5,341 matches
-
de hidrosau pionefroză. Suprafața netedă se modifică în tumori renale sau rinichiul polichistic. În mod normal rinichiul nu este sensibil la palpare. Procedeele de palpare pot fi monomanuale sau bimanuale. Cel mai folosit este procedeul bimanual Guyon (Fig. 20). Palparea pune în evidență și puncte dureroase situate la distanță de rinichi (Fig. 21). Notă! Evidențierea acestor puncte dureroase coincide cu existența durerii spontane renale din colica nefretică, pielonefrită acută etc. c. percuția este o metodă cu valoare redusă, cu excepția manevrei Giordano - provocarea durerii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sunt aftele bucale, adică peteșii și ulcerații nedureroase la nivelul palatului dur și moale, mai rar la nivelul septului nazal (Fig. 99, Planșa IV). Poliserozita se manifestă predominant sub formă de pleurezie și pericardită. În lichidul de puncție se pot pune în evidență celulele lupice, iar biopsia locală evidențiază corpii hematoxilinici. Manifestările renale sunt o regulă a evoluției bolii, deoarece glomerulii sunt prima țintă a depunerii de complexe imune. Manifestările clinice depind de tipul histologic de afectare renală. Proteinuria (variabilă cantitativ) este semnul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
lungi ale ursului răpus, pentru ca Stăpânul Animalelor să-1 poată reînvia în anul următor. Karî Meuli vedea numai o formă particulară de "înhumare a animalelor", pe care el o considera cel mai vechi rit de vânătoare. Pentru savantul elvețian, acest rit punea în evidență un raport direct între vânător și vânat; primul înhuma resturile animalului pentru a-i permite reîncarnarea. Nici o ființă divină nu era implicată. Toate aceste interpretări au fost puse în discuție de către un cercetător din Basel, F. Ed. Koby, după care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
figurilor și semnelor, precum și faptul că n-a raportat riturile efectuate în grote la sistemul simbolic pe care 1-a stabilit 31. Oricum, contribuția lui Leroi-Gourhan este importantă: el a demonstrat unitatea stilistică și ideologică a artei paleolitice și a pus în evidență complementaritatea valorilor religioase camuflate sub semnul "masculinului" și "femininului". Un simbolism analog caracteriza "satul" din Mal'ta, cu cele două jumătăți ale sale distincte, destinate celor două sexe. Sistemele implicând complementaritatea celor două principii sexuale și cosmologice abundă și în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ele sunt abundent menționate în cod cifrat în repertoriul iconografic al oamenilor din paleolitic. Tot astfel, este greu să ne imaginăm o societate de vânători lipsită de mituri asupra originii focului, cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor mituri pun în evidență activitatea sexuală, în fine, trebuie întotdeauna ținut seamă de experiența primară a sacralității Cerului și a fenomenelor cerești și atmosferice. Este una din rarele experiențe care revelează spontan "transcendența" și maiestatea, în plus, ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în America de Sud. În câmpiile din Rancho Peludo, în Venezuela și Momii, în Columbia, vestigii ale unei culturi de manioc au fost descoperite sub nivelul culturii porumbului, ceea ce înseamnă antecedența vegeculturii 18. Recent, o nouă dovadă a vechimii vegeculturii a fost pusă în evidență în Thailanda: într-o peșteră ("Grota Fantomelor") s-au exhumat mazăre cultivată, bob și rădăcini de plante tropicale; analiza cu radiocarbon indică dateânjurde-900019. Este inutil să insistăm asupra importanței descoperirii agriculturii pentru istoria civilizației. Devenind producătorul hranei sale, omul a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele se numără printre cele mai arhaice: apariția unei movile, a unui lotus sau a unui ou la suprafața Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori, fiecare oraș important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de scene de adorație sau de sacrificiu exprimate plastic pe sigilii. Cea mai celebră dintre ele arată o figură așezată (sau dansând?) pe o platformă între doi oameni care se roagă în genunchi, fiecare însoțit de o cobră. Alte sigilii pun în evidență un personaj imobilizând, asemeni lui Ghilgameș, doi tigri; sau un zeu cornut, cu picioare și coada de taur, amintind de mesopotamianul Enkidu; în fine, diferite spirite de arbori, cărora li se aduc sacrificii, procesiuni de indivizi purtând "stindarde" etc.34
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu autohtonii, în Creta ca și în alte părți ale bazinului egeean. Nilsson remarcase că, din cele patru centre religioase ale Greciei clasice - Delfi, Delos, Eleusis și Olympia - primele trei micenienii le moșteniseră. Persistența unor structuri religioase minoice a fost pusă în evidență la modul cuvenit. S-au putut arăta prelungirea capelei minoico-miceniene în sanctuarul grec și continuitatea între cultul cretan al căminului și acela al palatelor miceniene. Imaginea fluturelui - psyche - era familiară minoenilor. Originile cultului lui Demeter sunt atestate în Creta și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unitar de ritmuri antagonice. În cele din urmă, luptele lui Baal, cu derutele și victoriile sale, îi asigură suveranitatea în Cer și asupra Pământului; dar Yarn continuă să domnească asupra "Mării" și Moț rămâne Stăpânul lumii subterane a morților. Miturile pun în evidență primatul lui Baal și, pornind de aici, perenitatea Vieții și a normelor care guvernează Cosmosul și societatea umană. "Aspectele negative" reprezentate de către Yam și Moț își găsesc, prin chiar acest fapt, justificarea. Faptul că Moț est fiul lui El, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dumnezeul tatălui, Iahve nu mai e legat de un anumit loc: în plus, el are o relație specială cu Moise ca lider al unui grup. Dar diferențele sunt semnificative, în timp ce Dumnezeul tatălui era anonim, Iahve este un nume propriu care pune în evidență misterul și transcendența sa. Raporturile dintre divinitate și credincioși s-au schimbat: nu se mai vorbește de "Dumnezeul tatălui", ci de "poporul lui Iahve". Ideea alegerii divine, prezentă în promisiunile făcute lui Avraam (Facerea, 12: 1-3), se precizează: Iahve numește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerate chiar ca superioare sacrificiului; rezultatele lor sunt declarate mai prețioase decât "fructele" sacrificiului. Dar toate aceste omologări și asimilări sunt valabile, adică devin reale și eficace din punct de vedere religios, numai dacă e înțeleasă dialectica ce le-a pus în evidență. În fine, avem de-a face cu un număr de sisteme care sunt, pe de o parte, omologate și, pe de alta, clasate într-o serie ierarhică variabilă. Sacrificiul este asimilat ascezei, dar de la un anume moment ceea ce contează este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar Poseidon, transformat în armăsar, a reușit să o posede. Din unirea lor s-au născut o fiică și un cal Arion (Antimachus. În Pausanias, 8, 25, 9). Marele număr al aventurilor sale amoroase îl apropie pe Poseidon de Zeus, punând în evidență structura sa originară de "bărbat al Terrei" și de "cel ce cutremură pământul". După Hesiod, el se însoară cu Medusa, ea însăși o veche zeiță a Terrei. O altă tradiție ne spune că Antaios a ieșit din unirea lui Poseidon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a zeului 15. La urma urmelor, interesul comparațiilor cu riturile ori mișcările colective aparent similare - de exemplu, anumite dansuri convulsive din Evul Mediu ori omofagia rituală a cultului Aissâua, confrerie mistică din Africa de Nord16 - rezidă exact în faptul că pun în evidență originalitatea dionysismului. Rareori a apărut în epoca istorică vreun zeu încărcat de o moștenire atât de arhaică: rituri cojțnportâjnd. jrjiLăjti JeriorriQrfe, faloforie, sparagmos, omofagie, antropofagie, nurnia, enthousiasmos. Cel mai remarcabil lucru este faptul că, păstrându-și această moștenire, rămășiță din preistorie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a prins foarte bine puterii de înțelegere a celor care vegheau la păstrarea climatului ideologizant comunist), contribuția lui Emil Manu rămâne în continuare importantă în ceea ce privește receptarea poeților de la revista "Albatros". Scopul demersului critic al Cristinei Ciobanu este acela de a pune în evidență structuri poetice și combinații lexicale datorate puseurilor de frondă literară care să poată contura tabloul unei generații considerate ori pierdute, ori de tranziție, dar care, prin inventivitatea sa, este recuperată în poezia română contemporană măcar la nivel stilistic. Coordonatele pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ar fi de remarcat în această privință pertinența de care dă dovadă Cristina Ciobanu în comentarea tuturor teoriilor generaționiste. Sunt considerate cu discernământ critic avantajele și dezavantajele ivite în timpul decupajului istoriei literare în generații și promoții. Astfel, termenul de generație pune în evidență tiparul estetic comun, ideea de inovație, desemnând conturarea unei alte etape de creație, dar comportă dezavantajele impuse de neputința unor delimitări categoriale clare. Și totuși se evită și integrarea restrictivă a poeților analizați într-o anumită promoție, pentru că această dispunere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
istorie literară, ce au dus la îmbogățirea bibliografiei despre poeții grupați în jurul revistei "Albatros" cu o importantă contribuție. Prin prezentul studiu, spiritul generației albatrosiste este recuperat. Vasile Spiridon Introducere Scopul demersului critic din lucrarea de față este acela de a pune în evidență structuri poetice, jocuri verbale, elemente de frondă literară care pot contura tabloul unei generații considerate pierdute/de tranziție, dar care, prin inventivitatea sa, își merită totuși un loc aparte în literatura română. Direcțiile pe care acești poeți le deschid, într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nefast al acestei epoci, cât, mai degrabă, destinul comun al scriitorilor, reduși la tăcere sau nevoiți să-și adapteze concepția artistică schimbărilor impuse de istorie. Ne-am propus astfel să prezentăm ceea ce numim "poezia generației albatrosiste", trăsăturile definitorii ale acesteia punând în evidență caracteristicile perioadei amintite, accentul căzând pe tentativa de a modifica orizontul de așteptare, pe aceea de a schimba criteriile esteticului, reluând într-o variantă sublimată procedee ale avangardei istorice, dar anunțând totodată și literatura finalului de secol al XX-lea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
propuse, am aminti noul val care ar avea ca avantaj accentul pus pe noutatea absolută, fără vreo trimitere la ideologia comună, și pleiadă 4 (sugerând omogenitatea grupării). Am luat în considerare avantajele pe care le au aceste delimitări (termenul generație pune în evidență dominanta comună, tiparul estetic comun, ideea de inovație, desemnând o altă etapă de creație) și dezavantajele (imposibilitatea unor delimitări clare) și am ales să utilizăm termenul generație tocmai pentru avantajele amintite, dar am evitat integrarea scriitorilor analizați într-o promoție
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
postmodernismului. De altminteri, nu o dată s-au stabilit asemănări între generația aceasta de tranziție și reprezentanții optzecismului românesc. Evidențierea procedeelor amin-tite nu are scopul de a demonstra că acești poeți sunt primii care recurg la ele, ci de a le pune în evidență valoarea literară. Ducându-și existența literară într-o epocă a presiunilor politice, scriitorii sunt atrași câteodată de ideologia unor curente, care au fost condamnate mai târziu, sau au devenit, într-un carusel al șansei ori al neșansei, victime ale regimului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Vancu și Irina Petraș, una are legătură cu discuția de față: "În ce fel credeți că s-au diferențiat "cerchiștii" de gruparea "Albatros"? Care dintre cele două spirite este mai prezent în literatura actuală?". Dacă unii dintre cei intervievați nu pun în evidență decât diferențe minore, care țin mai degrabă de modul de organizare și de apariție publică a membrilor grupării, alții sunt ceva mai tranșanți 43. Distincția se face pornind, am spune, mai degrabă de la declarațiile, de la manifestele grupărilor și mai puțin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
generația avută în vedere: Albatros fiind publicația ce și-a împrumutat numele generației lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion (deși acesta din urmă nu se numără printre colaboratorii revistei amintite), pe când Cadran reflectă, mai mult, generația precedentă. Pentru a putea pune în evidență elementele care le apropie trebuie să urmărim evoluția presei românești din acea perioadă. E o epocă tulbure, mai ales, din punct de vedere politic pentru că tendințele extremiste încep să își facă loc în prim-planul arenei politice. Anul 1940 este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Marin Sârbulescu. Apariția Prepoemului este, de altfel, salutată inclusiv în Cadran, unde se remarcă totuși caracterul mediocru al multor producții publicate acolo, deși inițiativa în sine era lăudabilă și apreciată ca un act de curaj. Caracterul eterogen al revistei este pus în evidență și de faptul că "seria a II-a a buletinului (1941), aglomerată de producții submediocre, ajunge să ceară (în nr. 19) suspendarea revistei antifasciste Albatros (Cazul Albatros de Traian Mihăilescu), deși în Prepoem publicau și câțiva albatrosiști."61 Emil Manu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dat poetului, căci și el este supus trecerii și accentuarea numelui nu limitează la o persoană această amenințare, ci dimpotrivă, prin transgresarea granițelor dintre real și ireal, își întinde umbra și asupra cititorului. Tonul senin, repetițiile, aspectul de joc inocent pun în evidență tragismul, dar ajută și la constituirea unei lecții despre trecerea în neființă, trecere încărcată cu aceeași doză de erotism, căci este și aici o sugestie a îmbrățișării, a contopirii: "- Ei, Tonegaru, alhimist al clarurilor de platină,/ amintește-ți de dansul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu în mine"). Caracterul iterativ al actului discursiv îi subliniază importanța, dar pune în evidență și necesitatea pe care o simte enunțătorul, mai presus de orice putință de a alege, de a reveni asupra unor vechi neliniști pe care le generează textul literar. Poeziile lui Dimitrie Stelaru se caracterizează printr-o permanentă autoreflexivitate, actul creator
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]