37,049 matches
-
oferit de Casa Regală. Biserica este împodobită cu o serie de vitralii deosebite, lucrate de un meșter german, în anul 1902, la cererea regelui Carol I și a reginei Elisabeta, ctitorii bisericii. În orașul Azuga se află (amenajat în 1920), monument istoric memorial sau funerar de interes național. În rest, alte zece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
anul 1902, la cererea regelui Carol I și a reginei Elisabeta, ctitorii bisericii. În orașul Azuga se află (amenajat în 1920), monument istoric memorial sau funerar de interes național. În rest, alte zece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
I și a reginei Elisabeta, ctitorii bisericii. În orașul Azuga se află (amenajat în 1920), monument istoric memorial sau funerar de interes național. În rest, alte zece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
orașul Azuga se află (amenajat în 1920), monument istoric memorial sau funerar de interes național. În rest, alte zece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: clădirea birourilor ADP (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa cu parter comercial Ion Vasilescu (circa 1910), casa cu parter comercial Ion Taraș, casele Lucian Marcu, Petre Tibeică, Ion Seu și Nicolae Irimia, casa parohială (începutul secolului al XX
Azuga () [Corola-website/Science/297207_a_298536]
-
comuna Mihăilești. A fost desființat și satul Tufa-Costieni, comasat cu Mihăilești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Comuna Mihăilești a primit statut de oraș în 1989. În orașul Mihăilești se află patru monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic al cetății dacice Argedava (perioada Latène), aflată „la Nucet” (la nord de satul Popești). Alte trei biserici de pe teritoriul orașului sunt clasificate la nivel național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
orașul Mihăilești se află patru monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic al cetății dacice Argedava (perioada Latène), aflată „la Nucet” (la nord de satul Popești). Alte trei biserici de pe teritoriul orașului sunt clasificate la nivel național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea) din Novaci; și biserica „Sfânta Treime” (1688-1689) din Popești. În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
național ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea) din Novaci; și biserica „Sfânta Treime” (1688-1689) din Popești. În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice situl de la „biserica Tufa-Costieni”, unde s-au găsit urmele unor așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III și Tei) și din perioada Latène (secolele al III
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
biserica „Sfinții Voievozi” (1714) din Mihăilești; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea) din Novaci; și biserica „Sfânta Treime” (1688-1689) din Popești. În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice situl de la „biserica Tufa-Costieni”, unde s-au găsit urmele unor așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III și Tei) și din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.); și necropola tumulară
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III și Tei) și din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.); și necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe partea stângă a drumului spre Novaci. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1870) din Drăgănescu; casa Maria Călin (1920); casa Marin Matei (1927); casa Maria State (1931), ultimele trei din Novaci; conacul Călinescu (începutul secolului al XX-lea) din Mihăilești; și școala veche (1900), astăzi grădiniță, din
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
și Prăjani, care ocupă extremitățile nordică, și respectiv sudică a orașului. În orașul Slănic se află Casa Cămărășiei (Cancelaria Salinei, începutul secolului al XIX-lea, azi Muzeul Sării), (secolul al XVIII-lea) și (sfârșitul secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
Cancelaria Salinei, începutul secolului al XIX-lea, azi Muzeul Sării), (secolul al XVIII-lea) și (sfârșitul secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
-lea, azi Muzeul Sării), (secolul al XVIII-lea) și (sfârșitul secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
-lea) și (sfârșitul secolului al XIX-lea), toate trei monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte șaptesprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: casa Rosine Stănescu (1883-1884, prima școală din Slănic); casele cu prăvălie Anișoara Drăgoi (1918) și Valeriu Popescu (începutul secolului al XX-lea), toate din localitatea Groșani; casa Safta Rusu (sfârșitul secolului al XIX-lea) și casa cu prăvălie
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
km. Legătura feroviară se face prin stația Toplița. Legăturile aeriene sunt cvasiimposibile, cele mai apropiate aeroporturi fiind la Târgu Mureș, Bacău și Iași. În cadrul stațiunii sunt amplasate alei și trasee turistice, marea lor majoritate în extravilan, în special pentru vizitarea monumentelor naturii din rezervația de la Scaunul Rotund și a zonei Făget (Bükkhavas). Ele dispun de amenajările necesare pentru efectuarea curei de teren în condiții adecvate, inclusiv marcaje turistice. Înălțimile montane cele mai importante aflate în arealul limitrof descris ca și Munții
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
robi din Țara Românească), denumiți "ciocănași". După deposedarea mănăstirii Cozia de ocne, robii au devenit liberi, fiind asimilați de localnici. În zona țigăniei Ocnelor, la leat 7ooo (1491 - 1492), s-a ridicat o cruce de piatră care constituie unul dintre monumentele epigrafice vechi din județului Vâlcea, lângă "fântâna lui Bozdoc". Documentele din secolul al XVI-lea , arată că târgul purta denumirea de ""Ocne"" sau ""Ocna de la Râmnic"", după aceea cu numele de ""Ocnele Mari"" sau ""Vel Ocnă"", spre a se deosebi
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
istorie creștină și se pretinde a fi scaun apostolic întrucât, în conformitate cu Faptele Apostolilor, Apostolul Pavel ar fi naufragiat în Malta. Catolicismul este religia oficială a. Malta este o destinație turistică populară, cu o climă caldă, numeroase zone de agrement și monumente arhitecturale și istorice, între care trei dituri din Patrimoniul Mondial UNESCO: , orașul Valletta, și șapte , care sunt unele dintre cele mai vechi structuri din lume. Originea termenului "Malta" este incertă, și variațiile moderne provin din limba malteză. Cea mai frecventă
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
conțin 23 600 volume, iar biblioteca de la Casa de Cultură conține 15 300 volume. Orașul a avut reputația de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobâl . Aceasta a fost datorată emisiilor de la două fabrici din zona: Monumentul este un obelisc ridicat în anul 1952 și se află amplasat pe Aleea Castanilor, lângă Primăria orașului. Monumentul este realizat din beton placat cu marmură. Pe această placă sunt încrustate o cască, o spadă și o frunză de laur. Obeliscul
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobâl . Aceasta a fost datorată emisiilor de la două fabrici din zona: Monumentul este un obelisc ridicat în anul 1952 și se află amplasat pe Aleea Castanilor, lângă Primăria orașului. Monumentul este realizat din beton placat cu marmură. Pe această placă sunt încrustate o cască, o spadă și o frunză de laur. Obeliscul, înalt de 1,8 m, este împrejmuit cu un zid semirotund, iar pe o placă sunt înscriși eroii
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
al II-lea (1611-1615, 1621-1623) și care a funcționat până în 1785 ca mănăstire de călugări. Biserica este asemănătoare cu cea a Mănăstirii Dragomirna, fiind foarte înaltă, cu ziduri groase de 2 metri și cu ferestre mici amplasate foarte sus. Acest monument istoric este cunoscut sub numele de Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sau Mănăstirea Solca. Un alt lăcaș de cult reprezentativ pentru oraș este Biserica romano-catolică din Solca sau Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael”, ctitorie din anul 1868
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
localitate. Prezența etnicilor nemți și a celor evrei și-a pus puternic amprenta asupra târgului bucovinean, în ceea ce privește cultura, economia, turismul și aspectul localității. În apropiere de Solca, la circa 7 km, se găsește Biserica Arbore din comuna cu același nume, monument istoric ce datează din 1502. Între principalele obiectivele turistice ale orașului se numără și Casa-muzeu Solca sau Casa “Saveta Cotrubaș”, un muzeu etnografic înființat în anul 1971 și găzduit într-o locuință tradițională bucovineană ce datează din secolul al XVII
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
însă în afara orașului, se găsește fostul popas turistic “Trei iazuri”, care oferea un camping cu 36 de locuri de cazare. În partea de vest, după terminarea orașului, pe traseul montan Solca - Sucevița, în zona de unde izvorăște pârâul Solcuța, se găsește monumentul natural Pietrele Muierilor constituit din 5-6 stânci principale și câteva grupuri secundare ce se ridică spectaculos în monotonia nesfârșită a culmilor Obcinelor Mari. Legenda spune că aici era locul de refugiu al femeilor și copiilor din zona Solca, atunci când aveau
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
și copiilor din zona Solca, atunci când aveau loc invazii ale tătarilor. Localitatea are două parcuri, ambele dendrologice: parcul balnear al stațiunii balneoclimaterice (sau “Grădina de vară”), situat în sudul orașului, la intrarea dinspre Cacica; și parcul central, unde se găsesc monumentele Eroilor și “Halba de bere”. În imediata vecinătate a parcului central se află o berărie și un complex comercial cu restaurant. Există și un motel-restaurant, Hanul Solca, situat în apropiere de mănăstire și de fabrica de bere. În oraș mai
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
pe oră. În anii de glorie, fabrica a fost un punct de atracție al turiștilor, mai ales pentru faptul că erau serviți cu bere proaspătă. În acest sens este deschisă o berărie, situată în parcul central. În mijlocul parcului este amenajat monumentul “Halba de bere”, care devine un simbol al orașului. Apariția unei fabrici de bere la Solca a însemnat un progres considerabil pentru localitate, care devene renumită pentru calitatea berii ce se producea aici. Berea Solca a reprezentat pentru o perioadă
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
este promovată de la rangul de târg la rangul de oraș (comună urbană). În 1971 este deschisă publicului Casa-muzeu Solca, situată la ieșirea din oraș către Marginea. Casa este construită în stil tradițional românesc și datează din anul 1670. Este un monument de arhitectură populară reprezentativă pentru zona etnografică Rădăuți: are pridvor cu prispă, tindă și două camere; în interior sunt expuse obiecte originale specifice unei locuințe țărănești, dispuse în mod firesc și autentic. Casa-muzeu Solca, poartă astăzi numele Casa “Saveta Cotrubaș
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
din decembrie 1989, managementul neadaptat noilor cerințe de piață a condus în cele din urmă la închiderea fabricii de bere în 1997. În 1999 a existat o încercare de reluare a producției de bere, însă fără succes. Deși reprezintă un monument istoric și un obiectiv de patrimoniu cultural, cu utilaje și instalații vechi de aproape 200 de ani, fabrica este distrusă și vândută la fier vechi, începând cu anul 2004. Tot în 2004, prin Ordinul Ministerului Sănătății 150/ 16.02.2004
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]