaro-ungaro-serbo-croato-turco-germano-austriece și rusești, ca și osemintele unor războinici suedezi, tătari, francezi, elvețieni, mameluci, sirieni și persani. Cu alte cuvinte, rămășițelor tuturor popoarelor din istoria scrisă care au ocupat vreodată locul. MÎndria lui de a fi ajuns cu atîta promptitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scuipe apă. Aude muțimea țipînd jos, În stradă și huruitul elicopterelor În aer. Sare din cadă, Își trage pantalonii și cămașa, și o ia la fugă pe scară În picioarele goale. Holul arată ca un spital de campanie: pe podea zac oameni tăiați și loviți, medicii fug Încolo și Încoace. Un gaz puturos și Înțepător pătrunde pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unei destinderi tipic masculine. O plăcintă cu carne de porc neterminată - în care recunoscu una din faimoasele plăcinte de casă de la Singer the Butcher, pe care mama ei ar fi tăiat-o imediat din meniu din cauza conținutului ridicat de colesterol zăcea pe o farfurie lângă două roșii și o murătură. Ralph reușise să prindă o cursă televizată pe un canal de cablu obscur. Revista Sporting Life era îndoită cu grijă lângă scaunul lui. — E miercuri. Seara de bridge. Fran aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și se distribuiseră sarcinile pentru săptămâna următoare, urmând să fie verificate din nou luni dimineață. Fran simți o gâdilătură de rău agur în gât. Probabil că îi revenea afurisitul de guturai. Mai mult ca sigur, avea să-și piardă weekendul zăcând în pat, perspectivă care o îmbia și o îngrozea deopotrivă. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar Sean s-ar fi simțit rănit dacă ar fi lipsit și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tresară, nu știam că mai e cineva pe-aici. Era Sean McGee, rămas în pantaloni scurți de lycra și maiou sport, așezându-și casca astfel încât să-și mențină echilibrul între coada de cal și lanțul lui de argint. Lângă el zăcea un rucsac mare pe care îl prinse de bicicleta lui Mountain Bike. Pari încărcat, remarcă Fran. Pleci undeva în weekend? — De fapt, fac un drum cu bicicleta până la Cambridge. Dar sunt peste o sută de kilometri! — Merită. Au bicicleta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Știi, tocmai am descoperit că suntă Un zgomot asurzitor venind din bucătărie îi făcu să se desprindă unul de altul și să alerge să vadă ce se întâmplase. Ralph stătea în mijlocul încăperii, cu aceeași expresie nedumerită, în timp ce la picioarele lui zăcea toaster-ul, făcut bucăți. Ridică privirea de la dezastrul produs spre chipul fiicei sale. — Îmi pare rău, Franny, draga mea, încercam doar să prind Radio 4 pe el. — Cât de curând, îi șopti Laurence blând, cred că ar trebui să încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să lupt mai aprig să câștig mâna preafrumoasei Francesca? În semn de răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a mâncare puturoasă pentru câini, încât Jack își dădu duhul încet și zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința asta? Cu perna Marilyn Monroe pe cap, Jack reflectă. Necazul era că n-avea nici cea mai vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-a-ntâmplat și a trecut pe-acolo. Și m-a scos de-acolea. Pân’ la urmă, n-am mai rezistat și am dat în primire. Mă trimete la furat; i-a amendat. Bârfeau lumea: „Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul cu căruța plină cu oi - nota -, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Belgrad în frunte cu Lubomir Mitzici a înmînat lui Tagore o scrisoare din partea Europei june în care îl invită să lupte în propria țară alături de Mahatma Gandhi în loc să admire «putregaiul așa-zisei civilizații» democratice. Îi spune că poeții Sîrbi cari zac în închisori sînt mult mai puternici și mai artiști decît limonetăria și zarzavatul sentimental al poetului indian călător”. O notiță din numărul 75 semnalează partizanatul bolșevizant al grupării sîrbe (Mitzic fiind, la acea dată, refugiat în Franța, iar revista sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Negustorii ambulanți trec printre ei și le vând turte din orez de douăzeci de yeni bucata. Sunt unii care nu-și pot permite la micul dejun nici măcar așa ceva... dar cel puțin sunt în viață. Pe o alee dintre două hanuri zăcea, ca mort, un bărbat îmbrăcat doar în cămașă. Era plin de noroi. — E bolnav? întrebă Gaston. — Nu. Nu și-a putut găsi probabil de lucru din cauza ploii și, neavând cei patruzeci de yeni pentru un pat, s-a culcat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
băgat degetele prin ochiurile plasei și l-a salutat pe fiecare câine în parte. Le-a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu pas? — Endō-san... bolnav. Spun la revedere când vă faceți bine. Văzând că n-are de gând să-i facă nici un rău lui Kobayashi, singura lui datorie era, gândea el, să-l îngrijească pe bolnav. — N-am de gând să zac în Yamagata o veșnicie, să știi. Începu iar să tușească. Mâine mă ridic din pat. — Mâine? Nu, nu!... Sunteți bolnav. — Mâine trebuie să mă scol. Privind la umbra aruncată de abajurul lămpii pe perete, Endō se gândea la ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de lucrul acesta nu era prea sigur. Avea impresia că văzuse totuși cerul albastru și aripile egretei de un alb imaculat, dar la fel de bine putea să fi fost o himeră sau un vis. Apoi și-a pierdut cunoștința și a zăcut acolo până l-au găsit, cu capul pe jumătate în apă. Unde dispăruse Gaston? Nu exista nici urmă de cadavru în mlaștină. Singurul indiciu că a trecut pe acolo era jacheta lui veche, pe care i-o scosese cineva după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb c-un ochi se caută de-aici pe țărmul celălalt. Ins pierdut în ceasul rar mă uit prin spinii de la ușă, oameni goi zac în nisip tăcuți, ca-n propria lor cenușă. În joc cu piatra cîte-un val și-arată solzii de pe pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atâta pace, când zac în umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o între scândurile lui, o simt pe semne de acum
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mine ? ÎN LAN De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului și cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinți, fără mustrări, fără căinți și fără-ndemnuri, numai trup și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele ei calde mi se naște sufletul. LA MÎNĂSTIRE De trei zile luna crește ca un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
două săptămîni, dar Îmi amintesc precis ce făceam atunci și În nici un caz nu eram la ciclu. Sigur e vreo greșeală... După o jumătate de oră, sînt acasă, În baie, așezată pe closet, cu o pungă goală de la farmacia Boots zăcînd pe podea, și mă holbez la un test de sarcină care Îmi arată două linii albastru-Închis, foarte vizibile. — Rahat, șoptesc eu Întruna. Ce-o să spună Dan? Un zîmbet Îmi Înflorește treptat pe toată fața, În timp ce mă Încearcă sentimente de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine și cu aceeași regularitate ca odinioară, iar eu și Dan sîntem ferm hotărîți să schimbăm lucrurile. În special eu. Of, fir-ar să fie. Mi se năzare mie, sau sună cineva la ușă? Și cine vine În vizită În timp ce zac În cada de baie precum o balenă Însărcinată ce mă aflu, cu doar o oră Înainte de petrecere? — Dan! strig din baie. Sună cineva la ușă! Deschide tu! Nici un răspuns. Singurul sunet care se aude este acela al muzicii salsa date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dintotdeauna. Asta mă derutase complet. Nu Înțelegeam cum ți-ai putea dori ca altcineva decît soțul tău să asiste la nașterea copilului. Chiar crezuse Linda că voi mai putea vreodată să o privesc În ochi, după ce mă va fi văzut zăcînd cu picioarele desfăcute, În timp ce căpșorul unui copil Îmi ieșea din vagin? Numai gîndul mă face să transpir. M-am uitat și eu la documentarele acelea despre naștere, am văzut Întregi familii strînse În jurul mamei, În salon, și n-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu sticla o făcea să fie un tovarăș de călătorie periculos), iar eu nu Înțeleg rostul risipirii unei grămezi de bani ca să zaci pe o plajă, cînd există foarte multe lucruri pentru care se pot dovedi folositori. Și, deși Înțeleg nevoia de vacanță, de mine, personal, nu s-a prea lipit și n-am simțit-o decît rar, poate chiar niciodată. Asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la culcare. Veioza Împrăștie o strălucire palidă, suficientă ca să-i lumineze jucăriile. Mă apropii și zîmbesc În timp ce-mi plec privirea spre el. Mirosul de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]