34,380 matches
-
Hugo, George Gordon Byron și Friedrich von Schiller. Zoe Dumitrescu Bușulenga a remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația apare în "Apus de soare" încă de la începutul piesei, conspiratorii discutând despre slăbiciunea împăratului, respectiv a domnitorului. În privința semnelor prevestitoare, acestea apar în întreaga dramaturgie istorică (și nu numai), dar aici nu se poate vorbi despre influența anume a unui text, ci de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Trilogia cuprinde mai mult de
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
Zellfahrt” ("călătorie la Zell") ca ispășire pentru criminali. În anii următori, un număr tot mai mare de pelerini a început să vină din țările învecinate. După Contrareformă, Habsburgii a transformat Mariazell într-un sanctuar național. Cu toate acestea, în 1783, împăratul Iosif al II-lea a desființat mănăstirea de la Mariazell, iar în 1787 a interzis complet pelerinajele realizate acolo. După retragerea timpurie a restricțiilor, sanctuarul marian de la Mariazell este vizitat astăzi de aproximativ un milion de pelerini în fiecare an. În
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
o căsnicie nefericită pentru că Tiberius este forțat să divorțeze de Vipsania, cea pe care o iubea. Agrippina nu își mai vede mama după ce acesta este exilată pe motiv de adulter. Cu Germanicus are 6 copii, prntre care și Gaius, viitorul împărat Caligula. Obișnuia să meargă cu copiii la campaniile lui Germanicus, unde Gaius îmbrăca un costum militar în miniatură, de unde și porecla de Caligula (micile încălțări).
Agrippina Maior () [Corola-website/Science/332601_a_333930]
-
III. Diferența între zidul inițial și cel secundar care marchează faza de reconstruire se distinge clar la poarta de N, curtinele din dreapta și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice executate în 1914. A fost definitiv distrus către sf. sec. VI în urma migrației slavo-avare. Zidul este, în
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
distinge clar la poarta de N, curtinele din dreapta și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice executate în 1914. A fost definitiv distrus către sf. sec. VI în urma migrației slavo-avare. Zidul este, în ordine cronologică, cel mai recent. Zidul de epocă greacă și poate un altul de
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
chineză clasică și au fost traduse în coreeană modernă în anul 1980 în Coreea de Nord, iar în Coreea de Sud în 1994. O parte dintre au fost scanate de către Universitatea Națională din Seoul și sunt disponibile on-line. Cronicile ultimilor doi conducători ai Joseon-ului, împărații Gojong și Sunjong, au fost excluse din colecția Cronicile Dinastiei Joseon. Gojong Sillok și Sunjong Sillok, care au fost scrise în timpul ocupației japoneze, sunt considerate „documente nesigure” de către cadrele universitare coreene, deoarece oficialii japonezi au influențat compilarea lor și au
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
documente nesigure” de către cadrele universitare coreene, deoarece oficialii japonezi au influențat compilarea lor și au falsificat anumite evenimente istorice. Cu toate că cele două cronici au fost traduse în coreeană modernă de către Institutul Național Coreean de Istorie, ca și ,Cronicile Ultimilor doi Împărați ai Dinastiei Joseon”, ele nu sunt considerate ca făcând parte din Cronicile Dinastiei Joseon, Patrimoniul Național al Coreei de Sud sau Patrimoniul Mondial UNESCO.
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
Francisco s-a născut la Meran, Austria (astăzi Italia) ca al doilea fiu al pretendentului miguelist la tronul Portugaliei, Miguel, Duce de Braganza și a primei lui soții, Prințesa Elisabeta de Thurn și Taxis. A fost numit după nașul său, împăratul Francis Joseph I al Austriei. Tatăl Prințului Miguel a fost șeful casei regale portugheze care era exilate. Exilul a fost rezultatul legii portugheze de exil din 1834 și constituția din 1838, prin care s-a spus că în 1828 bunicul
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Francisco a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor armatei. Ca rezultat, el a fost eliminat de la husari și transferat la un regiment de dragoni și trimis să
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
Henry Smith. Miguel și Anita Stewart s-au căsătorit la Castelul Tulloch în Scoția, la 15 septembrie 1909. A fost prima nuntă regală în Scoția de la Stuarți. La scurt timp după nuntă Stewart a fost numită "Prințesă de Braganza" de către împăratul austriac Francis Joseph. După căsătorie, tatăl său i-a acordat titlul de Duce de Viseu, deși regele Portugaliei Manuel al II-lea nu a recunoscut acest lucru și a pretins titlul pentru el însuși. La scurt timp după căsătoria lui
Miguel Maria Maximiliano de Bragança () [Corola-website/Science/332757_a_334086]
-
și a soției acestuia, contesa Maximiliana von Sponeck. Ea era descendenta unei familii din Austria Inferioară supranumită "Geiger"; Walther Geiger, un administrator poștal în Viena, a fost înnobilat în Sfântul Imperiu Roman împreună cu câteva rude colaterale, în 1595. În 1625 împăratul Ferdinand al II-lea i-a autorizat să adăuge sufixul nobil "von Geyersberg". Cândva după 1675 străbunicul Louisei Caroline, Christophe Ferdinand, a înlocuit numele cu o versiune mai aristocratică, "Geyer von Geyersberg". În timp ce era în serviciul lui Eberhard Louis, Duce
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
proclamare, co-semnată de cei trei fii ai lui din prima sa căsătorie, el a rezervat decizia titlului și a dreptului de succesiune fiilor săi care vor fi născuți din căsătorie. În iulie 1799 scrisori patente au fost emise de către Sfântul Împărat Roman Francisc al II-lea, cu efect retroactiv până la 12 mai 1796, ridicand-o pe contesă la titlul imperial de contesă de Hochberg. Ea nu a obținut niciodată rangul de prințesă imperială, titlul deținut de prima soție a lui Karl
Louise Caroline de Hochberg () [Corola-website/Science/332810_a_334139]
-
s-a căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Schleswig-Holstein la Palatul Windsor. Prințesa Marie Louise era fiica Prințului Christian de Schleswig-Holstein și a Prințesei Helena a Regatului Unit, și prin mama sa, nepoată a reginei Victoria. Vărul primar al miresei, împăratul Wilhelm al II-lea, a aranjat această căsătorie. În decembrie 1900, Ducele de Anhalt a folosit prerogativele sale ca Duce pentru a anula căsătoria. Prințesa Marie Louise, pe atunci în vizită oficială în Canada, s-a întors imediat în Anglia
Aribert de Anhalt () [Corola-website/Science/332838_a_334167]
-
băștinași. Înainte de Cartea I a Hronicului sunt prezentate ""Prolegomenele"" [Prolegomene = parte introductivă a unei expuneri] care tratează despre problemele preliminare ale istoriei poporului român : dacii, romanii, combaterea istoricilor care au înțeles greșit istoria propriu-zisă a românilor, de la cucerirea Daciei de către împăratul Traian. Dimitrie Cantemir este un istoric pentru că practică "o metodă de critică" "istorică", pentru a dezvălui adevărul din materialul brut al informației date de izvoare.. Metoda istorică, prin care cercetătorul trecutului poate ajunge la cunoașterea faptelor, este expusă teoretic la
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
diplome a regilor Ungariei) și chiar inscripțiilor romane găsite în Moldova de jos, precum și monedelor antice. Este interesant că Dimitrie Cantemir folosește poezii populare ca izvor al istoriei: astfel, colindele cu "ler, aler, domnul", care ar aminti, după Cantemir, pe împăratul Aurelian, cel care a părăsit Dacia și legenda populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren în colinde ar putea fi,probabil, o aliterație a cuvântului religios [Ha]llelu[iah], așa cum menționează "Dicționarul" "limbii
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
monedelor antice. Este interesant că Dimitrie Cantemir folosește poezii populare ca izvor al istoriei: astfel, colindele cu "ler, aler, domnul", care ar aminti, după Cantemir, pe împăratul Aurelian, cel care a părăsit Dacia și legenda populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren în colinde ar putea fi,probabil, o aliterație a cuvântului religios [Ha]llelu[iah], așa cum menționează "Dicționarul" "limbii române", tom VII Limba folosită de Cantemir în "Hronic" este un amestec de limbă
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
hectare. În partea sud-estică a grădinii se află Spitalul Județean de Urgență din Slatina, iar în partea de sud se află hotelul Parc. Accesul în parc se face prin intermediul a patru intrări: două dinspre strada Pitești, una dinspre Biserica „Sfinții Împărați”(din vecinătatea Hotelului „Parc”), și o alta dinspre parcarea supraetajată de lângă Spitalul Județean Olt. Intrarea principală în Parcul Pitești se află pe strada Pitești, la numărul 42. Parcul Pitești găzduiește, chiar la intrarea sa principală, Obeliscul „Slatina 600”, monument istoric
Parcul Pitești din Slatina () [Corola-website/Science/332919_a_334248]
-
tipărire. La redescoperirea ei în Italia Renașterii, s-au evocat date mergând de la domnia lui Augustus până în secolul al XIV-lea. Incertiutudinea asupra datei compunerii sale dura încă în secolul al XIX-lea: „se crede că a înflorit sub domnia împăratului bizantin, Alexie I Comnenul.” Lucrarea este datată acum de la sfârșitul secolului al X-lea. Data aproximativă a lucrării poate fi dedusă din conținutul său: la articolul „Adam”, autorul lexicului dă o scurtă cronologie a istoriei mondiale care se încheie cu
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Alexie I Comnenul.” Lucrarea este datată acum de la sfârșitul secolului al X-lea. Data aproximativă a lucrării poate fi dedusă din conținutul său: la articolul „Adam”, autorul lexicului dă o scurtă cronologie a istoriei mondiale care se încheie cu moartea împăratului Ioan I Tzimiskes (976), în timp în articolul „Constantinopol” sunt menționați succesorii săi, Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea: problema este de a ști dacă nu este vorba de o interpolare mai târzie decât textul original. Pasajele
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Amalia de Saxonia. A fost fratele mai mic al viitorului rege Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și cumantul regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei. Sora lui vitregă mai mare a fost Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry. Carol a fost copilul preferat al părinților săi și din acest motiv relația cu fratele său Ferdinand a fost tensionată. La vârsta
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
Amalia de Saxonia. A fost fratele mai mic al viitorului rege Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și cumantul regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și a împăratului Pedro al II-lea al Braziliei. Sora lui vitregă mai mare a fost Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry. În 1816, la crearea regatului celor Două Sicilii, când avea trei ani, a primit titlul de Conte de Siracuza. După decesul tatălui
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
ciclului sexagenar din calendarul chinezesc. Revoluția a constat din mai multe revolte și răscoale. Punctul de cotitură a fost Revolta Wuchang de pe 10 octombrie 1911, drept rezultat al proastei Mișcări pentru Protecția Căilor Ferate. Revoluția s-a încheiat cu abdicarea Împăratului Dinastiei Qing Xuantong Puyi de șase ani, pe 12 febuarie 1912, care a pus capăt conducerii imperiale ce a durat mai bine de 2000 de ani și a pus bazele Republicii Chineze. Revoluția a apărut în principal ca răspuns la
Revoluția Xinhai () [Corola-website/Science/333536_a_334865]
-
cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, oamenii își alegeau cu grijă locurile unde își construiau case, cultivau plante, creșteau animale etc. și evitau zonele cu anomalii folosindu-se de instinctul păsărilor și al animalelor. În China antică în perioada împăratului chinez Kung Yu, 2205 - 2197 î.Hr., nimeni nu avea voie să construiască o locuință până ce zona nu era testată de specialiștii imperiali cu capacități paranormale. Romanii înainte de a construi un oraș, lăsau cirezile de vite să pască timp de un
Rețea Hartmann () [Corola-website/Science/333562_a_334891]
-
Crucea de Merit Militar (în ) a fost o înaltă decorație pentru ofițeri, fondată de împăratul Franz Joseph I în anul 1849, bazată pe recomandația Feldmareșalului Josef Conte Radetzky, și acordată până la sfârșitul monarhiei în 1918. Crucea de Merit Militar a fost înființată la 22 octombrie 1849 de către împăratul Franz Joseph I pentru ofițerii care s-
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
o înaltă decorație pentru ofițeri, fondată de împăratul Franz Joseph I în anul 1849, bazată pe recomandația Feldmareșalului Josef Conte Radetzky, și acordată până la sfârșitul monarhiei în 1918. Crucea de Merit Militar a fost înființată la 22 octombrie 1849 de către împăratul Franz Joseph I pentru ofițerii care s-au remarcat în război prin prudență, curaj și determinare în fața inamicului, dar și pentru executarea serviciului cu zel remarcabil în timp de pace. Primele premii au fost acordate tuturor ofițerilor, care au servit
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]