36,388 matches
-
nominalizare la "ON AIR MUSIC AWARDS", nominalizarea fiind făcută pe baza difuzărilor radio și TV. "On Air Music Awards" este un proiect ce aduce în atenția publicului formații, piese muzicale, producători, regizori, manageri și alți reprezentanți de seamă din industria muzicală românească. În cadrul "Maximum Rock Awards 2012" formația Changing Skins a câștigat Best Romanian Rock Newcomer, în urma voturilor obținute din partea publicului. În acest moment trupa lucrează intens la noile piese ce vor fi incluse pe viitorul material discografic. Acesta va fi
Changing Skins () [Corola-website/Science/329790_a_331119]
-
în urma voturilor obținute din partea publicului. În acest moment trupa lucrează intens la noile piese ce vor fi incluse pe viitorul material discografic. Acesta va fi lansat până la sfârșitul anului 2014. În 2013, a avut parte gală de decernare a premiilor muzicale "On Air Music Awards", unde trupa Changing Skins a fost nominalizată la secțiunea "Best Rock Alternative", cu piesa "Baby". Changing Skins participa la o nouă ediție a festivalului B'EstFest concertând pe aceeași scenă cu Tiamat - http://bestfest.ro/ediția
Changing Skins () [Corola-website/Science/329790_a_331119]
-
conform al canalului Starz. Născută în municipalitatea și orașul Frederikshavn din Danemarca, Connie este fiica lui Bent Nielsen, un șofer de autobuz, și a unei funcționare de asigurări, care era o actriță amatoare, dar și un critic ocazional de evenimente muzicale. Viitoarea actriță și-a petrecut copilăria într-un sat numit Elling. Și-a început carerea artistică în Danemarca, interpretând împreună cu mama sa pe scene locale de varieteu. La 18 ani, s-a mutat la Paris, unde a practicat ca actriță
Connie Nielsen () [Corola-website/Science/329798_a_331127]
-
arată că o piesă (sau o mișcare) trebuie luată de la capăt. Din punct de vedere tehnic, aceasta este o cadență extinsă. Prezența unei code, ca element structural într-o mișcare, este deosebit de clară în lucrările scrise, în special în formele muzicale. Codele au fost utilizate în mod obișnuit, atât în forma unei sonate cât și în forma unei mișcări de variație în timpul epocii clasice. Într-o mișcare a formei de sonată, secțiunea de recapitulare va fi, în general, urmată de expoziția
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
percepută ca material suplimentar, de exemplu o codă. Unul dintre modurile în care Beethoven a extins și a intensificat practica clasică a fost extinderea codelor, producând o secțiune finală. Pentru un exemplu celebru, vezi "Simfonia nr 8 (Beethoven)". În notația muzicală, simbolul codei, care seamănă cu un set de cursor, este utilizat ca un marker de navigare, similar cu semnul „Segno dal”. Acesta este utilizat în cazul în care ieșirea de la o secțiune repetată se află pe acea secțiune, apropiată de
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
trei situații diferite: a.) codetta nemodulantă - care nu anticipă sfera tonalității dominantei înainte de începerea răspunsului; b.) codetta modulantă - care pregătește intrarea răspunsului în tonalitatea dominantei; c.) codetta remodulantă - în mod paradoxal apare în cazul temelor modulante. Multe melodii din genul muzical rock și alte genuri de muzică populară au secțiuni identificate cu codă. O codă, în aceste genuri, este uneori menționată ca "outro".
Coda () [Corola-website/Science/329837_a_331166]
-
de vedere stilistic cadența este foarte diferită de restul concertului, dar utilizează într-un mod pozitiv tema principală. Beethoven aplică această melodie cadenței în câteva metode diferite, schimbând caracterul de fiecare dată și demonstrând modurile nenumărate în care o temă muzicală poate fi interpretată și simțită. Partea a fost compusă la Bonn între 1787 și 1789 iar o interpretare tipică durează între 13 și 14 minute. A doua parte este în Mi bemol major, gama subdominantă. La fel ca majoritatea părților
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
în gamă minoră și este mult mai puternică în semnificație. De asemenea, înainte de apariție temei rondo, Beethoven aduce pianul în gama "greșită" de Sol major înainte ca orchestra să observe "discrepanța" și să revină în gama tonică corectă. Această glumă muzicală poate fi observată în numeroase lucrări ulterioare ale lui Beethoven. Acest rondo a fost compus de Beethoven la Viena în 1795, chiar în anul în care a avut loc premiera lucrării. În această parte se pot observa influențele lui Haydn
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
în Mexic a existat o echipă pe nume Atletico Español, care a încercat să renască tradiția clubului Real España. Atletico Español a evoluat anume pe Azteca. Stadionul Azteca a fost de asemenea folosit de-a lungul timpului și pentru evoluții muzicale. Michael Jackson (5 concerte cu casele închise în 1993), U2 (în 2006 și 2011), Luis Miguel (în 2002), Elton John, Maná, Juan Gabriel, Gloria Estefan, Jaguares, Lenny Kravitz, *Nsync, Hanson, Ana Gabriel, si The Three Tenors toți făcând parte din
Stadionul Azteca () [Corola-website/Science/329864_a_331193]
-
din toate teatrele și instituțiile culturale din România. este de decenii unul din puținele instituții teatrale de acest fel din Europa. Repertoriul său cuprinde piese și spectacole de revistă de dramaturgi care au scris în limba idiș, piese și spectacole muzicale traduse în idiș din repertoriul teatral universal, spectacole cu tematică evreiască, unele și în limba română. Deoarece în cursul ultimelor decenii publicul vorbitor de idiș s-a redus în mod considerabil în România și în lume, ori în urma Holocaustului, ori
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
pildă "Uriel d'Acosta" de Karl Gutzkow sau "Constructorul Stolness" de Henrik Ibsen, de asemenea a scris câteva piese originale, ca de pildă "Firul de aur" (1963) despre viața și opera lui Avraham Goldfaden,(1963), "A Șnirl Perl", o revistă muzicală care a inclus cincizeci de cântece din tradiția idiș. În cursul deceniilor de existență, pe scena Teatrului Evreiesc s-au produs actori din tradiția stelelor teatrului evreiesc de odinioară, ca Sevila Pastor, Dina Koenig, Mauriciu Sekler, precum și artiști din generațiile
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
a comentat: "[muzica] este uneori uimitoare prin puterea sa sumbră, calitatea vulcanică a temperamentului [lui Prokofiev] este enormă". Conservatorul a respins opera, în cuvintele compozitorului deoarece libretul avea prea multe nuanțe ale poetului simbolist Konstantin Balmont și nu din cauza dificultăților muzicale. În speranța de a fi jucată în 1913 Prokofiev a revizuit muzica și a dedicat a doua versiune lui Miaskovski. Totuși, premiera a fost anulată, la fel și potențialul de a fi jucată la Moscova în 1916. Când Prokofiev a
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
revizuit muzica și a dedicat a doua versiune lui Miaskovski. Totuși, premiera a fost anulată, la fel și potențialul de a fi jucată la Moscova în 1916. Când Prokofiev a părăsit Rusia în 1918 a lăsat manuscrisul în grija editurii muzicale din Moscova și nu s-a mai gândit la ea, deși Miaskovski i-a scris la Paris în 1924 să o ceară. Probabil asta l-a motivat pe Prokofiev să ia partitura când a vizitat Rusia în 1927 pentru a
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
(n. 8 octombrie 1919, Budești - d. 30 octombrie 1991, București) a fost un reputat violonist, dirijor și aranjor muzical, „lordul” muzicii populare românești. S-a născut la data de 8 octombrie 1919, într-o familie de muzicanți vestiți din comuna Budești, județul Ilfov. De le denumirea comunei și-a luat numele de „Budișteanu”. Tatăl său, Vasile Budișteanu, a cântat
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
le denumirea comunei și-a luat numele de „Budișteanu”. Tatăl său, Vasile Budișteanu, a cântat la țambal în diverse formații bucureștene, fiind cooptat ulterior în orchestra lui Grigoraș Dinicu, participând la Expozițiile Universale de la Paris (1937) și New York (1939). Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București (1933-1936), avându-i profesori pe Vasile Filip (vioară), Victor Gheorghiu și Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), Mihail Andricu (muzica de cameră) etc. Neputând
Ionel Budișteanu () [Corola-website/Science/329914_a_331243]
-
considerat din ce in ce mai bun de-a lungul anilor de către spectatori și critici. În 1993, filmul a fost selectat pentru păstrarea în Registrul Național de Film din Statele Unite de către Bibliotecă Congresului ca fiind "cultural, istoric sau estetic semnificativ." "Gustul dulce al succesului: Muzicalul" a fost creat de către Marvin Hamlisch, Craig Carnelia și John Guare în 2002. În anul următor, AFI l-a desemnat pe J.J. Hunsecker ca fiind pe locul 35 în clasamentul celor 50 cei mai răufăcători că personaje de film din
Gustul dulce al succesului () [Corola-website/Science/329912_a_331241]
-
(abreviat NSBM), este un curent muzical de black metal ce a apărut în Europa la începutul anilor 1990. Prin versurile sale el promovează neonazismul sau ideologii similare ca fascismul, supremația albilor, antisemitismul, homofobia. Black metalul național socialist nu este văzut drept un gen distinct, ci mai
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
timp în 1996, iar în 1997 a fost transcris de către un publicist norvegian. Deși scena norvegiană nu a exprimat idei naziste, Vikernes a declarat că totul a început ca ao revoltă anticreștină, rasistă și nationalista”, distrusă însă de către „industria muzicală dominată de evrei”. Acesta din urmă afirmă că industria a devenit o armă de distrugere a Europei, promovând formații care se centrează „in jurul a tot ce-i bolnav și anti-european pe planetă, de la pornografie și desfrânare la droguri și
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
de black metal, deoarece versurile și ideologia nu includ și satanismul. Numeroși naționaliști albi au acceptat scena național socialistă a black metalului datorită idealurilor și temelor pe care le abordează; bineînțeles, există și persoane care i-au respins datorită stilului muzical. Totuși, în Lords of Chaos se precizează că alcoolul și drogurile ilegale n-au contribuit cu nimic pentru gen. Alții resping muzica deoarece artiștii și fanii au părul lung, asociindu-i cu mișcarea hippie și cu cea de stânga. William
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
n. 27 ianuarie 1972, Rădăuți, județul Suceava) este un actor, cântăreț, compozitor și prezentator de televiziune din România. A studiat școala generală și liceul în localitatea natală. A fost pasionat de muzică încă din copilărie, când a luat primele studii muzicale la Casa Pionierilor. În timpul liceului, a înființat prima sa trupa, cu numele Boltz. În anul 1990 a plecat la București pentru a urma cursurile Academiei de Arte, Facultatea de Actorie, pe care a absolvit-o în 1995. Încă din facultate
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
a înființat prima sa trupa, cu numele Boltz. În anul 1990 a plecat la București pentru a urma cursurile Academiei de Arte, Facultatea de Actorie, pe care a absolvit-o în 1995. Încă din facultate, a participat la numeroase proiecte muzicale și teatrale. Între anii 2003 și 2008, a devenit foarte cunoscut că prezentatorul emisiunii "Taverna" de la TVR, împreună cu Iulian Vrăbete, fost membru al trupei Holograf. Această emisiune a avut ca scop promovarea muzicii de calitate și a muzicienilor de valoare
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
valoare, dar mai puțin cunoscuți. A mai prezentat emisiunea “Nopți Albe de lângă Biserică Neagră”, în cadrul festivalului “Cerbul de Aur” din 1997. A fost realizator al emisiunii “Oglindă Sunetului”, difuzată pe programul Radio România Tineret și “Jazzy Hour” de la Radio România Muzical. A publicat articole de specialitate în diverse publicații de presă: “Stage Pass”, “Musical Report”, “Art&Roll”, “Revista Radio”, “Playboy” , “Sunete”etc. Realizator al unor interviuri televizate cu nume importante ale scenei muzicale mondiale precum Metallica, Yes, Steve Vai, Ian Anderson
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
România Tineret și “Jazzy Hour” de la Radio România Muzical. A publicat articole de specialitate în diverse publicații de presă: “Stage Pass”, “Musical Report”, “Art&Roll”, “Revista Radio”, “Playboy” , “Sunete”etc. Realizator al unor interviuri televizate cu nume importante ale scenei muzicale mondiale precum Metallica, Yes, Steve Vai, Ian Anderson (Jethro Tull) Jim Kerr (Simple Minds), Pink, Lee Konitz, Long John Hunter, Christian Ancher Gron etc. A fost solist vocal al grupului Voltaj ’88 în perioada 1994 - 1997. A participat ca invitat
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
Mircea Tiberian, Anca Parghel, Johnny Răducanu, Garbis Dedeian, Decebal Bădilă, Marius Popp, Ion Baciu Jr., Nightlosers, Corneliu Stroe, Sorin Romanescu, Black Cât, Quo Vadis, Big Mamou precum și întâlniri tip “jam session” cu Larry Coryell și The Bluesbreakers. A realizat ilustrația muzicală la spectacolul “Eu dacă vreau să fluier, fluier”, în regia lui Sorin Misiriantu. Ca actor, a jucat în spectacolele de teatru: “Trei surori” de A.P.Cehov, “Îmblânzirea scorpiei” de W.Shakespeare, “Prostii sub clar de luna” de T.Mazilu, “Adunarea
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
concert-maestru din țară, dovedindu-se a fi, totodată, și cel mai longeviv. În perioada 1997 - 2006, a fost directorul general al Filarmonicii timișorene. În prezent, este conf. univ. dr. la Facultatea de Muzică din cadrul Universității de Vest Timișoara, specializarea Interpretare Muzicală - Instrument (Vioară), unde în afara viorii, predă cursul de Muzică de cameră și cursul de Studii de orchestră. s-a născut pe 17 iunie 1951, în Timișoara, în casa din strada Războieni nr. 8, fiind cel mai mic dintre cei trei
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]