35,463 matches
-
pe cumpăna apelor dintre bazinele râurilor Nueces și Rio Grande, renunțând la New Mexico. La 3 martie 1837, președintele SUA Andrew Jackson l-a numit pe Alcée La Branche în funcția de însărcinat cu afaceri în Republica Texas, recunoscând oficial independența acestui stat. Franța a recunoscut oficial Texasul la 25 septembrie 1839, numindu-l pe Alponse Dubois de Saligny în funcția de însărcinat cu afaceri. Legația franceză a fost construită în 1841, și este astăzi cea mai veche clădire din Austin
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
Charles Elliot și Alphonse de Saligny, miniștrii britanic și francez în Texas, au fost trimiși la Ciudad de Mexico. Întâlnindu-se cu ministrul de externe al Mexicului, ei au semnat un „Act Diplomatic” prin care Mexicul se oferea să recunoască independența Texasului, ale cărui granițe urma să fie determinate prin mediere franco-britanică. Președintele Texasului Anson Jones a transmis ambele oferte unei convenții întrunite la Austin, iar propunerea americană a fost acceptată cu un singur vot împotrivă. Propunerea Mexicului nu a fost
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
apoi a lui Menachem Beghin. Din 1948 a făcut parte din unitatea de comando "Shualey Shimshon" (Vulpile lui Samson) a brigăzii Givati din cadrul armatei israeliene, recent înființată, si a fost rănit în luptele din deșertul Negev în zilele Războiului de independență al Israelului. După încheierea războiului a relatat experiență să de război în cărțile "" Pe câmpurile țării Peleshet - 1948"" (Peleshet fiind numele biblic al teritoriului locuit de filistenii antici, de unde și numele elen și latin de Palaestina) și "A doua față
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
Universității Belgrad, pe care a absolvit-o în 1974. În facultate, a devenit interesat de politică. După ce a fost condamnat de regimul comunist și de presă controlată de acesta pentru rolul lui în tentativa de a organiza o mișcare politică independența a studenților iugoslavi, Đinđić a emigrat în Germania de Vest datorită intervenției fostului cancelar german Willy Brandt, care a convins autoritățile să-l expulzeze pe Đinđić în Germania în loc să-l închidă în Iugoslavia. El și-a continuat studiile cu profesorul
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
cu fostul coleg de coaliție și președinte al Iugoslaviei Vojislav Koštunica, cel mai mare rival politic al lui în Șerbia. Relațiile bune pe care le avea cu președintele Muntenegrului Milo Đukanović se răciseră și ele, din cauza aspirațiilor lui Đukanović pentru independență Muntenegrului. Đinđić era hotărât să curețe Șerbia de crimă organizată, si a înființat „Tribunalul Special” cu un program de protecție a martorilor. Liderii crimei organizate, cu legături în fosta securitate sârbă și încă loiali lui Slobodan Milošević, s-au alarmat
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
această acțiune, teritoriul inițial al Palestinei a fost redus cu aproximativ 78%, lăsând ca prevederile Declarației Balfour să fie aplicate doar în restul de 22%. Transiordania a rămas sub controlul oficial al Ligii Națiunilor și sub administrație britanică până la obținerea independenței. În timpul stăpânirii otomane, Transiordania nu a corespuns din punct de vedere teritorial, istoric sau cultural cu oricare formațiune existentă până la cucerirea ei de către turci. Cea mai mare parte a teritoriului făcea parte din vilayetul Siriei, iar regiunea sudică, cu ieșirea
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Palestina”, iar partea de la est ca „Transiordania” . Din punct de vedere tehnic a rămas un mandat unic, dar majoritatea documentelor oficiale se refereau la ele ca la două mandate separate. În mai 1923, Transiordania a primit un anumit grad de independență, funcția de șef de stat fiind exercitată de Abdullah, iar cea de reprezentat al monarhiei britanice de Harry St. John Philby.. Transiordania a rămas sub controlul britanicilor până la semnarea tratatului anglo-transiordanian din 1928. Transiordania a devenit independentă din punct de
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat administrația separată pentru Transiordania. Guvernul teritoriului era subiect al mandatului și a fost format de emirul Abdullah, fratele regelui Faisal al Irakului. Regatul Unit a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței Transiordaniei a avut un impact important asupra sionismului revizionist, care avea
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
emirul Abdullah, fratele regelui Faisal al Irakului. Regatul Unit a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței Transiordaniei a avut un impact important asupra sionismului revizionist, care avea ca obiectiv formarea unui stat pe ambele maluri ale Iordaniei. Prin recunoașterea independenței Transiordaniei, teritoriul Palestinei și implicit cel destinat viitorului cămin național evreiesc a fost redus foarte mult
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței Transiordaniei a avut un impact important asupra sionismului revizionist, care avea ca obiectiv formarea unui stat pe ambele maluri ale Iordaniei. Prin recunoașterea independenței Transiordaniei, teritoriul Palestinei și implicit cel destinat viitorului cămin național evreiesc a fost redus foarte mult. Departamentul de Stat al SUA a considerat că statutul mandatului nu a fost alterat de înțelegerea dintre Regatul Unit și Emirat din 20 februarie
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
de status quo cu privire la mandatul pentru Palestina. Forma finală a Articolului 80 a fost rezultatul insistențelor Ligii Arabe, care se temea de o eventuală relaxare a prevederilor Cărții Albe din 1939. Atunci când Regatul Unit și-a anunțat intențiile pentru acordarea independenței Transiordaniei, Adunarea Generală a Ligii Națiunilor a adoptat o rezoluție de sprijinire a unei asemenea hotărâri. Agenția Evreiască și o serie de juriști au ridicat o serie de obiecțiuni. Duncan Hall a afirmat că fiecare mandat are natura unui tratat
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Agenția Evreiască și o serie de juriști au ridicat o serie de obiecțiuni. Duncan Hall a afirmat că fiecare mandat are natura unui tratat, iar în această calitate nu ar putea fi modificat unilateral.. John Marlowe a notat că în ciuda independenței Transiordaniei, conferită prin tratatul din 1946, englezii au continuat să se folosească pentru serviciile de poliție și de apărare a frontierei de Legiuniea Arabă, aflată din punct de vedere oficial sub comanda Transiordaniei, dar din punct de vedere preactic sub
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
pe emir, iar numele oficial al regatului s-a schimbat din Emiratul Transiordaniei în „Regatul Hashemit al Transiordaniei”. Tratatul anglo-american, cunoscut și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
regatului s-a schimbat din Emiratul Transiordaniei în „Regatul Hashemit al Transiordaniei”. Tratatul anglo-american, cunoscut și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
obțină amânarea statutului Transiordaniei până la stabilirea statutului Palestinei ca un întreg. Departamentul de Stat al SUA a primit și o scrisoare amplă cu argumente legale detaliate din partea rabinilor Jonah Wise și Eliezer Silver, prin care se aduceau obiecțiuni la proclamarea independenței Transiordaniei. În 1947, SUA a comunicat guvernului britanic că nu va recunoaște Transiordania decât după luarea unei decizii de către Națiunile Unite în privința Palestinei. În timpul deliberărilor din Adunarea Generală a ONU în problema Palestinei, au apărut propuneri ca anumite teritorii din
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
pe cinci ani (1960-65) pentru economia greacă, dorind progresul agriculturii și al producției industriale, investiții majore în infrastructură și promovarea turismului. Pe plan internațional, Karamanlis a abandonat fostul obiectiv strategic al guvernului de unire a Ciprului cu Grecia, în favoarea susținerii independenței Ciprului. În 1958, guvernul său s-a angajat în negocieri cu Regatul Unit și Turcia, care au culminat cu Acordul de la Zürich ca bază a independenței Ciprului. Acesta a fost ratificat în 1959, la Londra, de Arhiepiscopul Macarie al III
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
abandonat fostul obiectiv strategic al guvernului de unire a Ciprului cu Grecia, în favoarea susținerii independenței Ciprului. În 1958, guvernul său s-a angajat în negocieri cu Regatul Unit și Turcia, care au culminat cu Acordul de la Zürich ca bază a independenței Ciprului. Acesta a fost ratificat în 1959, la Londra, de Arhiepiscopul Macarie al III-lea. Max Merten a fost un „Kriegverwaltungsrat” (consilier din administrația militară) al forțelor de ocupație naziste în Salonic. În 1959 a fost luat prizonier în Grecia
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Henry ținut la Virginia Convention la 23 martie 1775, în biserca Sfântul Ioan din Richmond, Virginia, discurs despre care se spune că a înclinat balanța în favoarea acordării de către legislativul (House of Burgesses) coloniei Virginia de trupe în favoarea războiului american de independență. Printre delegații de la convenție s-au numărat viitorii președinți ai SUA Thomas Jefferson și George Washington. Cei prezenți, după ce au auzit discursul, ar fi repetat strigând fraza "give me liberty or give me death!"
Dați-mi libertate sau dați-mi moarte! () [Corola-website/Science/320977_a_322306]
-
curtea Pisistrasilor, inițiativa editării poemelor homerice și unei culegeri de poeme orfice; tot atâtea modalități de a afirmă proeminentă și strălucirea puterii tiranilor. Presiunea aristocraților se diminuează asupra demosului rural, atât prin susținerea lui economică, cât și printr-o justiție independența, garantată de judecătorii itineranți. Cetățile ionice au fost socotite că un teritoriu privilegiat al regimurilor tiranice. Cei mai vestiți tirani ai Ioniei îl includeau pe Policrat din Samos, care își dezvoltase cetatea într-o putere maritimă, ce a alimentat ideea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
încheia abia după 30 de ani prin Pacea lui Callias în 449 î.Hr., episodul central se încheie, inagurand o etapă în care inițiativa greacă va domina în forță aceste raporturi. Principala consecință a victoriilor de la Mycale și Sestos este redobândirea independenței cetăților insulare și de pe coasta Asiei Mici. Temătoare de o posibilă revenire persană, acestea, majoritatea fiind cetăți maritime cu flote puternice și exersate în campaniile persane, decid înființarea unei ligi a cărei hegemonie o oferă mai întâi Spartei, considerată încă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
bisericile din oraș. Epidemiile de holeră și de ciumă bubonică de la începutul secolului al XIX-lea au decimat și ele populația orașului (vezi "Ciuma lui Caragea"). Ultimul război care a devastat orașul a fost în 1821 în timpul războiului grec de independență, când luptele dintre turci și Eteria au dus la devastarea orașului. Ispravnicii din oraș spuneau: "„Locuitorii refuză să se întoarcă la casele lor, iar pe noi ne-au lăsat singuri”." După aceasta, în urma adoptării Regulamentului Organic, a început o perioadă
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
1917 Victoria în vârstă de 40 de ani l-a născut pe Marele Duce Vladimir Kirillovici, singurul băiat al ei și moștenitor al dinastiei. Familia a rămas în Finlanda, un fost Mare Ducat sub conducere rusească, care și-a declarat independența în decembrie 1917. Treptat au fost nevoiți să ceară ajutorul rudelor pentru subzistență. În iulie 1918, Victoria a scris verișoarei ei primare Prințesa Margareta a Suediei implorând-o să-i trimită mâncare pentru copil pentru a-l putea hrăni pe
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
de demilitarizare, iar altele s-au format fără forțe armate, precum Andorra în urmă cu peste 700 de ani; acest lucru a fost determinat de faptul că țările amintite erau, sau încă sunt, sub protecția unei alte națiuni la momentul independenței. Toate țările din această listă sunt considerate a fi în situația de „non-militarizare”. Islanda este renumită în istorie prin faptul că nu are armată. Astfel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ocupată de forțele britanice pentru a
Lista țărilor fără forțe armate () [Corola-website/Science/315326_a_316655]
-
realizat acasă. Albumul a fost promovat de două piese, „Squel” și „Doghouse”, fiind lansate de propria casă de discuri, Beacon Street Records. În ciuda faptul că disponibilitatea materialului era limitată, acesta a fost vândut 100.000 de exemplare în anul lansării. Independența formației și succesul neașteptat al albumului a atras atenție casei de discuri Interscope, care le-au promis finanțarea unui al treilea album. "Tragic Kingdom" a fost înregistrat în 11 studiouri din Los Angeles, începând din martie 1993, fiind lansat doi
Tragic Kingdom () [Corola-website/Science/315280_a_316609]
-
I a devenit rege al Persiei, fiind adeptul religiei zoroastriane, a încălcat vechea tradiție și astfel pretenția Babilonului de a conferi legitimitate conducătorilor din Asia de Vest a încetat să mai fie recunoscută. Pentru scurt timp Babilonia și-a recuperat independența sa, Nidinta-Bel luându-și numele de Nabucodonosor al III-lea și domnind din octombrie 522 î.Hr. până în august 520 î.Hr., an în care Darius a luat cu asalt orașul. Câțiva ani mai târziu, probabil în 514 î.Hr., Babilonul s-a
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]