34,705 matches
-
frustrărilor sale față de propria situație de viață. Naratorul omniscient la persoana a treia prezintă impasibil sosirea Morții Roșii, fără regret, ca și cum aceasta este consecința logică a depravării morale. Sângele, subliniat pe parcursul povestirii în combinație cu culoarea roșie, servește ca un simbol dual, reprezentând atât moartea, cât și viața. Acest lucru este subliniat de persoana mascată - nedescrisă în mod explicit ca Moartea Roșie, ci doar costumată în Moartea Roșie - făcându-și apariția inițială în camera din capătul estic, care este de culoare
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
Canis lupus) este unul din animalele emblematice, atât în mitologiile europene, cât și în cadrul celorlalte continente, încă din cele mai vechi timpuri. Fără să fi avut un cult de prim rang, lupul era legat, mai ales ca totem sau ca simbol, de organizarea cetelor de războinici sau de presupusa origine a unor triburi. În India există o tradiție legată de Mahăbhărata, potrivit căreia Bhima (care înseamnă "Îngrozitorul"), unul dintre eroii principali ai epopeii, este o ființă umană cu trup de lup
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
un conflict perpetuu cu măgarul, vaca și vulpea. Filozoful grec, făcând comparație cu mitul lui Leto, susține că lupoaica poate naște pui numai o dată la 12 ani. Spre deosebire de vulpe și urs, în spațiul finlandez, lupul este detestat fiind considerat un simbol al distrugerii și dezolării. În mitologia scandinavă, Fenrir și Sköll sunt lupi infernali, cu importante roluri în escatologie. De asemenea, zeul suprem Odin era însoțit de "câinii" săi de pază Geri și Freki, care de fapt erau lupi. La germani
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
noiembrie începând cu anul 2003, În Canberra, organizatorii evenimentului au cerut bărbaților să poarte un trandafir roșu de ZIB și femeilor și familiilor să le cumpere flori bărbaților din viața lor. Trandafirul roșu a fost purtat de bărbați ca un simbol al unui caracter puternic și curaj. În 2008, Organizația Tați pentru copii a evidențiat tema “onoare și sacrificiu”, prezentând istoria scufundării Crucișătorului HMAS Sydney pe 12 martie în timpul celui de-al doilea Război Mondial, care a cauzat în cea mai
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
o măsurare simultană (în cazul general incompletă), se numește "matricea densitate". Ea este reprezentarea, în baza ortonormată aleasă în spațiul Hilbert, a unui operator formula 15 numit "operatorul densitate" sau "operatorul statistic". În notație operatorială, expresia pentru valoarea medie este unde simbolul formula 17 denotă urma operatorului pe care îl precede. Din definiția precedentă rezultă câteva proprietăți importante ale operatorului statistic: Dacă starea sistemului e determinată de o singură funcție formula 21 cu probabilitate asociată p = 1, rezultă din discuția precedentă că funcția de
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
Meiji împăratul era divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria lui a fost înconjurată de venerație. Matsuhito, deși a favorizat mai mult pe conservatori decât pe liberali, a fost și a rămas o personalitate marcantă și totodată un simbol. O trăsătură fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat un rol pasiv, lăsând oamenii de stat să acționeze în numele său. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaseră Japonia într-un stat capitalist
Restaurația Meiji () [Corola-website/Science/325776_a_327105]
-
unitarian. În calitate de principal părinte fondator al Cehoslovaciei, Masaryk a fost privit într-un mod similar cu modul în care este privit George Washington în Statele Unite ale Americii. Chiar și în perioada contemporană, cehii și slovacii îl privesc ca pe un simbol al democrației. Ordinul este o decorație de stat stabilită în 1990, care este acordată persoanelor care au realizat contribuții remarcabile pentru umanitate, în domeniul democrației și al drepturilor omului. Universitatea Masaryk din Brno, fondată în 1919 ca a doua instituție
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
făcută bucăți. Taarna, renăscută, reapare și fata zboară fericită în depărtări. Este dezvăluit faptul că sufletul Taarnei a traversat universul și a renăscut în fata din conacul distrus. Acest lucru este confirmat prin schimbarea culorii părului, fata având acum și simbolul Taarakian pe pielea ei, ea fiind următoarea luptătoare Taarakiană care va apăra universul de influența malefică a Loc-Nar-ului. Filmul folosește tehnica de animatie a Rotoscopiei în mai multe secvențe. Acest proces constă în a transforma o scenă filmată într-un
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
nu aveau doar o funcție simplu decorativă. Primele sisteme de scriere apărute la începutul epocii bronzului nu au reprezentat o invenție bruscă. Mai degrabă, ele s-au dezvoltat pe baza unor tradiții mai vechi ce constau din diferite sisteme de simboluri care nu pot fi clasificate ca scrieri proprii deși au multe caracteristici izbitor de asemănătoare cu scrierea. Aceste sisteme pot fi descrise ca fiind "„protoscriere”". Aceste sisteme folosesc simboluri ideografice și/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informații încă
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
baza unor tradiții mai vechi ce constau din diferite sisteme de simboluri care nu pot fi clasificate ca scrieri proprii deși au multe caracteristici izbitor de asemănătoare cu scrierea. Aceste sisteme pot fi descrise ca fiind "„protoscriere”". Aceste sisteme folosesc simboluri ideografice și/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. În momentul în care a inventat
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
ce constau din diferite sisteme de simboluri care nu pot fi clasificate ca scrieri proprii deși au multe caracteristici izbitor de asemănătoare cu scrierea. Aceste sisteme pot fi descrise ca fiind "„protoscriere”". Aceste sisteme folosesc simboluri ideografice și/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. În momentul în care a inventat scrierea, civilizația sumeriană era deja
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
anterior pentru a reprezenta limba greacă în scris. A dat naștere pentru mai multe alfabete folosite în Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv latin și chirilic. În afară de funcția sa de reprezentare scrisă a limbii greci, literele alfabetului grec sunt folosite azi ca simboluri în matematică și alte științe exacte. După unele izvoare antice (Caiu Corneliu Tacit, Dionis din Alicarnas) exista o tradiție potrivit căreia scrisul a fost introdus în Peninsula Italică din timpurile eroice (în epoca mitică dinaintea istoriei). Deși ideea este fantezistă
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
naturale cât mai bine posibil, în timp ce alte modele pot deforma în mod intenționat forma tipică a acesteia. Încă din cele mai vechi timpuri femeile au încercat să își păstreze unghiile cat mai lungi și mai aranjate acestea devenind astfel un simbol al feminității. În Egipt femeile foloseau fildeș, oase sau aur pentru a-și prelungii unghiile și pentru a arăta astfel cât mai frumoase și mai scumpe. Unghiile din acryl au apărut în Statele Unite ale Americii, în anul 1954 când Fred
Unghii tehnice () [Corola-website/Science/325039_a_326368]
-
publicitate stradală mult mai simplă, dar eficientă și anume așa numiții strigători. După apariția presei tipografice, „primii au apărut fluturașii volanți și afișele”, iar comercianții au început să utilizeze fluturașii pentru a-și promova produsele. Aceste bucățele de hârtie conțineau simboluri specifice breslei, fiind uneori lipite pe zidurile orașului. Fluturașii au fost folosiți foarte mult timp, până în epoca modernă când au apărut afișele, acestea dând posibilitatea unei flexibilități de reclamă mult mai mari, deoarece ele pot fi amplasate oriunde se dorește
Publicitate stradală () [Corola-website/Science/325040_a_326369]
-
cu palatul regelui Solomon din antichitatea biblică. Vastul spatiu din colțul sud-estic al Muntelui a primit în acea vreme numele Grajdurile lui Solomon. Pe Cupola Stâncii cruciații au arborat o cruce mare de aur, care cu timpul a devenit un simbol al Regatului creștin al Ierusalimului, iar mai târziu al Ordinului franciscanilor. Drept consecință a cuceririi cruciate, Cupola Stâncii și Biserica Sfântului Mormânt au servit drept model multor biserici templiere din Europa, dintre care cea mai faimoasă a fost Biserica Temple
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
arabilor palestineni. Sub conducerea și inspirația lui Hadj Amin Al Husseini, care devenise muftiul Ierusalimului, această mișcare a primit o tot mai puternică amprentă religioasă musulmană. Al Husseini a contribuit și el la transformarea Muntelui Templului într-unul din principalele simboluri ale naționalismului arab palestinean. În cuvântările sale înflăcărate el a alarmat adesea opinia arabă că sioniștii au intenția de a pune stăpânire pe Muntele Templului. Predicile de vineri din moscheile de pa Muntele Templului au devenit principala arena de atâțare
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
vedere politic și al securității de pe teritoriile controlate de Israel. Din această prizmă guvernul israelian a văzut nu odată în aceasta zonă un „butoi de pulbere” potențial. În cursul anilor s-au produs câteva încercări de a lovi instituțiile și simbolurile musulmane aflate pe munte. Astfel, în anul 1969 un turist creștin australian, Michael Rohan, călăuzit de idei mesianice extremiste, a dat foc Moscheii Al Aqsa și a provocat daune amvonului (Minbar). O rețea subterană evreiască de extremiști național-religioși a planificat
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de supergrup al formației, Sammy Hagar a a precizat că „noi nu suntem un supergrup, ci ne place să petrecem timp împreună iar muzica vine ca un bonus. Întâmplător, activăm și în alte formații.” Logoul formației aduce foarte mult cu simbolul păcii, însă reprezintă de fapt amprenta piciorului de pui, încadrată într-un dreptunghi. a lansat recent albumul „Chickenfoot III”, al doilea disc ieșit pe piață, în ciuda denumirii acestuia. Sammy Hagar declară: „(Chickenfoot, n.r.) a început cu mine, Michael Anthony și
Chickenfoot () [Corola-website/Science/325056_a_326385]
-
în secolul al V-lea, însă influența creștinismului era încă limitată. Adevărata creștinare a avut loc, în paralel cu organizarea ecleziastică a teritoriului, în prima parte și la jumătatea secolului al VIII-lea prin activitatea Sfântului Bonifaciu, care a doborât simbolul păgânismului thuringian ("arborele sacru" de la Geismar) în anul 724, abolind astfel vestigiile păgânismului. În anii '20 ai secolului al XI-lea, arhiepiscopul Aribo de Mainz a început emiterea de monede la Erfurt, cel mai vechi oraș-târg din Thuringia, cu o
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
ca și creșterea fiscului au întâmpinat rezistență. O politică de edificare de castele, începută încă din vremea tatălui său Henric al III-lea, a fost primită cu resentimente de către diferite grupuri din regiune. În particular, castelul Harzburg a devenit un simbol al tiraniei imperiale și era reținut ca o barieră în fața drepturilor saxonilor. Ca și tatăl său, Henric dorea să stabilească la Goslar capitala fixă a Regatului Germaniei. Henric izbutise deja să reprime rebeliunea condusă de Otto de Nordheim și ducele
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
x 716 cm) reprezintă momentele de după naufragiul fregatei franceze "La Méduse" (Meduza) la 5 iulie 1816. Din cei 147 de oameni salvați pe plută, doar 15 au supraviețuit celor 13 zile până au fost găsiți și salvați. Pictura a devenit simbolul romantismului francez. Unul dintre marii pictori de marine ai secolului al XIX-lea a fost rusul Ivan Aivazovski, care nu a fost doar un pictor marin, ci a iubit cu adevărat marea și acest lucru se observă în fiecare dintre
Marină (pictură) () [Corola-website/Science/325240_a_326569]
-
vine în ajutorul castelului Porifors. Ista devine unealta Bastardului, ajungând să călătorească prin Chalion și Ibra și să trimită înapoi demonii răspândiți în lume, avându-l alături pe Lord Illvin. Dacă în "Blestemul Chalionului" accentul religios era pus pe Fiică, simbol al primăverii, "" se concentrează asupra altui zeu, Bastardul. Spre deosebire de ceilalți patru zei, acesta nu este patronul unui anotimp sau al unei situații anume, ci el creează echilibrul, fiind în același timp și patronul demonilor. Tocmai de aceea, jokonienii nu îl
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
romanul de față, Bastardul și-o alege ca reprezentantă în lumea materială pe Ista, folosind-o pentru a-și readuce sub control demonii evadați cu ajutorul prințesei-mamă Joen. Un alt zeu care își face apariția într-un rol secundar este Tatăl, simbolul iernii, care este patronul lui Arhys. Datorită vrăjilor concepute de Cattilara împreună cu demonul ei, sufletul lui Arhys se transformă în strigoi, pierzând legătura cu zeul său. Tatăl apelează tot la Ista pentru ca, prin intermediul ei, să-și ajute protejatul să găsească
Paladinul sufletelor () [Corola-website/Science/325300_a_326629]
-
darurilor de la Moș Crăciun”. Există numeroase producții cinematografice referitoare la Crăciun. Aceasta este o listă de filme lansate în cinematografe care sunt în întregime, sau în mare parte, despre sărbătorea Crăciunului. Filmele din această listă prezintă întotdeauna referiri importante la simboluri ale acestei sărbători, cum ar fi reuniuni de familie, pomi (de Crăciun) și decorațiuni, Iisus copil și/sau Moș Crăciun.
Listă de filme de Crăciun () [Corola-website/Science/324581_a_325910]
-
A fost o monedă de decontare utilizată ca instrument de plată între băncile centrale și ca unitate de cont a bugetului Comunității Europene, însă nu a fost valabil ca mijloc de plată legal. Codul său ISO 4217 era XEU, iar simbolul a fost ₠, care reprezintă literele C și E împletite, inițialele sintagmei Comunitatea Europeană, în mai multe limbi europene. a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, la un curs de schimb 1 ECU = 1 euro. Deși numele ECU fusese
ECU () [Corola-website/Science/324660_a_325989]