35,167 matches
-
sacnasiu, care adăpostesc scările în spirală ce duc la tribune. În secolul al XV-lea comunitatea a avut o tentativă de a transforma bazilica în stil gotic, însă lucrările nu au continuat dincolo de supraetajarea turnului-clopotniță, care cu cei 32 de metri ai săi devenea cel mai înalt din Țara Bârsei. La parter, turnul-clopotniță se prezintă ca un portic boltit în cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
și scările lor mobile. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia șanțul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia șanțul cu apă nu se mai păstreză. Zidul interior, înalt de 12 metri, era prevăzut cu șapte turnuri devansate. Întreaga incintă era acoperită cu un drum de strajă, ca la Prejmer sau Sânpetru, care comunica cu toate turnurile. Aici, mașiculiurile erau alternate cu metereze cu rame din lemn care se închideau. Pentru că în
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
două femei care locuiau în casa în a cărei curte se afla adăpostul. Ei pornesc împreună în susul străzii, iar comerciantul se simte dezorientat, nemairecunoscând zona pe unde alergase cu câteva minute mai înainte. Pe o porțiune de câțiva zeci de metri toate casele erau dărâmate, fiind transformate într-un morman de cărămizi și moloz, iar trotuarul era spart în mai multe locuri. Un tânăr îi arată casa lui madam Popovici, care fusese dărâmată de suflul exploziei produsă de căderea bombei pe
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
pentru sunt special reglate pentru deviație lungă și o călătorie surprinzător de bună pentru condițiile grele de pe drum. suspensiile pot fi setate pentru a face față cu care se pot traversa vaduri cu adâncimi cuprinse între 0,8 - 1,2 metri. Șasiul este de tip scară care este rezistent la îndoire și torsiune moale oferind o flexibilitate foarte bună și abilități de manipulare performante.
Mercedes-Benz Zetros () [Corola-website/Science/327072_a_328401]
-
Rapana ("Rapana thomasiana", "Rapana pontica", "Rapana bezoar", "Rapana Venosa"), este un melc marin aparținând familiei Muricidae, clasa Gastropoda, încrengătura Mollusca. Trăiește pe substraturile nisipoase și stâncoase de la linia țărmului până la 30 metri adâncime. Semnalat pentru prima dată în Marea Neagră în anul 1948 în zona portului Novorossiisk, Rusia, în 1963 începe să apară și în dreptul litoralului românesc. Rapana își are originea în Marea Japoniei, Marea Chinei și Marea Galbenă de unde a fost adus
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
zeflemitoare. Titus dă ordinul de atac. Artileria romană, „scorpiones”, tunurile cu tragere rapidă, și „ballistae”, catapultele de pietre, își reglează tragerea. Fiecare dintre aceste mijloace grele de luptă aruncă pietre de 100 de kilograme la o distanță de 185 de metri! În partea de nord, geniștii se ocupă de călcâiul lui Ahile al cetății. La sud, est și vest zidurile de apărare sunt protejate de versanții abrupți ai văii. În schimb, partea de nord este neobișnuit de întărită prin trei ziduri
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
și Modern, era frecventată de constănțenii și turiștii care nu-și permiteau deplasarea până în Mamaia. În apropiere se afla Parcul Tataia (pe fostul bulevard Regina Maria), o potecă ducând direct pe plajă. Parcul se întindea inițial pe 94.000 de metri pătrați, fiind înființat de căpitanul Al. Șteflea în anul 1914. Pe plaja respectivă a fost amplasată o baterie de coastă în anul 1927, dotată cu tunuri navale/antiaeriene Armstrong Model 1916 de calibrul 76 mm. Bateria a fost denumită oficial
Plaja Tataia () [Corola-website/Science/327120_a_328449]
-
reprezintă cea mai ieftină metodă de elimina fecalele din calea oamenilor. În general, latrinele sunt formate din trei părți majore: o groapă în pământ, o placă sau podea cu o gaură mică și un adăpost. Groapa are, de obicei 3 metri (10 picioare) adâncime și 1 m (3,2 picioare) în diametru. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca acestea să fie construite la o distanță rezonabilă față de casă, echilibrând astfel nevoia unui acces ușor cu problema mirosului neplăcut. Distanța de apa
Latrină () [Corola-website/Science/327139_a_328468]
-
astfel încât copiii să nu cadă în ea. Lumina nu ar trebui să ajungă la groapă, pentru a reduce accesul muștelor. Acest lucru poate necesita utilizarea unui capac, atunci când latrina nu este folosită. Atunci când groapa s-a umplut până la 0,5 metri (1,6 picioare) față de suprafață, aceasta ar trebui fie golită, fie construită o nouă latrină și mutat adăpostul la noua locație. T Gestionarea fecalelor extrase din groapă este complicată. Există atât riscuri de mediu, cât și de sănătate, dacă nu
Latrină () [Corola-website/Science/327139_a_328468]
-
că în 1912 marmura de Rușchița ajunsese să fie exportată în 12 țări. În prezent, marmura se exploatează în "Cariera Veche-Gropan" și "Cariera Nouă- din Dealul lui Ionel", ambele situate în munții Poiana Ruscă, la o altitudine de 800 de metri. Acestea cuprind cea mai mare rezervă de piatră naturală aflată în exploatare din România. În zonele de dezvoltare a marmurelor, relieful este accidentat cu pereți abrupți și cu văi adânci. Locul din care se exploatează marmura este străbătut în partea
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
de vest de Pârâul Padeșului, care unindu-se formează Râul Rușchița. Între anii 1884-1960, exploatarea marmurei de la Rușchița s-a făcut într-o carieră în formă de clopot răsturnat, astfel formându-se "Cariera Gropan" care a atins adâncimea de 130 metri. În anul 1960 s-au deschis platformele de exploatare ale actualei cariere. Inițial, exploatarea se făcea în felii orizontale, descendent și cu fâșii longitudinale. În prezent, tăierea marmurei se face cu „filo" și cu haveze cu discuri. În această zonă
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
în anul 1678 în satul Codreni, care în prezent ține de comuna Gurbănești din județul Călărași. Este înscris în Lista monumentelor istorice din județul Călărași cu codul LMI , deși din 1985 se află sub apele acumulării Mostiștea, la aproximativ 10 metri adâncime. Prima biserică de pe amplasamentul schitului a fost construită din lemn, în anul 1661, de pan Dona Pepano, boier de rangul al doilea, apropiat de stolnicul Constantin Cantacuzino. În lucrarea "Mărturii românești peste hotare", istoricul Virgil Cândea amintește faptul că
Schitul Codreni () [Corola-website/Science/327168_a_328497]
-
loc la Sala Floresca, aflată peste drum de Groapa Floreasca. Pentru că acest cartier era, de fapt, un ghetou țigănesc al Bucureștiului, care nu oglindea în nici un fel „supremația socialismului”, a fost înconjurat cu un gard de scânduri înalt de doi metri, pentru a-l ascunde de ochii străinilor. În ziua de 4 octombrie 1960 la Sfatul Popular al Regiunii București a fost înregistrată Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române nr. 1446/4.X.1960 referitoare la "„...stabilirea unor măsuri
Parcul Floreasca () [Corola-website/Science/327183_a_328512]
-
acestui pod printr-o construcție de fier proiectată de comisarul regal de construcții Heinrich Gottfried Gerber. În timpul construcției podului Marienbrücke a fost testată cu succes pentru prima dată o metodă de construcție complet nouă: la o înălțime de 90 de metri deasupra defileului Pöllat au fost ancorați suporți pe ambele părți ale muntelui, fără a fi susținuți de alte elemente de sprijin. Podul a fost restaurat în anul 1984, suporții ancorați în rocă trebuind să fie înlocuiți.
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
nivel va avea loc evoluția sa. Cei doi pleacă cu un camion în munți, iar fostul inginer este lăsat în apropiere de vârful Păduchiosul. La acel moment, naratorului i se pare că prietenul său avea înălțimea de cel puțin trei metri și jumătate. Vocea lui Cucoaneș se transformase în niște sunete incomprehensibile, iar mâna lui devenise "„grea, rece, inumană”". În a patra noapte de la despărțirea de Cucoaneș, naratorul se duce să-i aducă scule de tâmplărie pentru ca „uriașul” să-și construiască
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de la despărțirea de Cucoaneș, naratorul se duce să-i aducă scule de tâmplărie pentru ca „uriașul” să-și construiască o cabană în munte, precum și pături. Alături de el vine și Lenora, logodnica inginerului. Cucoaneș devenise de nerecunoscut, având o înălțime de 6-7 metri. El nu-i mai auzea ce vorbeau, iar vorbele sale nu mai puteau fi înțelese. Cu ajutorul unei crete, Cucoaneș scrie pe o tablă că „e bine” și le arată apoi cerul. Naratorul și Lenora pleacă, lăsându-l în urmă pe
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a ivit din pădure, având doar niște pături zdrențuite în jurul coapselor, s-a uitat către luminile mașinii și apoi și-a văzut de drum. Martorii la această întâlnire opinau că el avea la acea vreme între 15 și 30 de metri înălțime. Potrivit zvonurilor, el ar fi fost văzut în luna octombrie în Câmpia Bărăganului, distanța între pașii săi fiind de 40-50 metri. Uriașul umbla numai noaptea și pe vreme ploioasă pentru a nu călca oamenii aflați la muncă și pentru
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de drum. Martorii la această întâlnire opinau că el avea la acea vreme între 15 și 30 de metri înălțime. Potrivit zvonurilor, el ar fi fost văzut în luna octombrie în Câmpia Bărăganului, distanța între pașii săi fiind de 40-50 metri. Uriașul umbla numai noaptea și pe vreme ploioasă pentru a nu călca oamenii aflați la muncă și pentru a i se pierde urmele. La sfârșitul aceleiași luni, unii oameni au afirmat că l-ar fi zărit la nord de Constanța
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Scriitorul a închiriat pentru șase luni o casă veche, dar încă solidă, ce aparținea unei familii de moșieri scăpătați. Clădirea se afla pe o străduță pitorească (rua da Saudade nr. 13) și avea o mică terasă deasupra stâncilor, la câțiva metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva rafturi goale. Potrivit etnologului Andrei Oișteanu, scriitorul a traversat în perioada sa portugheză (1941-1945) o severă criză psihonevrotică descrisă în "„Jurnalul portughez
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
care crește e timpul”. De asemenea, trebuie menționat că personajul Cucoaneș nu este singurul macrantrop din opera lui Eliade. Un alt exemplu este Oana, fata cârciumarului din Obor, din nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, care avea la 18 ani „aproape doi metri patruzeci” și „părea o fată de Uriași Jidovi”. Nuvela „Un om mare” a fost tradusă în mai multe limbi străine: engleză („A Great Man”, în vol. "Fantastic Tales", Dillon’s, Londra, 1969; traducere de Eric Tappe, reeditată în 1990), maghiară
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
este Nuku Hiva. Cu excepția insulei Motu One care este formată din nisip, celelalte insule sunt de origine vulcanică și au un relief abrupt și fără recife de coral care să protejeze coasta. Stânci cu înălțimi la vârfuri de 1.100 metri, coboară direct către fundul mării. Țărmul are aspectul unui zid de apărare al unei cetăți, cu peșteri adânci și fără plaje. Lanțul muntos este tăiat arareori de trecători și văi joase. Țărmul stâncos este erodat de curenții ecuatoriali de sud
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
de lucru, îi face rost responsabilei creșei (Draga Olteanu-Matei) de 200 m de pânză pentru confecționarea de șorțulețe celor 40 de copii ai muncitorilor, îl convinge pe încăpățânatul macaragiu Guriță (Sebastian Papaiani) să ridice o piesă uriașă cu jumătate de metru, telefonează la magazinul Metalocasnic pentru ca sudorul Gheorghe Aioanei (Ernest Maftei) să poată cumpăra un aragaz, îi cere fotbalistului Duțu Damian (Constantin Diplan) să se ducă la antrenament numai după orele de serviciu și trimite la tuns câțiva muncitori pletoși. Deși
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
grupelor, un meci în sferturile de finală și finală Cupei Mondiale între Suedia și Brazilia, care s-a încheiat 5-2 pentru Brazilia. În mijlocul anilor 1980, tribuna de vest a fost demolată și reconstruită împreună cu o cladire înaltă de 80 de metri lângă tribuna de sud. La 20 aprilie 1985 stadionul a fost redeschis cu un meci dintre AIK și Örgryte IS, care a fost câștigat cu 1-0 de Örgryte. În mijlocul anilor 1990, tribunele de nord și de sud au fot renovate
Stadionul Råsunda () [Corola-website/Science/327241_a_328570]
-
foloseau mijloace primitive și cultivau mici parcele, în apropierea colibelor lor. Unitatea de măsură de suprafață era "vorsus", care echivala cu 8640 picioare pătrate romane. Această informație i-a permis lui Heinrich Nissen să evalueze piciorul osc la 0,2749 metri. Creșterea vitelor trebuie să fi fost și ea practicată, cât și pescuitul de-a lungul coastelor și în râuri. Se găsesc urme ale pescuitului mulțumită descoperirilor blide decorate, în cursul ultimelor cercetări arheologice. Pentru cei decedați, oscii practicau înhumarea. Mormintele
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]