34,048 matches
-
de zece ani, însoțită de tatăl ei, atrăgea atenția împreună cu sora sa Simone oamenilor de pe stradă cu cântecele ei, cu glasul ei ce avea un timbru inconfundabil. La cincisprezece ani și-a asumat deplina libertate de a străbate străzile cu cântecele ei. Dintr-o relație întâmplătoare a născut o fetiță care, în condiții precare, nu a trăit decât un an și jumătate. În 1935 a fost descoperită de patronul unui cabaret, Louis Leplée. El a angajat-o și i-a propus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ori, părăsea ea bărbații înainte de a-i face să se simtă așteptați, doriți, răsfățați. Seducea prin frumusețea interioară iar frumusețea ei era talentul de a cânta, vocea, modul tulburător de a interpreta, de a trăi și de a transmite mesajele cântecelor. Căuta prin toate relațiile să-și compenseze suferințele, traumele copilăriei și adolescenței înșelate, după cum interpretează psihanaliștii. O relație sentimentală cu totul specială a avut Edith Piaf cu boxerul campion Marcel Cerdan pentru care a suferit mult după ce a pierit într-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răsunător. A primit oferte să danseze în spectacole de revistă, în anii '30, la Paris. În 1931 a lansat șlagărul J'ai deux amours (Am două iubiri: America și Franța). A efectuat numeroase turnee în diferite orașe europene, a înregistrat cântece, a jucat în filme: Zou-Zou, Prințesa Tam-Tam, în 1935, Moulin Rouge, 1940, în filmul Sirena tropicelor l-a avut partener pe Jean Gabin. L-a cunoscut pe contele Pepito Abatinocare care i-a devenit amant și manager. A jucat în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Priveliștile încântătoare. Și cei dragi s-au întrecut în a-i compune versuri, i-au plăcut în special cele create de Baochai: Spre-apus de zidu-mpărătesc, Locuri divin înmiresmate. Semn de belșug: rază de soare Prin norii de sită străbate. Revine cântec de graur, Tremură salcia de aur; Pe fir de bambus mlădiu Foenix cu graiul său viu. I-au plăcut și cele create de Daiyu: Ne-a bucurat inima Plimbarea-ți prin grădină, În locul cel sfânt, Ferit de-a lumii tină
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în plasa celor ce s-au jucat cu naivitatea lor. Tinerii: Listolier, Fameuil, Blachevelle, Tholomyès au promis tinerelor, mai mult sau mai puțin îndrăgostite, organizarea unei petreceri și... o surpriză. Și întradevăr, le-au invitat la o serbare câmpenească cu cântece deocheate, vin și tirade anecdotice vulgare. Fetele așteptau nerăbdătoare surpriza care a și venit. După ce au plătit, tinerii au lăsat o scrisoare în care erau anunțate că, fără explicații, pleacă la părinții lor. Era un mod necavaleresc de a le
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a sacrificat-o pe mormântul tatălui său. Ce se știa despre Thaïs? S-a născut din părinți liberi și săraci, închinători la idoli și aveau o tavernă unde poposeau marinarii. Ea se deprinsese să-i veselească pe clienții tavernei cu cântece naive și vulgare și să strângă bani de la ei. În gospodăria tavernei, copila Thaïs s-a apropiat de sclavul nubian Ahmes ce se creștinase și-i spunea povești frumoase pe care nu le-a uitat toată viața. Ahmes i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și jigniri de la staroste. În timpul unui chef organizat de Bozoncea, Paraschiv i-a propus Didinei să meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de-i plângeau toți de milă. Paraschiv, și el cotonogit, zăcea cu fierbințeli în trup. Când și-a revenit, i-a apărut bănuiala că Didina îl trădase și era otrăvit de ură. Didina nu a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
poată deplasa mai ușor la locul de muncă, cosea nasturi într-o manufactură. Vizitatorul și-a prelungit starea de contemplare, creând atmosfera unei nopți magice cu prilejul aniversării celor șaptesprezece ani. În noaptea zilei de naștere i-am cântat Delgadinei cântecul întreg, i-am sărutat tot trupul până am rămas fără suflare, șira spinării, vertebră cu vertebră.... În alte seri i-a citit " Micul prinț" de Marc Antoine de Saint Exupéry, povești ale lui Perrault, "O mie și una de nopți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru sex la: mâncare, manichiură, cumpărături, mașină, farduri, duș, vacanțe. Dezinhibata autoare elaborează tot felul de topuri, cu sau fără conotații sexuale, într-un limbaj libertin, de bărbați și femei, persoane care-i plac și pe care le detestă, ironizează cântecele vulgare difuzate la TV, își amintește cu drag de experiețele erotice plăcute și cu oroare de cele care au traumatizat-o și au oripilat-o. Bibliografie selectivă Abbott Elisabeth, O istorie a amantelor, traducere de Ștefana Totorcea, Editura Lider, Editura
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
implică tot: caractere, subiect, expresie, cânt și gândire" (cap. 6). Este cazul să explicităm această definiție. Dacă luăm în considerare modul de reprezentare, organizarea "spectacolului" este unul din elementele piesei. Din punct de vedere al mijloacelor reprezentației, "expresia" și "compoziția cântecului" mai constituie două. În sfârșit, luând în considerare obiectele reprezentației, trei elemente intră în structura piesei de teatru, "subiectul", pe care Aristotel îl numește și "sistemul faptelor", "caracterele" și "gândirea". Cei doi termeni, de "caracter" și de "gândire", acoperă conceptul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păstra unitatea și verosimilul piesei de teatru. El reia, fără niciun fel de modificări, vom vedea, punctul de vedere al lui Aristotel asupra rolului corului, asupra limbajului personajului, asupra verosimilului deznodământului. Îi atribuie corului statutul unui actor, refuzând ca din cântece să fie făcute niște pasaje interpolate. Acordându-i sarcina de a modera pasiunile eroului, el îl consideră drept garantul moralei. Îl mai concepe, de asemenea, ca pe un mod de a accentua pateticul, în măsura în care compătimește nefericirile eroului. "Corul trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai puțin decât autorii antici 13. "Prima (utilitate) constă în sentințele și instrucțiunile morale care pot fi semănate acolo aproape peste tot, dar trebuie folosite cu sobrietate", scrie el în Primul Discurs. 2.3. Spectacol și indicații scenice Cât despre cântec și spectacol, Corneille consideră și aici, precum Aristotel, că nu este domeniul autorului dramatic. El încredințează executarea lor altor artiști, actori, muzicieni, regizori, pentru care el are cea mai înaltă stimă. Nu încetează să-l elogieze pe Torelli, cel mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pare neverosimil, și acest poem nu are nevoie de o altă pregătire, pentru acest efect extraordinar." Miraculosul scenic din secolul al XVII-lea își găsește refugiu în operă, gen a cărui estetică nu se bazează pe verosimil. Transpoziția introdusă de cântec ce se substituie declamării interzice o concepție realistă despre mimesis. Opera, recentă 17, a cucerit foarte repede publicul și a suscitat nașterea unor piese de un gen nou, "comedia cu muzică" și "tragedia cu mașinării", a căror capodoperă este Andromeda
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-a gândit în mod serios la salvarea sufletului său; și sunteți constrâns, conform maximelor dumneavoastă, să aprobați ca aceste sentimente, a căror natură coruptă este încurajată într-un mod atât de periculos, să mai fie și însuflețite de un cântec ce nu respiră decât moliciune. Dacă Lulli a excelat în arta lui, a trebuit să potrivească, cum a și făcut-o, accentele cântăreților și cântărețelor sale la textele și versurile lor: iar ariile sale atât de mult repetate în lume
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de mult repetate în lume nu servesc decât la insinuarea pasiunilor celor mai decepționante, făcându-le cele mai plăcute și cele mai vii cu putință. Nu servește la nimic să spunem drept răspuns că nu ne-am ocupat decât de cântec și de spectacol, fără să ne gândim la sensul cuvintelor, nici la sentimentele pe care le exprimă ele: căci chiar în asta constă pericolul, în faptul că în timp ce suntem încântați de dulceața melodiei, sau uluiți de minunăția spectacolului, aceste sentimente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scrie La Bruyère, este să țină mințile, ochii și urechile într-o încântare aidoma". Cum a cucerit foarte devreme favorurile publicului (chiar din anii 1660 aproximativ), declamația, brusc, a apărut rece și săracă în nuanțe față de farmecele muzicii și ale cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare. Comediantul, care îl pervertește pe spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol, este acuzat de către teologi de toate relele. Ei nu îi interzic șederea în cetate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de vedere al lui Beaumarchais, care scrie, în Scrisoare moderată despre căderea și critica Bărbierului din Sevilla (Lettre modérée sur la chute et la critique du Barbier de Séville): "muzica noastră dramatică seamănă încă prea mult cu muzica noastră din cântece pentru ca să ne așteptăm la un adevărat interes sau la veselie curată în privința ei. Va trebui să începem să ne folosim serios de ea în teatru când ne vom da seama că nu trebuie cântat acolo decât pentru a vorbi; când
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
modul firesc, și mai ales când vor înceta să-și impună legea absurdă de a reveni mereu la prima parte a unei arii după ce au spus-o pe a doua. Există oare reluări și rondouri într-o dramă?" Cât despre cântec, el nu trebuie conceput, nici el, ca un element adăugat pe deasupra, ci ca un mod special de a dialoga. Poziția lui Diderot se aseamănă, la interval de milenii, cu cea a lui Aristotel, care deplângea faptul că, după moartea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dansul mai așteaptă încă pe omul de geniu; el este pretutindeni prost, pentru că se crede că e de-abia un fel de imitație. Dansul îi este pantomimei ceea ce poezia este pentru proză, sau mai degrabă ca declamația firească pentru un cântec. Este o pantomimă după măsură. Aș vrea să mi se spună ce înseamnă toate aceste dansuri, ca menuetul, dansul breton, dansul în doi timpi, (le rigaudon), dansul german, sarabanda, în care se urmează un drum trasat. Acest om arată tot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
limitele unei scene vorbite; într-un cuvânt, așa cum ar face un om căruia o zână i-ar fi dăruit sufletul lui Corneille și mintea lui Molière." Cu teatrul lui Hugo, se termină, în Franța, într-o apoteoză care îi este cântecul de lebădă, triumful alexandrinului.89 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim Urmând exemplul lui Diderot și Louis-Sébastien Mercier, Romanticii definesc drama ca pe un gen complet care prezintă caracteristicile tuturor genurilor dramatice anterioare. " (...) drama, după opinia secolului al XIX
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc care nu se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea fiecărei replici). Ele informează asupra spațiului în care se desfășoară acțiunea, asupra jocului și asupra emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui Dionysos, apoi, prin extensie, cântec religios în onoarea sa care ar fi, după părerea lui Aristotel, la originea tragediei. Dramaturgie. Ansamblu de reguli care supraveghează modalitatea de compunere a unei piese de teatru. Dramă burgheză. Gen dramatic, numit și "gen serios" sau "tragedie domestică și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai de dialog). Spațiu scenic. Spațiu în care se joacă acțiunea (poate fi descris în dialog și în didascalii). Tragedie cu mașini. Tragedie în care primează elementele de spectacol: muzică, cântec, bruiaj, decor. Ex: în 1650, Andromeda, operă creată de Corneille cu un acompaniament muzical de d'Assoucy, într-un decor de Torelli. Tragedie pe muzică. Gen creat de Racine cu Esther, în 1689, în colaborare cu Jean-Baptiste Moreau. Estetica genului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar Aristotel explică faptul că el îl înțelege ca fiind "cel care comportă ritm, melodie și cânt". Când vorbește de "tipuri variate utilizate separat", se referă la faptul că unele părți sunt "executate numai în metri, altele cu ajutorul cântului". Alternanța cântec/declamație caracterizează execuția piesei grecești care este apropiată de operă. 22 Termenul de "pathos" este tradus când prin "eveniment patetic" (traducere de M. Magnien, Livre de Poche classique), când prin "efect violent" (traducere de Dupont-Roc). 23 Termenul de "phobos" este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
notele de călătorie intitulate În Arhipelag și La Mănăstirea Neamțu, Ion Agârbiceanu cu povestirea Întâiul zbor. Lui G.M. Zamfirescu i se tipăresc postum proza scurtă Constandin și nevasta lui, Ioana și un text dramatic, singurul mai important existent în revistă (Cântecul vieții, 29/1939). La aceste nume se adaugă acelea ale unor autori aflați încă în căutarea propriei identități literare: Eusebiu Camilar, Vintilă Horia, Radu Boureanu, Lucia Demetrius, Pericle Martinescu, Ilarion Mateescu, Neagu Rădulescu ș.a. Ca în cazul poeziei, unii dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
și A. Șendrea. Gazeta se citea și în Transilvania, de unde se primeau corespondențe semnate, ca măsură de precauție, cu inițiale. Într-o serie de cronici, V. A. Urechia discută oportunitatea reprezentațiilor cu lucrările dramatice ale lui V. Alecsandri - comedii și „cânticele comice”. Se reproșează acestor scrieri, cărora nu li se neagă valoarea și nici verva comică, încercarea de a generaliza semnificațiile unor stări de lucru, mai precis faptul că este criticat începutul unei reorganizări sociale, înainte de a-i cunoaște rezultatele. R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]