34,048 matches
-
hurrită, și mitul eroului Gurparanzahxe "Gurparanzah"Î, două compoziții elaborate probabil pe baza unor mituri străvechi despre vânătoare, care atestă procesul de contaminare continuu la care erau supuse motivele mitice provenite din diferite culturi. Același fenomen caracterizează și cele două „cântece” de origine mesopotamiană, mitul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș", din care s-au găsit la Boghazköy fragmente dintr-o variantă hitită, una hurrită și una akkadiană, precum și mitul babilonian al potopului, al cărui personaj principal este eroul Atram¿așiș; acest mit s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și numai să bănuim mereu și În fiecare caz o pregătire cu caracter inițiatic pentru diferitele competiții, În situația În care, În Grecia, totul sau aproape totul devenea obiect de Întrecere, nu numai Îndemânarea și forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-a doua zi a antesteriilor, vestită de sunetul trâmbițelor, se celebra Întrecerea pocalelor (Choes), care avea drept premiu un burduf de vin. Caracter de competiție aveau și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost un rit străvechi de transformare, care acționa sub semnul lui Dionysosxe "Dionysos" și În care erau antrenați tineri ce nu erau Încă adulți În deplinul sens al cuvântului. De aceea ea s-ar putea să fi fost cu adevărat „cântecul țapilor” (grecescul tragos, țap, și odè, cântec), adică al tinereilor, numiți tragoi, țapi, care la vârsta pubertății Își schimbau vocea, fenomen specific unei vârste critice pentru orice tânăr bărbat, redat În greacă de verbul tragìzein1. Dar În secolul al V
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acționa sub semnul lui Dionysosxe "Dionysos" și În care erau antrenați tineri ce nu erau Încă adulți În deplinul sens al cuvântului. De aceea ea s-ar putea să fi fost cu adevărat „cântecul țapilor” (grecescul tragos, țap, și odè, cântec), adică al tinereilor, numiți tragoi, țapi, care la vârsta pubertății Își schimbau vocea, fenomen specific unei vârste critice pentru orice tânăr bărbat, redat În greacă de verbul tragìzein1. Dar În secolul al V-lea Î.Hr. tragedia devenise un rit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nemotivată de conținut, dar care, de fapt, ține cu siguranță de rațiuni metrice. Nefiind nici texte rituale nici expuneri teoretice și sistematice, acestea au fost interpretate ca predici sau cuvântări În versuri (Ch. Bartholomae). Oricum, ele conțin rugăciuni și cântece de laudă Îndreptate către „Domnul Înțelept” de un autor mișcat de o sinceritate profundă, de o căutare pasionată și tulburătoare a adevărului și de un zel misionar care Încearcă să indice calea ce conduce la distrugerea puterii Răului În existența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celor binevoitori șșiț al căror premiu șeștiț Tu, o Înțeleptule. În aceste fragmente, precum și În altele din G³th³ se repetă termeni și expresii care se referă la paradis („locuința” Domnului Înțelept sau, În Yasna 50, 4 și 51, 15, „locuința cântecelor”) și la calea care conduce acolo („calea Gândului Bun”) sau În infern („locuința Minciunii”). Se repetă și termeni precum da¶n³xe "dae>na>" („conștiință”), saoșyant („salvatorul care va veni”), care au dat naștere la interpretări variate, chiar etimologice; acestea ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oasele sale, cu părul său, arborii, iar din craniul său, cerul. 41 Zeii cei buni au zidit din sprâncenele lui lumea de mijloc pentru fii oamenilor, iar din creierul său au făcut norii schimbători. Să mai adăugăm și mărturia unui cântec rus de tradiție populară (Schayer, 1935) care, În ciuda transformărilor sale din perioada creștină, păstrează ecoul mitului cosmogonic antic: Lumina cea strălucitoare ne vine de la Domnul, soarele roșu, de la fața Domnului, luna cea tânără și luminoas, din pieptul său, zorii luminoși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra religiei slave, faptul că din patru divinități minore, care se află În „Canonul lui Vladimir”, trei Își au rădăcinile sau cel puțin intermedierea În cultura iraniană. Faptul că zeul Trojanúxe "Trojanu^" - atestat, printre altele, de mai multe ori În Cântecul lui Igor - este de fapt doar o „divinizare” a Împăratului roman Traian poate să surprindă la prima vedere; dar trebuie luată În considerare și situația unui personaj celtic asemenea regelui Arthur care nu este decât transformarea generalului roman Artorius. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoașterea viitorului, atât la nivel privat, cât și public. În primul caz, se recurgea la „specialiști”, bărbați sau femei, care se foloseau de tehnici aproape universale: citeau În palmă, observau felul În care se solidifica ceara topită În apă, studiau cântecul sau zborul păsărilor, cercetau mișcările flăcărilor, Întocmeau horoscoape. Existau și practici mai simple, cu caracter familiar, cum ar fi cea care amintește de obiceiul nostru de a rupe petalele unei flori: o femeie trasa la Întâmplare În cenușa din cămin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importante (dar și acestea indirecte) despre religia baltică sunt furnizate de patrimoniul folcloric indigen, care a fost cules și analizat Într-un efort susținut, Începând din secolul al XIX-lea și care cuprinde În primul rând o cantitate enormă de cântece populare și tradiții orale (numai cele letone sunt aproape 35 000, având 180 000 de variante), care conțin, deși Într-o formă degradată, nelipsind contradicțiile, informații bogate despre credința precreștină. Datorită acestor izvoare, cercetătorii au putut Încerca să reconstituie vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinităților non-masculine. Să analizăm acum divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos cu haine de argint, Înarmat cu spadă, călare pe cai minunați cu pinteni de aur. El este cel care Împarte bogății și sub protecția lui se află atât animalele domestice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum străbate fiecare noapte În parte, zeul Lună este modelul eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este dificil de precizat care este valoarea acestei explicații; oricum, faptul că Mënes(i)s a fost o zeitate legată de război reiese clar din cântecele populare („Unde alergi Mënesis, cu măciuca ta de stele? Merg la război, fug la război, ca să-i ajut pe tineri.”). Și Perk¿nasxe "Perku>nas", al cărui nume, după cum am văzut, este derivat de la stejar, are În mod clar conotații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Perku>nas" ai funcției războinice. În ceea ce privește cea de-a treia funcție - cea legată de producție, bunăstare, sănătate, plăceri sau de sfera economică În sens larg -, putem, fără Îndoială, să repartizăm aici perechea de gemeni „fii ai lui Diëvas”, care, În cântecele populare, cultivă pământul, merg la vânătoare și pescuiesc; această identificare este Întărită și de paralele tipologice, deoarece și panteonul altor popoare indo-europene cunoaște perechi de gemeni ca exponenți ai funcției a treia: Dioscurii În Grecia, Așvinxe "Așvin" În India, Freyrxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. MITUL ORIGINILOR" Cunoaștem dintr-un fragment celebru al lui Tacitus (Germania, II) mitul referitor la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto", care s-a născut din pământ, și pe Mannusxe "Mannus", fiul său, Începătura și urzitorii neamului lor. Lui Mannus Îi dau trei fii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu știe nimeni din ce rădăcini se naște. Nimeni nu mi-a dat pâine, nici cupă din care să beau; 139 eu am privit În jos: am cules runele, le-am luat Îndurerat: și jos am căzut de acolo. Nouă cântece magice am Învățat de la vestitul fiu 140 al lui Bolthorxe "Bolthor", tatăl lui Bestlaxe "Bestla", și am băut sorbit prețiosul mied, adus de Odherirxe "Odherir". Astfel am Început să prosper și să devin Înțelept, 141 să cresc și să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ianusxe "Ianus"), l-a identificat mai apoi cu zeul care pecetluiește atât Începutul, cât și sfârșitul. Natura „inițială” a lui Heimdallrxe "Heimdallr" este deja evidentă În felul În care o descriu poemele eddice. El s-a născut „În zorii timpurilor” (Cântecul lui Hyndla, 35), fiind astfel, printre altele, strămoșul umanității și fondatorul Împărțirilor sociale („vă rog să mă ascultați voi toți, neamuri sacre, fii mari și mici ai lui Heimdallr”, spune ghicitoarea șVöluspá, 1ț, referindu-se la toți ascultătorii posibili din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D. Stelaru, Ben Corlaciu, Iulian Vesper. Proză semnează Ion Vlasiu, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan Aug. Doinaș (Baladă, Schiță pentru un autoportret, Cântec), Cicerone Theodorescu (Câmp), Ovid Caledoniu, Victor Stoe, Apriliana Medianu, Radu Gyr, Octav Sargețiu, D. Stelaru, Ben Corlaciu, Iulian Vesper. Proză semnează Ion Vlasiu, Ion Șiugariu, Mihail Șerban, Gabriel Țepelea, Ioana Postelnicu, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Liviu Bratoloveanu, N. Papatanasiu, Ionel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
La una din ședințele festive (24 aprilie 1894) au fost recitate poezii de Vasile Alecsandri, George Coșbuc ș.a. Cu același prilej elevul Iancu Stan prezintă disertația Momente care au contribuit la renașterea literaturii române. Cu alte ocazii corul a interpretat cântece patriotice de Ciprian Porumbescu și Ion Vidu. În aria de preocupări a societății intra și ajutorarea financiară a elevilor săraci și suferinzi. Gazeta editată sub egida asociației, intitulată „Progresul” (redactor - Ioan Popovici-Bănățeanul), a publicat lucrări literare și științifice prezentate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
din două până la cinci versuri, cel mai adesea rimate. Mai puțin răspândite, cele în proză (g. asupra relațiilor de familie, g.-anecdotă, g.-povestire) cunosc dezvoltări ample. În acest caz, g. cuprinde scheme poetice similare cu cele din basm, din cântecul bătrânesc sau din descântec. Alteori, prin diverse transformări, poate ajunge recitativ în jocurile de copii sau frământătură de limbă. Procedeul cel mai uzitat în exprimarea enigmei este metafora. „Căciula mutului / în fundul pământului” sugerează plastic ciutura fântânii. Limbajul este adaptat tendinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
căruia se inițiază în 1935 revista „Iconar”. Mai colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Buna Vestire”, „Glasul Bucovinei”, „Gazeta gospodarilor”. Mircea Streinul îi publică un grupaj de poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în pragul tipăririi, a fost distrus, se pare, în perioada ocupației sovietice a Bucovinei. De altfel, acum P. se refugiază la București, continuându-și activitatea literară și jurnalistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
1968 alături și de Ion Cârja, face să apară revista literară „Drum” care, în 1967, devine organul de presă al Asociației pentru Literatura și Cultura Românească în America. În 1953, la Madrid, P. dă publicității o interesantă antologie, Carte de cântece românești, în care accentuează rolul instructiv și formativ al demersului, acela de a pune „în mâna fraților din America și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
antologie, Carte de cântece românești, în care accentuează rolul instructiv și formativ al demersului, acela de a pune „în mâna fraților din America și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare”. Poetul, întărit în convingerea că „atâta vreme cât vom cânta, nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]